Obligaţia de a face. Sentința nr. 5/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1497/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
x.x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul N. O. împotriva sentinței nr. 5902 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, precum și faptul că, prin Serviciul arhivă, intimații pârâți I. Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului D. au depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimații pârâți potrivit disp. art. 242 alin. 2 Codul de procedură civilă, și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința nr. 5902 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea formulată de reclamantul N. O. în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor, I. General al Poliției Române și I. Județean de Poliție D..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut :
Reclamantul a lucrat în cadrul IPJ D. până la data de 30.06.2011, iar prin decizia de pensionare nr._/9.11.2011, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu prin pensionare, având dreptul la pensie începând cu data de 30.06.2011, vechimea in serviciu fiind de 35 ani.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Sub acest aspect, s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, angajat al IPJ D.. Raporturile de serviciu s-au născut între reclamant și pârâtul IPJ D., iar drepturile salariale sunt solicitate în baza acestor raporturi.
În litigiile în contencios administrativ cu acest obiect, așa cum s-a subliniat în doctrină și practica judiciară, este imperios necesar să figureze unitatea cu personalitate juridică în raport cu care reclamantul poate dobândi repararea prejudiciului invocat prin acțiune.
Această premisă nu conferă însă legitimare procesuală unor instituții cu care reclamantul nu are un raport juridic de drept substanțial ci numai persoanei juridice ce are un astfel de raport juridic cu reclamant.
Potrivit art.12 din legea 218/2002, în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți.
Potrivit art.21 din legea 500/2002, ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ca atare, cât timp calitatea procesuală pasivă nu poate fi atrasă ca efect al subordonării instituțiilor, respectiv a calității de ordonator principal de credite, ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu în ultimul rând, un alt argument este dat de dispozițiile O.G. nr.2.2/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, care înlătură necesitatea pronunțării unei hotărâri în contradictoriu și cu MAI, pentru opozabilitate, și asta deoarece legiuitorul, printr-o lege specială de care este ținută orice persoană care cade sub incidența acesteia, deci inclusiv MAI, reglementează obligativitatea ordonatorilor principali de credite de a alimenta conturile instituțiilor din subordine, în ipoteza existenței unui titlu executoriu.
Prin urmare, dat fiind faptul că compensațiile solicitate de reclamant derivă din raportul de serviciu existent anterior pensionării, calitatea procesuală pasivă aparține unității cu personalitate juridică parte a raportului de serviciu anterior.
Constatând că legitimarea procesuală pasivă este justificată doar pentru pârâtul IPJ D., urmează ca în privința pârâților MAI și IGP excepția lipsei calității procesuale pasive să fie admisă, și respinsă acțiunea în consecință.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a lucrat în cadrul IPJ D. pana la data de 30.06.2011, iar prin decizia de pensie nr._/9.11.2011, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu, având dreptul la pensie începând cu data de 30.06.2010, vechimea în serviciu fiind de 35 ani.
Dispozițiile invocate de reclamant prevăd:
ANEXA Nr. VII SECȚIUNEA a 3-a Drepturi specifice activității desfășurate in instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională- Art. 20. - "(1) La trecerea in rezervă sau direct in retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă: - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază"
Însă, art. 13 din 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede: (1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Așadar, dispozițiile invocate de reclamant nu au aplicabilitate la data pensionării reclamantului, în iunie 2011.
Prin urmare, raporturile de serviciu ale reclamantului încetând în anul 2011, acesta nu poate beneficia de ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă întrucât dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 interzic aplicarea, în anul 2011, a dispozițiilor privind ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu și nu amână sau suspendă acordarea acestor drepturi.
A mai arătat reclamantul că dispozițiile invocate au fost doar suspendate în 2011, urmând a fi aplicate în 2012.
Contrar acestor susțineri, art. 9 din legea 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar prevede, la art. 2, că: "În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
Iar pentru 2013, OUG 84/2012 prevede că: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
A mai invocat reclamantul existența unei discriminări.
Nu poate fi vorba nici de discriminare; discriminarea este definită de art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 37/2000 ca fiind „ orice deosebire, excludere restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc., care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței, sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale ordinii publice”, iar art.16 din Constituția României prevede egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Ori, așa cum s-a mai arătat, dispozițiile invocate sunt inaplicabile pentru toate persoanele în situația reclamantului.
Pentru argumentele expuse, constatând că raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat în anul 2011, motiv pentru care acesta nu poate beneficia de ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă, întrucât dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 interzic aplicarea, în anul 2011, a dispozițiilor privind ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul N. O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul reclamant a arătat că art. 304 pct. 7 si 9 C.p.c. între preambul, considerente și dispozitiv există o evidență contradicție, iar sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Instanța a respins probatoriile solicitate de reclamantul recurent, considerându-le ca nefiind utile cauzei, deși nu a pus în discuția părților nici o excepție, care să facă inutilă administrarea probatorului.
Art. 13 din Lg. 278/2010 stabilește criteriile în baza căreia se acordă solde compensatorii, fără însă a determina această sumă.
Cuantumul soldelor compensatorii se determină strict și individualizat în funcțiile de criteriile pe care le îndeplinește fiecare solicitant în parte, astfel că, proba solicitată era numai utilă ci și necesară. Deși respinge probele ca fiind neutile cauzei, instanța nu se pronunță pe excepție, ci pe fond.
Din dispozitiv nu rezultă în ce mod a fost respinsă cererea, dar din considerente ar rezulta că, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, deși din preambul rezultă că aceasta ar fi respinsă în baza unei excepții.
Prin decizia 872/2010 C. Constituțională a decis că dispoz. art. 9 din Lg. privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, sunt neconstituționale și că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar are doar caracter temporar până la 31.12.2011, fiind obligatorie revenire la nivelul inițial al acestor drepturi prin aducerea salariilor bugetarilor si alte drepturi, care au fost diminuate sau suspendate la nivelul lunii iunie 2010, motiv pentru care considerăm că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, ignorând cu bună știință caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale care operează indiferent dacă Guvernul adaptează sau nu legislația în funcție de decizia pronunțată.
La data de 29 iulie 2013, intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. a depus întâmpinare.
Intimatul pârât a arătat că instanța a constatat ca recurentul a lucrat in cadrul I.P.J D. pana la data de 30.06.2011 si acesta își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 20 alin. l din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectiva ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publica și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de baza avută/avut în luna schimbării poziției de activitate".
Însă, potrivit prevederilor art. 13 alin .l din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „,in anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplica".
Având in vedere cele menționate mai sus instanța in mod corect a stabilit ca dispozițiile invocate de recurent nu au aplicabilitate la data pensionarii acestuia respectiv iunie 2011.
Referitor la susținerea recurentului cu privire la faptul ca dispozițiile invocate au fost doar suspendate in anul 2011, urmând a fi aplicate in 2012 este nefondata întrucât conform prevederilor art. 9 din Legea 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 80 "In anul 2012 nu se acorda ajutoare sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecere in rezerva"
Mai mult OUG 84/2012 prevede ca masurile menționate mai sus se aplica corespunzător si anul 2013.
Cu privire la existenta unei discriminări, instanța a stabilit faptul ca nu poate fi vorba de nicio discriminare întrucât dispozițiile invocate de acesta sunt inaplicabile pentru toate persoanele in situația recurentului.
Având în vedere cele menționate a solicitat respingerea recursului formulat de N. O. ca neîntemeiat.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 cod. proc. civ.
La data de 27 august 2013, intimatul pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE a depus întâmpinare prin care a arătat că Față de motivele de drept pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția, consideră că sentința atacată este legală și temeinică, fiind dată ca urmare a interpretării corecte a prevederilor legale în materie, context în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurentul a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect obligarea pârâților la achitarea ajutorului prevăzut de art.20 al 1 din Legea 284/2010, acordat personalului MAI cu ocazia pensionării.
Instanța de fond în mod corect a respins ca inutilă cererea de probatorii solicitată de reclamant, motivând în practicaua hotărârii soluția adoptată.
Respingerea ca inutilă a unei probe nu este condiționată de punerea în discuție a unei excepții, judecătorul fiind singurul în măsură să aprecieze în ce măsură proba respectivă, tinde la dezlegarea în fond a pricinii dedusă judecății.
În cauza dedusă judecății, proba solicitată de reclamant privind emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica suma brută a ajutorului care se cuvine în baza art.13 din Legea 284/2010, chiar dacă era încuviințată, nu influența soluția dată în cauza, întrucât independent de cuantumul ajutorului menționat, acesta nu se mai acordă în anul 2011.
Recurentul a invocat totodată că există o evidentă contradicție între preambulul, considerentele și dispozitivul hotărârii, însă nu a indicat în ce anume constă aceasta, context în care instanța nu a identificat existența unei atare contradicții.
Faptul că în preambul a fost discutată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MAI și IGPR, nu duce la concluzia că instanța a pronunțat soluția în baza unei excepții, de vreme ce, după discutarea excepției, instanța a acordat cuvântul părților asupra fondului cauzei, fiind evident că soluția din dispozitivul hotărârii este dată asupra fondului.
Totodată, excepția sus menționată a fost analizată și soluționată în considerentele hotărârii.
În ceea ce privește respectarea de către instanța de fond a deciziei nr.872/2010 pronunțată de Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea art. 9 din Legea 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, Curtea reține că acest text de lege declarat neconstituțional nu a fost incident în soluționarea cauzei de față, tribunalul argumentându-și în drept soluția pe dispozițiile art.13 din Legea 285/2010.
Prin urmare, de vreme ce textul de lege declarat neconstituțional nu a fost aplicat de către instanța de fond, nu se poate reține nesocotirea de către aceasta a caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
Din considerentele expuse și în raport de art.304 pct 9 și art.312 al 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul N. O. împotriva sentinței nr. 5902 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
RED.CI.
Tehnored.M.P. 24 Octombrie 2013
JUD.FOND C.E.I.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
