Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 3077/54/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător C. G.
Judecător A. R.
Grefier V. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței nr.172 din data de 14 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. V. și intimații pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și P. M. C., având ca obiect
obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimata reclamantă N. V., lipsind recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și intimații pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și P. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta pârâtă a depus note scrise și cerere.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Intimata reclamantă N. V. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 172 din data de 14 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta N. V. în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR. A fost obligată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 1374 mp, conform HCJ nr. 627/10.05.2007. S-a respins acțiunea față de pârâtele ANRP și P. M. C..
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a paratelor A. Naționala pentru Restituirea Proprietatilor si Primaria municipiului C., in temeiul art. 137 C.p.civ., Curtea a retinut următoarele:
Potrivit art. 2 din HG nr. 361/2005, A. Naționala pentru Restituirea Proprietatilor acorda sprijin si îndrumare metodologica autoritatilor administrației publice locale si centrale, precum si celorlalte persoane juridice destinatoare de imobile care fac obiectul restituirii, potrivit Legii nr. 10/2001 republicata.
De asemenea, A. asigura organizarea si funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, secretariat care asigura lucrările acestei comisii.
Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările si completările ulterioare, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul si procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cat si înființarea unei entitati, respectiv C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții in privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate in cadrul si după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute in Cap. V Titlul VII al actului normativ menționat.
Prin urmare, întrucât emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire constituie atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin.1 Titlul VII, excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata A. Naționala pentru Restituirea Proprietarilor este întemeiata, urmând sa fie admisa si, pe cale de consecința, acțiunea va fi respinsa fata de aceasta parata.
Referitor la parata P. municipiului C., instanța a retinut ca reclamanta, data de 28.09.2010 (fila 33 din dosarul tribunalului), a renunțat la judecata fata de aceasta.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta din prezenta cauză a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul teren situat în C., .. 14, jud. D..
Prin HCJ nr. 632/10.05.2007 reclamanta a fost validata cu suprafața de 1374 mp in vederea acordării de masuri reparatorii, dosarul de acordare a despăgubirilor fiind înaintat de C. Județeana D. la A. Naționala pentru Restituirea Proprietatilor prin procesul verbal nr. 3630/SCFF/31.05.2010.
După data promovării de către reclamanta a prezentei acțiuni, parata a returnat Comisiei Județene D. întreaga documentație in vederea reanalizării si completării acesteia (adresa nr. 6819/SCFF/06.09.2010, filele 53-55 din dosarul tribunalului).
Instanța a apreciat insa ca fiind nejustificată măsura restituirii dosarului, motivată de pârâtă prin necesitatea completării dosarului, în condițiile în care din prevederile legale aplicabile nu rezultă că ANRP sau C. Centrală ar avea competența de a exercita un control de legalitate asupra dispoziției Primarului, cu excepția unui singur aspect, reglementat în mod expres de art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind legalitatea cererii de respingere în natură.
Așadar, punând în discuție toate operațiunile administrative care au stat la baza actului de soluționare a notificării și reluând analiza care s-a realizat în aceea etapă, pârâta își depășește competențele legale, iar procesul de acordare a măsurilor reparatorii trenează în mod nejustificat.
Este de necontestat că omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta C. Centrala, în cadrul marjei de apreciere care i-a fost conferită, poate să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând, astfel, atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
Incontestabil este si faptul ca termenul rezonabil vizează atât la durata procedurilor administrative preliminare, cat si la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale in așa fel incat sa răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana indreptatita sa beneficieze efectiv de protecția asigurata prin prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Instanța a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil, iar depășirea unui termen de 11 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că Hotărârea nr.627/10.05.2007 a Comisiei județene de fond funciar D. este nulă absolut având în vedere că în aplicarea prevederilor art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate este condiționată de existența liberă a vechiului amplasament care se restituie, nefiind posibilă compensarea prin acordarea unui alt amplasament și nici prin acordarea de despăgubiri. Solicită suspendarea cauzei și transmiterea dosarului către Judecătoria C. competentă să analizeze legalitatea Hotărârii nr.627/10.05.2007 a Comisiei județene de fond funciar D..
În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 C.P.C. arată că apreciază opinia instanței ca fiind eronată, întrucât potrivit art.16 alin.4 și 5 din Titlu VII al Legii 247/2005 dacă se constată că s-a procedat în mod nejustificat la întocmirea dosarului de despăgubiri, C. poate returna dosarul.
Arată recurenta că din cuprinsul dosarului de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea reclamantului nu rezultă categoria de folosință a terenului la momentul deposedării deși potrivit pct.16.4 și 16.5 din Normele metodologice aprobate prin HG 1095/2005, CCSD îi vor fi transmise doar acele dosare de despăgubiri care cuprind documentația care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.
În speță nu poate fi deci vorba de refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a soluționa dosarul reclamanților, emiterea decizie reprezentând titlu de despăgubire nefiind posibilă dacă dosarul nu cuprinde întreaga documentație prevăzută de lege.
Nu în ultimul rând, arată recurenta, potrivit art. unic al OUG 4/2012 suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea 247/2005.
În contextul în care trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat.
Solicită admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile Legii nr.169/1997, Legii nr.18/1991, Legii nr.247/2005, HG 1095/2005, Legii nr.554/2004, art.299, 304 pct.9, 3041 C.p.c.
Potrivit art.242 alin.2 din codul de procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă a prezentei cauze.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Î.C.C.J. - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 11.05.2012 sub nr._ .
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 1654 din data de 25 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Î.C.C.J. a reținut că, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, conform cărora prezentul recurs se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, la data de 03 aprilie 2013 sub nr._ *.
La data de 03.06.2013 recurenta pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitat respingerea acțiunii și a arătat că dosarul de despăgubiri urmează a fi analizat în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013.
Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2013, Curtea, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 4 și art. 18 alin. 3din Legea nr. 165/2013, a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în calitate de recurentă pârâtă, întrucât aceasta a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România.
La data de 22.08.2013 recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii formulată de reclamantă.
Arată recurenta că potrivit art. 4 din Legea 165/2013 noile dispoziții sunt aplicabile și cauzelor care au ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor. Potrivit noii proceduri, arată recurenta, persoanele interesate pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul CCSD către comisiile locale de fond funciar pentru restituirea în natură a terenurilor, urmând ca cele pentru care nu se exercită această opțiune să fie transmise Secretariatului Comisiei Naționale în vederea verificării din punct de vedere a existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită.
În ce privește evaluarea imobilului imposibil de restituit, potrivit noilor dispoziții legale, urmează să se facă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii 165/2013.
Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni, ulterior verificării și evaluării C. urmând să valideze sau să invalideze decizia instanței investite de lege.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, Legea 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlu de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art. 16 Titlul VII din Legea 247/2005 „ (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(21) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(22) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordare titlurile de despăgubire”.
Așa cum rezultă din dispozițiile anterior citate, legiuitorul a stabilit în mod detaliat procedura ce trebuie urmată pentru emiterea titlului de desăgubire, arătând în mod expres în alin. 7 al aceluiași articol că, în baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În cauză, reclamanta a solicitat ca, în baza Legii 247/2005, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C., ., procedura administrativă de restituire a imobilului în litigiu începând cu cererea adresată Primăriei C. la data de 30.11.2005. Prin HCJ NR. 632/10.05.2007 a fost validată în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru suprafața de 1374 mp., dosarul fiind înaintat ANRP prin procesul verbal nr. 3630/SCFF/31.05.2010.
Neemițând până în prezent decizia reprezentând titlul de despăgubire, recurenta a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de soluționare prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în decizia nr. 2815/2008 emisă de C. Centrală, precum și caracterul incomplet al dosarului în ce privește dovada categoriei de folosință a terenului la data preluării și dovada calității de moștenitor al autoarei B. E..
Admițând acțiunea formulată de reclamantă, instanța de fond a apreciat că cererea acesteia nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, fiind încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, ce garantează dreptul la un proces echitabil, soluție pe care instanța de recurs o apreciază legală și temeinică.
Criticile autorității recurente pornesc de la faptul că Legea 247/2005 nu prevede nici un termen care să oblige autoritățile competente să soluționeze cererile într-un anumit termen, precum și de la faptul că potrivit dispozițiilor Deciziei 2815/2008, cererile sunt soluționate și dosarele sunt transmise la evaluator în ordinea înregistrării lor, astfel că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Ori, deși este adevărat că Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în HG 1095/2005 și nici în Decizia nr. 2815/16.09.2008 emisă de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia întâmplării.
Unul din principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice este principiul operativității care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.
În acest sens este și Recomandarea CM ( 2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernului statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări, ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.
Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona care recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare,ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni. Potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară reprezentată în cauză de Legea nr. 247/2005, cât și reglementările secundare – H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.
În acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal care a statuat ca termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabi, în sensul art. 6 paragraful 1 din CEDO, este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale și locale.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice. În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice, în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei administrări.
Ca atare, deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități, sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului de rezolvare a situației litigioase a intimaților.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei pârâte referitoare la imposibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire ca urmare a caracterului incomplet al dosarului ce a determinat necesitatea solicitării completării acestuia de către P. C..
Se reține astfel că de la data înregistrării dosarului până în prezent s-a scurs o perioadă destul de lungă în cadrul căreia, și numai după chemarea sa în judecată, recurenta pârâtă s-a limitat a efectua o adresă către P. C. la data de 05.01.2011 în vederea completării dosarului de despăgubire cu un înscris a cărui utilitate este îndoielnică în raport de actele deja atașate la dosarul de despăgubire.
Astfel, așa cum rezultă din adresa nr._/17.10.2011 emisă de P. C., deși pârâta a restituit dosarul în vederea completării cu înscrisuri referitoare la categoria de folosință a terenului ce a făcut obiectul exproprierii, la dosarul de despăgubire fusese anexată copie din Registrul Agricol din perioada 1964-1970, înscris din care rezultă atât categoria de folosință a terenului cât și caracteristicile clădirii edificate pe acestea.
Mai mult, deși controlul său este limitat la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, neputând repune în discuție calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii la care în prealabil s-a reținut a fi îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, recurenta pârâtă contestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în accepțiunea art. 30 alin. 2 din lege.
De asemenea, Curtea nu va reține nici susținerile recurentei referitoare la incidența dispozițiilor OUG 4/13.03.2012 care suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute în Titlul VII din Legea 247/2005, având în vedere, pe de o parte, faptul că acest act normativ este ulterior pronunțării instanței de fond, iar pe de altă parte, faptul că dispozițiile menționate vizează exclusiv etapa executării hotărârilor judecătorești privind emiterea titlurilor de despăgubire, iar nu însuși dreptul persoanelor îndreptățite la emiterea acestor titluri.
În acest context, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, neemiterea titlului de despăgubire într-un termen rezonabil este consecința directă și imediată a pasivității pârâtei care nu poate invoca în justificarea neîndeplinirii obligațiilor legale tocmai această pasivitate.
Împrejurarea că potrivit art. 4 din Legea 165/2013, dispozițiile acestei legi urmează să se aplice și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor nu justifică o altă soluție, iar aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 41 alin. 3 din Lege, pentru îndeplinirea obligației de plata a sumelor de bani reprezentând despăgubiri, în dosarele înregistrate și aprobate de C. Centrală anterior intrării sale în vigoare, C. Națională urmează să emită titluri de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cât privește cererea privind declararea nulității HCJ D. nr. 627/10.05.2007, respectiv de transmitere a acestei cereri spre soluționare judecătoriei competente material și teritorial, Curtea constată că, față de dispozițiile art. 316 și 294 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la temeiul juridic și obiectul cererii de chemare în judecată, o astfel de cerere nu poate face obiectul analizei instanței de recurs.
Față de cele anterior expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor 304 și 304/1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea 554/2004, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței nr.172 din data de 14 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă N. V. și intimații pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și P. M. C., având ca obiect
obligare emitere act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2013.
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, V. C. |
Red.G.D.C
V.C./2ex/ 02.10. 2013
J.Fond D.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1772/2013. Curtea de... → |
|---|
