Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 336/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 336/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 8393/101/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1148/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
PREȘEDINTE: - T. B.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul T. G. împotriva sentinței nr.336 din 21 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că prin încheierea de ședință de la 19 ianuarie 2012 cauza a fost suspendată, în temeiul art.242 C.pr.civilă iar potrivit referatului întocmit de grefă la data de 21 ianuarie 2013 cauza a fost repusă pe rol, pentru constatarea perimării.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a luat în examinare recursul, sub aspectul propunerii de perimare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 336 din 21 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea intentată de reclamantul T. G. pârâtului R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică M..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul și-a desfășurat activitatea și în perioada 1969-2009 ca inginer silvic la Direcția S. M. - respectiv Ocolul Silvic Corcova, loc de muncă de la care a fost pensionat iar în perioada 11.05._09 nu a primit uniformă de serviciu și alte efecte cu excepția unui costum primit în anul 2008.
Conform art. 39 din ordonanță de urgență Nr. 59 din 26 mai 2000 privind Statutul personalului silvic, personalul silvic de toate gradele din unitățile silvice este obligat ca în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu să poarte uniforma și însemnele distinctive de ierarhizare, stabilite prin regulament aprobat de conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Uniforma de serviciu se atribuie gratuit personalului silvic; valoarea uniformei nu se impozitează.
Conform art. 127 Codul silvic personalul silvic de toate gradele este obligat să poarte, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, uniforma și însemnele distinctive stabilite prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Uniforma și însemnele prevăzute la alin. (1) se asigură gratuit de angajator, fără a fi impozitate, iar pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se asigură gratuit, prin bugetul acesteia.
În condițiile menționate purtarea uniformei acordată gratuit reprezintă o obligație, dreptul fiind condiționat de acordarea acesteia.
Cum pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a acorda cu titlu gratuit uniform de serviciu corelativ nu putea pretinde îndeplinirea obligației de purtarea uniformei de către reclamant și prin urmare nu există nici dreptul acestuia de a pretinde acordarea uniformei de serviciu.
De altfel, dreptul reclamantului de a pretinde uniforma de serviciu sau contravaloarea nu mai este actual în condițiile în care acesta a fost pensionat în anul 2009.
În raport de considerentele expuse a fost respinsă acțiunea.
Împotriva sentinței nr.336 din 21 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamantul T. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul reclamant T. G. a arătat că nu a beneficiat de uniforme de serviciu, conform art.39 din O.U.G. 59/2000 coroborat cu art.127 alin.1 din Legea nr.46/2008 coroborate cu O 1305/20.12.2005 MAPDR coroborat cu O 332/2006.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată și precizat.
Prin încheierea de ședință de la 19 ianuarie 2012 cauza a fost suspendată, în temeiul art.242 C.pr.civilă, pentru lipsa părților.
Din oficiu, la data de 7 februarie 2013, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica dacă operează perimarea.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 19 ianuarie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ..
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speță, culpa părților se apreciază prin prisma faptului că în tot acest timp nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, lăsând în nelucrare cererea de recurs.
Întrucât potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 C.proc.civ., perimarea se poate constata și din oficiu, cauza a fost repusă pe rol în vederea verificării perimării.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării recursului, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 C.proc.civ., coroborate cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul T. G. împotriva sentinței nr.336 din 21 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013.
Președinte, T. B. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.T.B./14.02.2013
Tehn.R.Ș./2 ex.
12 Februarie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 5639/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
