Obligaţia de a face. Sentința nr. 2131/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2131/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1914/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
PREȘEDINTE R. M.
Judecător C. P.
Judecător A. R.
Grefier R. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. T. G. împotriva sentinței nr.2131/2013 din 18 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR O..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost legal timbrat.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și trece la soluționare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2131/2013 din 18 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul S. T. G., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O., SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, considerând sentința netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a considerat că instanța de fond a apreciat în mod eronat actele și dovezile depuse în susținerea acțiunii.
În primul rând, acțiunea reclamantului a fost îndreptată în mod greșit împotriva instituției pârâte, făcându-se astfel confuzie între înmatricularea unui autovehicul și plata taxei pe poluare.
Reclamantul trebuia să cheme în judecată în prezentul litigiu organul fiscal competent și nu Instituția P., pârâta neavând nici o competență față de o obligație fiscală.
A menționat că potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, înmatricularea autovehiculelor este o obligație pentru punerea în circulație a acestora și presupune întocmirea unui dosar ce cuprinde mai multe documente.
Plata taxei este o obligație fiscală și se achită la organul fiscal competent. Înmatricularea este momentul la care se verifică dacă solicitantul și-a îndeplinit obligația fiscală și a parcurs celelalte etape și proceduri specifice înmatriculării.
În al doilea rând, a precizat că la data formulării cererii, era încă în vigoare O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare care stabilea „cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu. Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului.”. Potrivit art. 4: „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 8.”
Raportat la aceste prevederi legale, în vigoare la acea dată, orice critică adusă de către reclamant nu poate fi primită. Nici o autoritate publică nu poate refuza aplicarea unor acte normative în vigoare.
O.U.G nr. 50/2008 a fost elaborată „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.”
De asemenea, a fost necesară adoptarea de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
În considerentele sentinței, instanța face trimitere la Cauza T. și N. împotriva Statului român, precum și la Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Recurentul a menționat că Decizia nr. 24/2011 a fost publicată în M. Oficial nr. 1/03.01.2012 ceea ce înseamnă că produce efecte și este obligatorie de la acea dată conform art. 3307 C.proc.civ. Mai mult, aceasta statuează faptul că, acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului la înmatricularea autovehiculelor second-hand fără plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, este admisibilă și nicidecum că trebuie admisă în orice condiții și indiferent de împrejurări. Ori, tocmai aceste împrejurări prealabile nu au fost cercetate de instanța de fond.
De asemenea, Cauza T. și N. se referă la aplicabilitatea O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele achiziționate și introduse în țară în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008 și 15 decembrie 2008 - 14 februarie 2010. Ori, reclamantul nu a precizat data introducerii în țară a autoturismului a cărui înmatriculare o cere, iar instanța de fond nu a lămurit acest aspect.
Recurentul a menționat că în situația în care toate condițiile enumerate de lege vor fi întrunite, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor își va îndeplini atribuțiile stabilite exclusiv de lege în competența sa, persoanele îndreptățite putându-se adresa, în acest sens, cu o cerere pe cale administrativă, după parcurgerea celorlalte proceduri premergătoare.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii față de Instituția P. Județul O..
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 teza a II a C.proc.civ. și pe prevederile O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O., SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR la înmatricularea unui autovehicul second-hand, înmatriculat anterior în Italia, fără plata taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, autoturism pe care reclamantul l-a cumpărat la data de 15.07.2005.
Reclamantul s-a adresat pârâtei la data de 12.03.2013 în vederea înmatriculării autoturismului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar pârâta i-a comunicat refuzul înmatriculării autoturismului în România fiind condiționată de plata taxei prevăzută de dispozițiile art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/10.01.2012.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, iar pârâta a refuzat înmatricularea autoturismului fără plata taxei. Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Practic, refuzul de a soluționa cererea se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ.
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului, au obligația a respecta dreptul european.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_, s-a statuat că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă”.
Înalta Curte a constatat că, pentru învestirea instanței de contencios administrativ cu acțiunea în discuție, nu este necesară o prealabilă constatare din partea autorității fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată.
În considerentele deciziei, Î.C.C.J. a reținut că trebuie să se recunoască prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene efect direct imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale.
S-au reținut ca relevante argumentele Curții din Cauza 6/62, V. Gend en Loos „În plus, rolul Curții de Justiție, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, confirmă faptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe”.
Cât privește sfera subiecților care sunt ținuți la a respecta dreptul european, aceștia nu pot fi decât toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului.
La aceeași concluzie s-a ajuns și indirect, din coroborarea art. 1 alin. 5 din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. 2 din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), ceea ce înseamnă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
În privința prefectului, reprezentantul Guvernului pe plan local, potrivit art. 123 alin. 2 din Constituție, și coordonator al activităților din teritoriu ale Ministerului Administrației și Internelor, conform art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt incidente și dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție, el fiind chiar garant al ducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.
Art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor, care funcționează sub coordonarea instituției prefectului, care nu poate invoca Legea nr. 9/2012 și nici art. 7 alin. 1 lit. j din Ordinul M.A.I. nr. 1.501/2006, cu completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite, în raport de principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurentul reclamant sunt nefondate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. T. G. împotriva sentinței nr.2131/2013 din 18 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2013.
Președinte, R. M. | Judecător, C. P. | Judecător, A. R. |
Grefier, R. I. |
R.I. 16 Decembrie 2013
red. 2 ex./ jud. A.R.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 5859/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
