Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 4654/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. C.
Judecător L. C. M. Z.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și reclamantul C. I., împotriva sentinței nr. 4028 din 03 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul M., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursurile au fost declarate și motivate în termenul procedural, recursul reclamantului -timbrat corespunzător, însă nu au fost depuse dovezile calității de reprezentant, după care, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 4028 din 03 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul M., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Strehaia.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Strehaia și Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Strehaia instanța a reținut că este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform art.117(1) lit.d din OG nr.92/2003 se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art.124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003 republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Potrivit art. 33(1) din OG nr.92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului este Administrația Finanțelor Publice Strehaia.
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta A.F.P. Strehaia, care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că cererea reclamantului de restituire a taxei pe poluare este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat, la data de 01 martie 2013, taxa pentru emisii poluante în temeiul Legii nr.9/2012 și a solicitat restituirea contravalorii acestei taxe prin cererea înregistrată la AFP Drobeta Turnu Severin, cerere soluționată nefavorabil.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând restituirea taxei pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE.
Deci problema care se pune în cauză este dacă Legea nr.9/2012, forma în vigoare începând cu data de 01.01.2013, potrivit căreia reclamantul datorează taxa pe emisii poluante contravine prevederilor art.90 din Tratatul CE ( art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene).
Taxa pentru emisii poluante este reglementată de Legea nr.9/2012 care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat OUG nr.50/2008.
În forma inițială Legea nr. 9/2012, în art.4 alin.2, a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin art. 1 OUG nr.1/2012, intrată în vigoare la data de 30.01.2012, s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare de la data de 30.01.2012 până la data de 31.12.2012 obligația de plata a taxei pentru emisii poluante a fost menținută numai în ceea ce privește autoturismele second-hand înmatriculate anterior într-un alt stat, nu și pentru cele înmatriculate anterior în România.
Așadar, Legea nr.9/2012 în forma aplicabilă în perioada 30.01._12, a stabilit indirect, pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai era percepută, fiind suspendată aplicarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 care prevedeau plata acestei taxe și pentru autoturismele înmatriculate în România și reînmatriculate în România.
În forma inițială (în vigoare de la 13.01.2012 la 30.01.012), precum și în forma în vigoare începând cu data de 01.01.2013 (când a încetat suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012) obligația de plată a taxei pentru emisii poluante este prevăzută de Legea nr.9/2012 pentru toate autoturismele second-hand, indiferent de statul în care erau înmatriculate anterior (România sau alt stat din UE).
Prin urmare, în forma actuală, Legea nr.9/2012 nu stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă pentru emisii poluante este percepută atât pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante nu este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii nefiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Potrivit dispozițiilor art.110 TFUE al cărui text este identic cu cel al articolului 90 TCE nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel – 2004) .
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca atare, forma Legii 9/2012, în vigoare începând cu 01.01.2013, nu este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât nu este destinată să descurajeze introducerea în România a autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE și să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român nu a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă.
Față de cele prezentate anterior se reține că taxa pentru emisii poluante percepută, începând cu data de 01.01.2013, conform Legii nr.9/2012 pentru autoturismele second - hand importate nu este contrară art.110 TFUE, deoarece în România se percepe taxă pentru emisii poluante la reînmatriculare atât pentru autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, cât și pentru autoturismele second-hand înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România.
Reclamantul a achiziționat și înmatriculat în România un autoturism second - hand, ce a fost înmatriculat anterior într-un stat membru UE.
Art.4 alin.2 din Legea nr. 9/2012, forma în vigoare la data plății taxei pentru emisii poluante, prevede obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand, indiferent dacă au fost înmatriculate anterior în România sau alt stat membru al Uniunii Europene, taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012 nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Așa fiind nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare și, în consecință, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și reclamantul C. I., considerând-o nelegală și netemeinică.
Asupra recursului de fata, Curtea Constată următoarele:
Cererile de recurs au fost formulate și semnate de reclamantul C. I. și, respectiv șef administrație M. T., pentru recursul declarat de pârâta A.F.P. Strehaia.
Însă potrivit art. 13 alin 2 teza a doua C.pr.civ., în recurs cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.
De asemenea, dispozițiile art. 486 alin.1 lit. a și e C.pr.civ., prevăd obligativitatea următoarelor mențiuni pentru cererea de recurs: numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea; semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. Aceste mențiuni sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, după cum rezultă din dispozițiile art 176 pct 2 și art. 486 alin 3 C.pr.civ
Verificând cererile de recurs formulate de reclamantul C. I. și, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia, Curtea constată că aceastea nu sunt redactate și semnate de avocat sau de o persoană cu studii juridice conform dispozițiilor anterior menționate, și în consecință, aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. 1 lit. a și e N.C.P.C. astfel ca, în temeiul art. 486 alin. 3 N.C.P.C, se vor anula recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursurile declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și reclamantul C. I., împotriva sentinței nr. 4028 din 03 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul M., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2011.
Președinte, C. M. | Judecător, D. C. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud.L.M.Z.
Thn.Red.DO/5 ex./26.11.2013
Jud.Fond A.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 30/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Hotărâre din 27-03-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
