Despăgubire. Decizia nr. 122/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 1679/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 122/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. împotriva sentinței nr.2312 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. și intimatul reclamant S. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care intimatul reclamant S. M. solicită amânarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare, aflată pe rolul ÎCCJ cu termen la 7 martie 2013.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de intimatul reclamant S. M., după care, având în vedere cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 C., instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2312 din 14 mai 2012, Tribunalul M. a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș. M. în contradictoriu cu pârâtul I. Județean de Poliție M..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 6000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând asigurări de sănătate.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul a fost polițist până la data de 12.08.2009, când a încetat raporturile de serviciu cu IPJ M. ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul III de invaliditate.
Prin decizia medicală nr. A 1641/1 din 04.08.2009 emisă de Comisia de Expertiză Medico - Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență M. „ Dr. Ș. O. ” C. și avizată de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară a MAI s-a stabilit că reclamantul este inapt pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență, din cauza bolii apărute în timpul și din cauza serviciului în poliție, reclamantul fiind încadrat în gradul III de invaliditate.
Potrivit art.28 al.1 lit.m din Legea nr.360/2002 polițistul are dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Hotărârea de Guvern la care face trimitere Legea nr.360/2002 este HG nr. 1083/ 2008.
Potrivit art.1 HG nr.1083/2008 despăgubirile prevăzute de art.28 al.1 lit.m din Legea nr.360/2002 se realizează în condițiile acestei hotărâri, iar în art.1 pct.2 se stipulează că despăgubirile prevăzute la art.1 pct.1 implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau familiilor acestora după caz, în situația producerii riscurilor specifice activității de politie.
ART. 3 alin.1 lit.d din HG nr.1083/2008 prevede că Ministerul Internelor și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru invaliditate de gradul III.
Așadar despăgubirile prevăzute de Legea nr.360/2002 se acordă pentru anumite categorii de riscuri, iar noțiunea de polițist rănit este interpretată „lato sensu” de actul normativ menționat, referindu-se la afectarea integrității funcționale a organismului, nu numai anatomică, urmare unor cauze vătămătoare de orice natură, textul nefiind limitativ din acest punct de vedere.
S-a avut în vedere semnificația expresiei „ polițist rănit” dată de art.2 lit.b din HG nr.1083/2008, în sensul că, prin polițist rănit se înțelege polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului.
Reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate având diagnosticul de discopatie lombară faza III stadiul II L3-L4-L5 cu radiculopatie L5, microlitiază renală, hiperuricemie, tulburare anxios-depresivă, boală ce a apărut în timpul și din cauza serviciului în poliție, situație ce se încadrează în dispozițiile legale la care s-a făcut referire.
Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art.4 pct.2 lit.c din HG 1083/10 septembrie 2008 precum și cele stabilite prin Ordinul Ministrului nr.24/19 martie 2009 privind normele metodologice de aplicare a HG 1083/2008, reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor solicitate.
Față de cele anterior expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul IPJ M. la plata sumei de 6000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând asigurări de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. care a arătat că reclamantul a fost polițist până la data de 12.08.2009, când a încetat raporturile de serviciu cu IPJ M. ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul III de invaliditate.
Starea sa medicală a reieșit din decizia medicală nr. A 1614/1 din 4.08.2009 emisă de Comisia de Expertiză Medico - Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență M. „ Dr. Ș. O. ” C. și avizată de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară a MAI la 12.08.2009 din care au rezultat următoarele:
1)Aptitudinea pentru îndeplinirea obligațiilor militare :”Inapt pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență, gradul III de invaliditate.”
2)Legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare :”Boala apărută în timpul și din cauza serviciul în poliție.”
A susținut pârâtul că din interpretarea celor de mai sus nu s-a putut concluziona că reclamantul este polițist rănit, întrucât definiția polițistului rănit (polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului), nu corespunde situației sale, motiv pentru care nu beneficiază de prevederile art.3 lit.d și art.4 alin.2, lit.c din HG 1038/2008, deoarece nu a suferit un accident de muncă, în urma căruia să fi rămas invalid, sintagma „boala apărută în timpul și din cauza serviciului în poliție” nu se referă la o boală profesională.
A menționat că înainte de . Lg.263/2011, pe majoritatea certificatelor-decizie medicală se înscria la Legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare: „Boala apărută în timpul și din cauza serviciul în poliție, iar după . Lg.263/2010 (1 ianuarie 2011) pe majoritatea certificatelor-decizie medicală se înscrie la Legătura cauzală a bolii sau accidentului: Boală obișnuită, pentru afecțiuni similare.
A considerat că în mod greșit instanța de fond a considerat că legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare: „Boala apărută în timpul și din cauza serviciul în poliție, din decizia medicală nr. A 1805/5 din 29.09.2009, are semnificația polițistului rănit, prevăzută de art.2 lit.b din HG 1038/2008, respectiv,
„Art.2 în sensul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
b)Polițist rănit – polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului;
c)Polițistul invalid – Polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză.”
Mai mult de atât, a arătat că nu există nici un document din care să rezulte că afecțiunile de care suferă reclamantul au fost contactate în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, așa cum prevede HG 1038/2008, pentru a putea beneficia de despăgubiri.
A solicitat, potrivit art.312 C., admiterea recursului, modificarea sentinței iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin art. 28 alin. 4 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, legiuitorul a stabilit în sarcina oricărui lucrător de poliție, indiferent dacă este în timpul serviciului sau nu, dacă acționează conform atribuțiunilor de serviciu și dacă se află în aria sa de competență teritorială, obligația de a interveni, aspect care presupune anumite riscuri și consecințe imprevizibile.
Prin stabilirea acestei obligații în sarcina polițistului și pentru a nu lăsa fără substanță acest text de lege, legiuitorul a înțeles, totodată, să ofere și o protecție suplimentară polițistului care intervine în condițiile arătate, adoptând în acest sens H.G. nr. 1083/2008.
Potrivit art. 28 lit. m din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul are dreptul la asigurare de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin Hotărâre a Guvernului.
H.G. nr. 1083/2008 stabilește condițiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. m din statutul polițistului.
Din interpretarea dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 1083/2008, rezultă că despăgubirile prevăzute în art. 28 alin. 1 lit. m din statut se acordă numai în cazul polițiștilor răniți și rămași invalizi, urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
Textele de lege invocate de reclamant reglementează acordarea unor despăgubiri în cazul producerii unor riscuri specifice activității de poliție, în situația unor evenimente neprevăzute, și nu în situația apariției unei boli obișnuite cum este cazul în speță.
Art. 2 lit. b din H.G. nr. 1083/2008 stabilește că prin polițist rănit se înțelege „polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului”, iar la art. 2 lit. c prin polițist invalid se înțelege „polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă”.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale menționate este absolut necesar ca efectele cauzelor vătămătoare la care a fost supus polițistul să se fi produs independent de voința lui. Despăgubirile se acordă numai pentru cazul când evenimentul căruia i-a căzut victimă polițistul este strict determinat.
Afecțiunea medicală suferită de polițist care-i induce un anumit grad de invaliditate trebuie să fie în mod indubitabil strict individualizată și astfel constatată încât să poată fi pusă pe seama atitudinii unei sau unor persoane identificate sau identificabile care să poată fi făcute responsabile pentru faptul prejudiciabil.
Astfel, în cuprinsul Deciziei medicale nr. A 1614/1 din 4.08.2009, la rubrica „legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor militare se menționează „boală apărută în timpul și din cauza serviciului de poliție”. Potrivit art. 8 alin (1) din Ordinul MAI 24/2009 „Acordarea despăgubirilor prevăzute la art. 4 alin. (2) din hotărâre se face în baza unei cereri depuse la structura de resurse umane a unității din care face/a făcut parte polițistul, la care se anexează: a) actul de identitate al solicitantului, în copie; b) certificatul-decizie medicală emis de comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din spitalele Ministerului Administrației și Internelor sau comisiile medico-militare din spitalele militare ale Ministerului Apărării Naționale, avizat de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în copie legalizată, din care să rezulte că încadrarea într-un grad de invaliditate și, implicit, clasarea ca inapt pentru serviciul polițienesc este urmarea faptului că polițistul a fost supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, acestea afectându-i integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului.
Încadrarea recurentului reclamant în gradul III de invaliditate prin decizia medicală menționată și arătarea în cuprinsul acesteia a faptului că boala polițistului a apărut în timpul și din cauza serviciului de poliție, nu duce în mod absolut la concluzia că declararea reclamantului ca inapt pentru serviciul polițienesc este urmarea faptului că polițistul a fost supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, acestea afectându-i integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului, așa cum enunță dispozițiile Ordinului MAI 24/2009 menționate mai sus. Totodată aceste dispoziții legale trebuie interpretate coroborat cu H.G. nr. 1083/2008, potrivit căreia despăgubirile prevăzute în art. 28 alin. 1 lit. m din statut se acordă numai în cazul polițiștilor răniți și rămași invalizi, urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu. Despăgubirile prevăzute de art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1083/2008 nu se pot acorda pentru acele afecțiuni dobândite într-o perioadă de timp ca urmare a serviciului ca polițist, serviciu privit în ansamblul său, ci acestea trebuie să vizeze o situație sau un caz strict determinat ce poate fi atribuit unei persoane, care, acționând efectiv asupra polițistului îi cauzează o afecțiune care-l plasează într-un anumit grad de invaliditate (îl rănește).
În cauza de față nu a fost identificată situația sau cazul strict determinat care, acționând asupra polițistului, i-a provocat gradul de invaliditate, context în care se apreciază că intimatul reclamant nu îndeplinește condițiile legale pentru acordarea despăgubirii.
Din motivele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, urmând ca în temeiul art.304 pct 9 și art 312 al 1 cod procedură civilă să admită recursul declarat împotriva sentinței nr.2928 din 22 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul M. și să modifice sentință în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. împotriva sentinței nr.2312 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M..
Modifică sentință în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.G.carneluti/ 29 Ianuarie 2013
Tehnored.F.P.F. /Jud.fond.A.B.
| ← Pretentii. Hotărâre din 04-09-2013, Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
