Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 1413/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 121/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de B. C. F. împotriva deciziei nr.2463 din 5 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 C., după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința decizia nr.2463 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de reclamantul B. C. F. împotriva sentinței nr.866 din data de 04 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului O., în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLATINA.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamantul B. C. F. asolicitat anularea deciziei nr. 4799 din 12.02.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Slatina, prin care, în calitate de moștenitor legal al defunctului B. M. i-a fost atrasă răspunderea conform art. 25 din OG nr. 92/2003 republicată, pentru suma totală de 4423 lei reprezentând impozit din cedarea folosinței bunurilor, regularizări și accesoriile aferente acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Codul de procedură fiscală „ în raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanță fiscală prevăzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligația corelativă de plată a acestor drepturi ( alin.1) ; în cazul în care obligația de plată nu a fost îndeplinită de către debitor, debitorii devin în condițiile legii următorii:
a) moștenitorul care a acceptat succesiunea ( alin.2).
Față de dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea a reținut că pentru angajarea răspunderii persoanei fizice în solidar, cu debitorul sunt impuse două condiții imperative respectiv: 1) debitorul să nu-și fi îndeplinit obligația de plată, 2) moștenitorul să fi acceptat succesiunea.
Prin urmare, actul normativ care prevede modalitatea în care creditorul bugetar poate angaja în solidar răspunderea altei persoane pentru obligația de plată a debitului este Codul de procedură fiscală, iar condițiile în care poate fi angajată această formă de răspundere sunt prevăzute de art. 25 alin. 1 și 2 din Cod.
În speță, suma pentru care a fost antrenată răspunderea reclamantului reprezintă debite și accesorii privind impozitul din cedarea folosinței bunurilor și regularizări, reprezentând obligații restante la bugetul general consolidat al statului ce au aparținut numitului B. M., persoană decedată la data de 4.01.2006.
Întrucât reclamantul este moștenitorul defunctului și acesta a acceptat succesiunea contribuabilului debitor, așa cum reiese din documentele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate, Curtea a apreciat că, în cauză ,sunt îndeplinite condițiile impuse de Codul de procedură fiscală pentru antrenarea răspunderii reclamantului.
Instanța de fond a analizat corect situația de fapt expusă anterior, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C., în temeiul art. 312 alin. 1 C., Curtea a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare B. C. F..
În motivare a arătat, în esență că instanța de recurs nu a a analizat separat sau global toate motivele de recurs.
Astfel susține că a arătat că nu constestă debitele defunctului ci nu este de acord să suporte debitul acestui, la data de 03.07.2006 a depus certificatul de moștenitor la intimata pârâtă, nu era necesară dovada unei cereri pentru preluarea succesiunii defunctului.
A mai susținut că nu au fost analizate toate motivele de netemeinicie privind corespondența trimisă de intimata pârâtă la adresa autorului și nu a sa, nu s-a analizat nici împrejurarea primirii certificatului de moștenitor de la Primăria Slatina la 29.08.2008 și nici întârzierea impunerii, nu s-a stabilit de la ce date provine debitul, pentru a se verifica prescripția, deciziile de imputare nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art 87 C.pr.fiscală, în recurs a cerut administrarea unei expertize contabile însă nu s-a consemnat..
Analizând contestația în anulare prin prisma criticilor formulate de contestator instanța urmează sa o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art 318 C., invocat în cauză hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul invocă teza a doua a disp art 318 C., arătând că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate în cerere.
Pentru o apreciere corectă asupra acestui motiv de contestație trebuie reținut că în literatură și practică se face constant deosebirea între motive și argumente. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină și art 318 se referă la omisiunea de a examina motivul de recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte. Această interpretare este conformă și cu exigențele dispozițiilor art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care prevede în sarcina "instanței" obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (V. de Hurk împotriva Olandei, §§ 59 și 61).
În primul rând Curtea reține că recurentul contestator nu a invocat în mod expres care dintre motivele limitativ prev de art 304 C., invocat de recurent nu a fost analizat de instanța.
Instanța de recurs a apreciat și în drept și în fapt asupra cererii recurentului, concluzionând asupra existenței răspunderii acestuia pentru debitele și accesoriile defunctului privind impozitul din cedarea folosinței bunurilor și regularizări, reprezentând obligații restante la bugetul consolidat al statului .
Stabilind existența acestei răspunderi instanța de recurs a răspuns criticii recurentului privind inexistența acesteia, toate celelalte susțineri privind modul de comunicare a actelor, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească actul, fiind simple argumente în sprijinul cererii sale. Astfel, instanța de control judiciar a arătat în antepenultimul paragraf al considerentelor deciziei că sunt îndeplinite condițiile impuse de Codul de procedură fiscală pentru antrenarea răspunderii reclamantului întrucât este moștenitorul defunctului și a acceptat succesiunea contribuabilului debitor astfel cum rezultă din documentele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate.
În consecință, instanța de recurs a analizat toate criticile formulate, analizând atât motivele privitoare la situația de fapt cât și cele privitoare la situația de drept.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art 320 C.pr civ, Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de B. C. F. împotriva deciziei nr.2463 din 5 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
P.F. 21 Ianuarie 2013
Red AAI/ 2 ex/ 04.02.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
