Obligaţia de a face. Decizia nr. 5769/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5769/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 1103/54/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5769/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE -A. C.
JUDECĂTOR-L. C. M. Z.
JUDECĂTOR -L. B.
GREFIER- T. A.
x.x.x
Pe rol judecarea recursului C. administrativ și fiscal privind pe pârâta A.N.P.R. - C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva sentinței nr.1034 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. I. GABRIELLE CU DOMICILIUL ALES LA C..R. B. L., intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. și intimat-intervenient în nume propriu ASOCIAȚIA C. ECUMENICĂ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. R. B. pentru intimat-intervenient în nume propriu ASOCIAȚIA C. ECUMENICĂ, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea arată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 codul de procedură civilă și a depus note de ședință și intimat-intervenient în nume propriu ASOCIAȚIA C. ECUMENICĂ a depus întâmpinare.
Apărătorul părții prezente arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Intimat-intervenient în nume propriu ASOCIAȚIA C. ECUMENICĂ, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința 1034 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanta R. I. GABRIELLE, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat B. L. în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâta A.N.P.R. - C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și intervenienta în nume propriu ASOCIAȚIA C. ECUMENICĂ.
A obligat pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C., ., județul D., conform dispoziției nr._/15.06.2006, emisă de Primarul Municipiului C., în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
A respins capătul de cerere privind plata penalităților pe zi de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, Prin dispoziția nr._/15.06.2006, Primarul Municipiului C. a propus acordarea de despăgubiri către reclamantă, pentru imobilul notificat sub nr.165/N/2002, imposibil de restituit în natură, situat în C., ., D..
S-a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2002 (165/N/2002), autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunțându-se la 15.06.2006.
Dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 554/2004, fiind înregistrată la această pârâtă sub nr._/CC.
Așa cum a rezultat din întâmpinarea formulată, pârâta invocă imposibilitatea emiterii deciziei de despăgubire datorită faptului că trebuia completat cu următoarele acte: certificatul de moștenitor și contractul de cesiune.
Din analiza înscrisurilor atașate la dosarul cauzei instanța a reținut că dosarul reclamantei a fost completat cu înscrisurile solicitate.
După cum susține chiar pârâta în cuprinsul întâmpinării formulate, la acest moment etapa analizei dosarului în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat a fost deja parcursă.
În raport de aceste împrejurări Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea se înscrie Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a avut în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei s-a ajuns la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil iar depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Se reține astfel că de la data înregistrării dosarului până în prezent a curs o perioadă suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea 247/2005.
În acest context, neemiterea titlului de despăgubire într-un termen rezonabil este consecința directă și imediată a pasivității pârâtei care nu poate invoca în justificarea neîndeplinirii obligațiilor legale tocmai această pasivitate.
Concluzionând, s-a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 11 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
În raport de aceste considerente va fi înlăturată apărarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată, deoarece de la data primirii dosarului privind pe reclamantă și până în perioada actuală s-a scurs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247.2005.
Cât privește cererea pârâtei privind acordarea unui termen de grație de 6 luni pentru executarea hotărârii, având în vedere dispozițiile OUG 4/13.03.2012 potrivit cărora, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri potrivit titlului VII din Legea 247/2005, Curtea a apreciat cererea fondată urmând să o admită, în temeiul art. 262 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata sumei de 1000 RON, cu titlu de penalități pe zi de întârziere, Curtea l-a reținut ca neîntemeiat, întrucât prin art.24 din Legea nr.554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.P.R. - C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății, recurenta a susținut, în esență, următoarele:
Instanța de fond, în mod greșit, a reținut faptul că, în speță, nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare a dosarului privind acordarea despăgubirilor în favoarea reclamantelor.
Dispozițiile Titlului VI din Legea nr.247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C. Centrală, fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.
Mai mult, legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din legea nr.247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În acest context, prevederile pct.17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr.247/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1095/2005, potrivit cărora „ordinea în care vor fi soluționate dosarelor va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale.
În aplicarea acestor prevederi, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.2/28.02.2006 care prevederea selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr.2816/16.09.2008.
Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr.81/2007.
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G nr.81/2007.
Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
C. Centrală a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct.17.1 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII dar și a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr.2/28.02.2006.
S-a mai precizat că, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial nr.446/29.06.2007, a fost modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005, fiind introduc și Capitolul V1, Secțiunea 1 referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.
Potrivit modificărilor și completărilor aduse art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005 prin actul normativ amintit, dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum și de înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii, deținute de entitățile notificate.
Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisie Centrale înainte de apariția O.U.G. nr.81/2007 și cele transmise după . actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.
În speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantelor, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de . O.U.G. nr.81/2007.
Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se existența tuturor înscrisurilor prevăzute de pct.16.5 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G. nr.1095/2005.
II. Sentința civilă nr.361/11.04.2012 a fost pronunțată fără observarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv Ordonanța de Urgență, a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Astfel, potrivit actului normativ enunțat se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr.247/2005.
Ordonanța de Urgență, la care a făcut referire nai sus, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.169/15.03.2012, în timp ce sentința recurată a fost pronunțată la data de 06.11.2012, fără ca instanța de fond să facă vreo referire la dispozițiile acestui act normativ.
În contextul în care emiterea titlului de despăgubiri a fost suspendată pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care a solicitat instanței ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
Recurenta a solicitat acordarea unui termen de grație de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civilă.
Prin încheierea pronunțată la data de 18.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013 a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Curtea de Apel C., instanța devenită competentă să îl soluționeze.
Dosarul de recurs a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ la data de 05.03.2012.
Intimata intervenienta in nume propriu a depus la dosar la data de 09.05.2013 intampinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizând actele lucrările dosarului asupra motivelor de recurs invocate, instanta apreciaza ca recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Prin Dispoziția nr._ din 15.06.2006, Primarul Mun C. a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren in suprafata de 646 mp, imposibil de restituit în natură, situat în C., ., județul D..
Dosarul reclamantei a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către Primăria Mun. C. fiind înregistrat sub nr._/CC/06.04.2012 (fila 40). Ulterior, dosarul a fost retransmis către Primăria C. pentru completarea sa.
Din adresa nr._/CC/28.05.2012 (f.28), depusa la dosar rezulta ca parata, C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR nu a soluționat dosarul nr._ /CC din motive legate de insuficienta actelor doveditoare a indreptatirii la restituire a uneia dintre solicitante.
Conform art. 16 din Capitolul V al legii nr.247/2005, documentația notificării trebuie transmisa împreuna cu situația actuala a imobilului si propunerea motivata de acordare a despăgubirilor. Prin urmare, parata este abilitata sa ceara propunerea motivata de acordare a despăgubirii si sa se completeze dosarul in acest sens.
Având in vedere ca in atribuțiile legale, parata CCSD a dispus măsura completării dosarului, nu se poate retine refuzul nejustificat al paratei de a soluționa cererea reclamantei in condițiile art.2 lit i din LCA si nici nesoluționarea de către parata a cererii ., înregistrarea dosarului la CCSD a fost făcuta la 06.04.2012, deoarece completarea dosarului direct la Comisie nu este indicata de lege ca obligație a acestei parate.
De asemenea, reclamanta nu au susținut si dovedit o corespondenta susținuta cu parata CCSD din care sa rezulte refuzul de soluționare a cererilor sale si in consecința, instanța apreciază ca nu sunt suficiente argumente pentru ca etapele legale de verificare, evaluare sa fie depășite. In acest sens se rețin ca întemeiate criticile recurentei parate.
Referitor la fondul dreptului celeilalte solicitante Cealic G. S. F. la despăgubiri pentru teren, instanța de contencios administrativ nu are căderea sa se pronunțe direct asupra acestor aspecte, deoarece legea 10/2001 prevede o procedura speciala in competenta instanței de drept civil. In acest sens, instanța nu va analiza direct nici înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate ale reclamantei si autorilor săi asupra imobilului.
. soluționare administrativa a cererii (notificării) reclamantei este avuta in vedere in aprecierea unui termen nerezonabil, insa fata de data primirii dosarului de către parata, in aprilie 2012 si complexitatea regimului juridic al proprietatii imobiliare restituite după 1990 si de dificultățile de a procura înscrisurile doveditoare pentru lămurirea unor aspecte de fapt si de drept apărute acum peste 40 de ani sau ulterior, nu se poate retine ca activitățile paratei recurente întreprinse din ianuarie 2012 pana in prezent, denota o atitudine abuziva si nejustificata de tergiversare a recunoașterii drepturilor reclamantei.
In plus, prin legislația interna in vigoare pana la momentul judecării recursului, activitatea de emitere a titlurilor de valoare pentru despăgubiri a fost suspendata la nivel național.
Având in vedere dispozitivul sentinței de fond, din considerente procedurale, asupra cererii de intervenție in nume propriu nu se va dispune in mod distinct.
F. de aceste aspecte de fapt si de drept, instanța va admite recursul, va modifica sentința atacata si va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva sentinței nr.1034 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. I. GABRIELLE CU DOMICILIUL ALES LA C..R. B. L., intimata - intervenienta în nume propriu ASOCIAȚIA C. ECUMENICA si intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.A.C/2ex/07.06.13
T.A. 20 Mai 2013
Jud fond M Fanuta
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
