Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 8260/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 1952 din 4 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți P.(ACTUALMENTE B.) FLORENȚA-C., P. (S. ) A., P. (C.) A., V. (P.) M., M. ( F.) M., P. ( G.) M. și intimata pârâtă U. " S. HARET" BUCURESTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurent potrivit disp. art. 242 alin. 2 Codul de procedură civilă, și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1952 din 4 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta U. " S. Haret" Bucuresti, să elibereze reclamantelor P.(actualmente B.) Florența-C., P. (S. ) A., P. (C.) A., V. (P.) M., M. ( F.) M., P. ( G.) M. diplomele de licență pentru specializarea "Psihologie" si suplimentul de diplomă precum și diploma de absolvire a modulului pedagogic nivelul I.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție si obligă M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență si suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prev. de art. 24 al. 2 lg. 554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A fost obligată pârâta la 600 lei cheltuieli de judecată ,câte 100 lei pentru fiecare reclamant.
A fost obligată chemata în garanție la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum a rezultat din adeverințele depuse la dosar reclamanții au urmat cursurile Facultății de Psihologie din cadrul Universității S. Haret în perioada 2006-2009,adeverințele respective fiind eliberate pentru a servi la angajare și completarea dosarului personal și având termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență.
Recunoscând promovarea studiilor și examenului de licență,pârâta USH nu a eliberat și Diploma de Licență motivat de faptul că formularul tipizat necesar completării acesteia,nu a fost aprobat și eliberat de către pârâtul –chematul în garanție MECTS .
În temeiul contractelor de studii încheiate între reclamantă și pârâta USH s-a născut și obligația eliberării diplomei de licență care aparține acestei pârâte și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea reclamantei, să organizeze la finalizarea studiilor - examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență, îndeplinirea acestei obligații depinzând și de aprovarea și eliberarea documentelor tipizate de către MECTS.
Este adevărat că art.2 din legea 288/2004 dispune că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, actele de studii putând fi eliberate doar pentru absolvenții care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației in vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate,neputând fi recunoscute acte de studii eliberate nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale,însă calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a USH vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acesteia și nu poate prejudicia pe reclamantă „aparența dreptului” fiind de partea reclamantului,acesta in nici un caz neputând fi sancționat pentru eventuala lipsă de acreditare a USH.
Chiar dacă există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (art. l7 alin l lit b din OUG 75/2005) aceasta se derulează în raporturile universității cu MECTS iar nu in raporturile pe care universitatea le are cu reclamantul căruia nu-i poate fi imputată eroarea comună în privința legalității formei de învățământ absolvite.
Din actele depuse la dosar a rezultat derularea raporturilor juridice între reclamant și USH, inclusiv faptul că acesta și-a îndeplinit obligațiilor contractuale referitoare la plata taxelor de studii, la susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență,fiind eliberată și adeverința în acest sens,aspecte care au creat aparența de legalitate a formelor de învățământ și care nu poate conduce la sancționarea reclamantului prin neeliberarea diplomei de licență.
Pe de altă parte, s-a constatat că adeverința eliberată reclamantei este valabilă, ea nefiind revocată sau anulată de vreo autoritate administrativă sau instanță judecătorească așa încât, produce în continuare efecte juridice în sensul recunoașterii drepturilor conferite de lege pe baza acesteia(reclamanta fiind încadrată in baza adeverinței ) .
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MECTS referitoare la obligarea acestuia de aprobare a tipăririi formularelor tipizate, se constată că că adresele nr. 385/6.04.2009, 769/25.08.2009, 3l/2l.06.2010, 557/12.l0.2010, 569/18.l0.2010, 573/26.l0.2010, l054/3.02.2011, 960/8.l0.2009, 278/5.08.2009, emise de U. S. Haret către MECTS vizează actele de studii pentru anul 2009 ,acestea fiind aprobate în parte fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate.
Întrucât obligația pârâtei Universității S. Haret referitoare la eliberarea diplomei de licență este corelativă obligației pârâtului chemat în garanție de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă ,pârâta chemată în garanție fiind obligată să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență către reclamantă, neputând fi reținute susținerile MECTS referitoare la neacreditarea Universității S. Haret și la faptul că aceasta nu avea dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor forme de învățământ neacreditate întrucât acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanțe iar instanța nu este investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fiind de necontestat faptul că s-a solicitat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea diplomei de licență.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei U. S. Haret la plata sumei de 100 lei daune cominatorii precum și capătul de cerere privind obligarea chematei in garanție MECTS la plata acelorași daune ,tribunalul le-a admis având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispoz. art 24 alin.1din legea 554/2004, iar în cazul refuzului de executare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 1 și art.18 alin. l și 5 din Legea 554/2004, s-a admis în parte cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și s-a dispus obligarea acesteia să emită și să elibereze diplomă de licență și suplimentele la diplomă,urmând a fi admisă și cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret in sensul obligării chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență ,foaie matricolă și suplimentele la diplomă pentru reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
În motivarea recursului, chematul în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE, consideră sentința pronunțată de instanța de fond, ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
O primă vizează obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat sub sancțiunea plății de penalități pe zi de întârziere.
Referitor la acest aspect, s-a susținut că soluția instanței de fond este neîntemeiată încălcând art. 24 din Legea nr. 554/2004.
S-a argumentat în acest sens că prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile. Această procedură este subsecventă etapei judiciare care s-a efectuat în fața instanței de fond, astfel că obligarea la penalități pe zi întârziere este prematură și lipsită de temei legal.
Deci, pentru aplicarea amenzii sau obligarea la despăgubiri trebuie să existe o hotărâre irevocabilă iar autoritatea publică să refuze să o pună în executare în termenul stabilit de instanță sau în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. S-a susținut că în speță nu există această situație și nici nu s-au depus probe din care să rezulte că ar refuza să se conformeze unei eventuale hotărâri definitive și irevocabile, motiv pentru soluția dată de instanța de fond acestui capăt de cerere este neîntemeiată.
O altă critică adusă sentinței instanței de fond vizează admiterea cererii de chemare în judecată și în garanție a Ministerului Educației Naționale hotărârea pronunțată în acest sens arătându-se că este lipsită de temei legal fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
S-a argumentat în acest sens că admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. „S. Haret”din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ - superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Pentru eliberarea formularele diplomelor instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010 iar chematul în garanție și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
S-a arătat și că admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanți, care nu au urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal, deoarece pentru ca reclamanții să fie vătămați în vreun drept trebuie ca acel drept să existe. În speță s-a susținut că în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
S-a argumentat astfel că se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării lor s-a refuzat eliberarea diplomei de licență, însă în speță nu există această situație.
Instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamanților U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de aceștia, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art. 29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a OUG. nr. 75/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
U. "S. Haret" din București a solicitat în dosarulnr._ anularea HG nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008. Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație, și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.
S-a precizat și faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare o instituție care înscrie studenți și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel prin dispoziția dată instanța de fond prin care se obligă MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență pentru reclamanți, se ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, OUG. 75/2005.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată sa funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Tot referitor la admiterea cererii de chemare în garanție s-a arătat că instanța de fond pronunțând această soluție și-a depășit atribuțiile, conferind legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Astfel s-a argumentat că instanța de fond, încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantei care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Raportat la cele de mai sus a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, precum și a acțiunii ca neîntemeiate.
În drept a invocat dispozițiile art. 60, art. 304 pct. (4), (7) și (9), art. 3041 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr. 75/2005, OMECT.2284/2007.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat în cauză este fondat însă numai în ceea ce privește obligarea chematului în garanție la penalități de întârziere, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente în raport cu soluționarea cererii de chemare în garanție referitor la fondul acesteia.
Astfel, în ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție referitor la motivul de recurs întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prin obligarea recurentului chemat în garanție la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licență și a suplimentelor la aceste diplome, instanța nu a trecut în domeniul altei puteri constituite în stat, rămânând în limitele atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum sunt stabilite de dispozițiile constituționale și ale legii de organizare.
Astfel, instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ (art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/_, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanții a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. S. Haret de a le elibera diploma de licență la absolvire.
Constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei dar și temeinicia cererii de chemare în garanție, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina MECTS, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea diplomelor, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestor diplome.
Invocând în motivele de recurs depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, recurentul arată faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale MECTS, instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești, critica recurentului nefiind fondată.
În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanții care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimații reclamanți a diplomelor de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurenta chemată în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.
În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului chemat în garanție care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipărirea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.
În ceea ce privește obligarea la penalități pentru fiecare zi de întârziere a pârâtei și chematei în garanție Curtea reține că daunele solicitate în temeiul art. 24 din Legea 554/2004 intervin în cazul neexecutării hotărârii, pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal al hotărârii judecătorești pronunțate, fiind acordate în cadrul procedurii de executare printr-o hotărâre separată potrivit art. 25 alin. 1 din aceeași lege iar nu în actualul cadru procesual.
Interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 18 din Legea 554/2004 prin care se reține că acesta permite acordarea penalităților de întârziere odată cu soluționarea fondului litigiului în fața instanței de contencios administrativ contravine dispozițiilor art. 24 din același act normativ care reglementează modalitatea specifică de aducere la îndeplinire a hotărârilor pronunțate de instanța de contencios administrativ, în situația în care în cadrul soluțiilor pe care le poate da instanța de contencios nu este prevăzută și posibilitatea acesteia de a obliga daune cominatorii sau penalități de întârziere.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 – 3 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de chematul în garanție.
Se va modifica în parte sentința atacată în sensul că se va înlătura obligarea chematului în garanție la plata de penalități de întârziere.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Potrivit art. 274 alin. 3 C.proc.civ., recurentul chemat în garanție va fi obligat la plata către fiecare din cei șase reclamanți a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanțele depuse la dosar, cu nr. 460, 461, 462, 463, 464, 465/01.11.2013, onorariul fiind diminuat, fiind apreciat in raport de valoarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 1952 din 4 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți P.(ACTUALMENTE B.) FLORENȚA-C., P. (S. ) A., P. (C.) A., V. (P.) M., M. ( F.) M., P. ( G.) M. și intimata pârâtă U. " S. HARET" BUCURESTI.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligarea chematului în garanție la plata de penalități și înlătură termenul de 30 de la care acesta trebuia să le plătească.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă recurentul chemat în garanție către fiecare din cei șase reclamanți la plata sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. Jud. A.R.
2ex./A.C. 11 Decembrie 2013
j. fond M.C.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 4464/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
