Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 8779/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8779/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1424/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 8779/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G.-D. C. - judecător
Judecător: C. A. G.
Judecător: C. I.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta S.C. D. A. S.R.L., cu sediul în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței nr. 706 din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat V. G. pentru recurenta reclamantă S.C. D. A. S.R.L. și consilier juridic P. I., care depune delegație de reprezentare juridică, pentru intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice O..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare după care:
Instanța pune în discuția părților calificarea juridică a cererii ce face obiectul judecății în calea de atac.
Apărătorul recurentei reclamante arată că este vorba de o cerere de recurs și nu ordonanță președințială, cum greșit a fost intitulată.
Consilier juridic P. I., pentru intimata pârâtă, este de acord cu aprecierea potrivit căreia prezenta cerere este o cerere de recurs.
Instanța, văzând că cererea a fost denumită greșit, o califică ca fiind o cerere de recurs.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților învederează că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat V. G., apărătorul recurentei reclamante S.C. D. A. S.R.L., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic P. I., reprezentanta intimatei pârâte, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 706 din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect ordonanță președințială, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamanta . a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună suspendarea controlului efectuat de către DGFP O., pe care îl consideră nelegal.
Se motivează cererea în sensul că la data de 5.02.2013 s-a început un control fiscal inopinat de către inspectorii fiscali din cadrul autorității pârâte, solicitând spre observare documentele contabile aferente perioadei 2007 – 2011.
Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru efectuarea controlului inopinat reclamanta a adresat o cerere intimatei înregistrată sub nr. 4968 din 11.02.2013, prin care solicita încetarea sau suspendarea acestui control până la îndeplinirea condițiilor prev.de art. 97 cod pr fiscală.
Pe de altă parte, nu era incidentă nici procedura de control prevăzută prin ordinul ANAF nr. 364/2009, care specifică că acest tip de control poate viza decât activitatea curentă a unui contribuabil.
Apreciază reclamanta că măsura luată de către intimată este abuzivă, fără suport legal și aceasta ar perturba activitatea societății, cererea fiind motivată pe dispoz. art. 581 și urm. cod pr. civilă vechi.
Sunt indicate motivele prevăzute de lege, pe care le consideră că sunt îndeplinite în cauză, respectiv aparența de drept, urgența, caracterul provizoriu, neprejudicierea fondului și prevenirea unei pagube iminente.
S-a atașat la cerere, solicitarea reclamantei înregistrată la intimată la data de 11.02.2013, răspunsul comunicat de această instituție, extras din procedura pentru solicitarea și efectuarea controlului inopinat, copie de pe registrul unic de control, adresa din 16.03.2012 emisă de Direcția de legislație în domeniul TVA din cadrul MFP, alte înscrisuri ce emană de la MFP sau DGFP O. din cursul anilor 2011 – 2012, acte de control efectuate în aceeași perioadă și măsurile asiguratorii dispuse.
De asemenea, s-a depus și copia sentinței nr. 2546 din 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
De precizat că societatea reclamantă a mai formulat o cerere identică în dosarul înregistrat sub nr._, indicând ca temei legal al cererii art.996 și urm. cod pr civilă, referitor la procedura ordonanței președințiale, dosar ce a fost reunit la prezentul, potrivit motivării expuse în încheierea din data de 27.02.2013.
Intimata DGFP O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă.
Se arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 581 din vechiul cod de procedură civilă și nici dispzo.art.996 din actualul cod, deoarece nu există vreun act de control care să fie contestat și pentru care s-ar putea dispune suspendarea controlului ,în condițiile legii speciale nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Se susține că s-a dispus efectuarea unui control inopinat urmare a unor sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, potrivit dispozițiilor art.97 din cod pr fiscală, sesizare ce se regăsește în decizia nr. 29/2012 a Curții de Conturi a României, prin care s-a valorificat controlul efectuat la instituția pârâtă și care a devenit executorie.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că societatea reclamantă a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună suspendarea unui control efectuat de organele fiscale din cadrul intimatei DGFP O., la data de 5.02.2013, în temeiul art. 581 și urm. din vechiul cod de pr. civilă, iar prin cererea reunită art. 996 și urm. din noul cod de pr. civilă și care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale.
Modalitatea de contestare a actelor și faptelor administrativ fiscale sunt însă reglementate pe de o parte de codul de procedură fiscală, iar, pe de altă parte, în temeiul legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Suspendarea vreunei măsuri luate sau dispuse de organele fiscale, sau executarea unor acte administrativ fiscale, sunt reglementate de dispoz. art. 14 și 15 din legea nr. 554/2004, ce reprezintă o formă de suspendare printr-o procedură specială, ce derogă de la prevederea generală a art.996 și urm. din noul cod de procedură civilă, aplicabilă cauzei, deoarece norma specială prevăzută de legea contenciosului administrativ, este de strictă și imediată aplicare și interpretare.
Față de considerentele expuse, se va da eficiență excepției de inadmisibilitate a cererii invocată de către intimată, urmând a se respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare pe calea ordonanței președințiale, formulată de către reclamantă.
De altfel și Î.C.C.J are o practică unitară sub acest aspect.
Împotriva sentinței nr. 706 din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta S.C. D. A. S.R.L, considerând-o nelegală și neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă S.C. D. A. S.R.L. a susținut următoarele aspecte: „ Instanța consideră că, în speță, ar fi inadmisibilă aplicarea dispozițiilor referitoare la ordonanța președințială, întrucât Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, reglementează special situațiile de suspendare a unui act administrativ.
Însă, instanța nu observă acțiunea a cărei suspendare o solicităm noi, respectiv pretinsul „control inopinat", nu este un act administrativ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 C. proc. fiscală „(...) actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea ori stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale". Or, în speță nu a fost emis nici un act de acest fel, acesta urmând să fie emis la finalizarea controlului.
Ceea ce a refuzat să observe instanța de fond este că acest pretins „control inopinat" este abuziv, fiind efectuat cu încălcarea gravă a dispozițiilor legale în vigoare.
Prin respingerea cererii noastre ni se refuză accesul la justiție, ni se încalcă drepturile de contribuabil și se confirmă și se încurajează o acțiune vădit nelegală a organelor statului.”
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
La data de 06 iunie 2012, în termenul legal, intimata pârâtă Direcția generală a Finanțelor Publice O. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, pe fond, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și corectă cu privire la inadmisibilitatea emiterii unei ordonanțe președințiale.
A susținut că prima instanța a reținut corect ca nici dispozițiile art. 581 din vechiul Cod de Procedură Civilă și nici dispozițiile noului Cod de Procedură Civilă privitoare la procedura ordonanței președințiale ( art. 996 ) nu prevăd printre condițiile de admisibilitate a cererii suspendarea controlului ce se efectuează de un organ al statului ale cărui consecințe nu se cunosc încă, neexistând un act administrativ despre care sa se facă vorbire în cauză si care sa fie contestat.
În situația în care se va emite un act administrativ fiscal, ca urmare a verificării sau inspecției fiscale efectuate la ., suspendarea executării acestui act se va putea solicita numai în condițiile legii speciale prevăzute de legea contenciosului administrativ nr. 554/ 2004, respectiv art. 14, 15 .
Intimata a susținut că reclamanta nu face dovada existentei unui litigiu între aceasta și DGFP O., nici în calea administrativă de atac, nici pe rolul vreunei instanțe pentru a se putea stabili aparenta dreptului și a se ordona măsura provizorie ori măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale.
Ordonarea unei măsuri de suspendare a controlului fiscal ar face imposibilă restabilirea situației de fapt și ar antama fondul acțiunii de inspecție fiscala, atribut exclusiv al organului fiscal și ar contraveni dispozițiilor alin. (5) din art. 996 al NCPC.
De fapt, solicitarea agentului economic a apărut pe fondul nemulțumirii sale ca urmare a instituirii controlului inopinat de către DGFP O. prin Activitatea de Inspecție Fiscală care consta în activitatea de verificare faptică și documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenta unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului. Procedura controlului inopinat este conforma dispozițiilor Codului de Procedura Fiscala ( art. 97, alin. (1) lit. a).
La data de 13 iunie 2013 recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
A susținut că ordonanța președințială este singura acțiune disponibilă împotriva unui astfel de control, abuziv și nelegal, astfel cum este cazul de față, iar respingerea ca inadmisibilă a cererii echivalează cu refuzul accesului la justiție pentru apărarea împotriva unei acțiuni abuzive a statului.
Apreciază că sunt îndeplinite fără echivoc toate condițiile de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale, indiferent că ne raportăm la vechiul sau la noul Cod de procedură civilă.
Aparența dreptului nu se stabilește în funcție de existența sau nu a unui litigiu pe rolul instanțelor de judecată, ci pe baza respectării sau nerespectării dispozițiilor legale aplicabile în speța concretă.
Susținerile intimatei potrivit cărora suspendarea controlului fiscal ar face imposibilă restabilirea situației de fapt sunt complet neadevărate, cu atât mai mult cu cât, așa cum a arătat și așa cum rezultă din dovezile existente la dosar, așa-zisul control inopinat nu vizează activitatea curentă, ci o perioadă de peste cinci ani în urmă, care nu mai poate fi modificată, ea făcând, de altfel, obiectul și a unor alte controale anterioare.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 581 Cod de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanței președințiale, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-a păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pe de altă parte, art. 14 și art. 15 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată de persoana vătămată împotriva acestui act.
Astfel, art. 14 prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit art. 15 din legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat.
Din analiza textelor de lege menționate, se observă așadar că un act administrativ nu poate fi suspendat pe calea ordonanței președințiale, în condițiile art. 581 Cod procedură civilă.
O asemenea cerere de ordonanță președințială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anularea lui, este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube, condiții care nu pot fi analizate decât în procedura specială prevăzută de art. 14 și 15 din legea 554/2004.
Este adevărat faptul că, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2462 din 17.05.2012 a hotărât că este admisibilă de principiu cererea de ordonanță președințială formulată în fața instanței de contencios administrativ, atunci când obiectul cauzei este reprezentat de dispunerea unor măsuri provizorii, cum ar fi impunerea unei obligații vremelnice în sarcina unei părți, până la dezlegarea fondului cauzei, însă în cuprinsul aceleiași decizii a menținut practica anterioară constantă, arătând că aceasta este inadmisibilă, atunci când aceasta are ca obiect suspendarea unui act administrativ.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.Proc.Civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. A. S.R.L., cu sediul în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței nr. 706 din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 iunie 2013, la sediul Curții de Apel C..
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. G. | Judecător, C. I. |
Grefier, E. M. O. |
Red. jud. C. I.
Tehnored. M.O. /4 ex./ 03.07.2013
Jud. fond G. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1681/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2294/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
