Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 7660/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Caracal actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. împotriva sentinței nr. 726 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. M. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimatul reclamant a depus întâmpinare la data de 24.09.2013 prin Serviciul Registratură, iar recurenta și intimatul reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, luând act de cererile privind judecarea cauzei în lipsă formulate de recurenta pârâtă și intimatul reclamant și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 726 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , a fost admisă cererea formulată de reclamantul D. A. M. și au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Caracal și Administrația F. Pentru Mediu București, la restituirea sumei de 2084 lei taxă pe emisii poluante, și a dobânzii legale prevăzute de art. 124 Codul de procedură fiscală.
Împotriva sentinței nr. 726 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Caracal.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Caracal a susținut că petentul a achitat taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 și a solicitat ca instanța să aibă în vedere și următoarele aspecte legislative fiscale: Contestația împotriva unei decizii de impunere din oficiu se soluționează în conformitate cu prevederile art. 209 din OG 92/2003. Articolele următoare prevăd procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor emise de către organul fiscal celor asimilate deciziilor.
Articolul privind modalitatea de contestare este precizat atât pe decizia de restituire, cât și în prevederile art. 10 și 11 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante. Numai după soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere de către organul competent în speță, D.G.F.P. O. și comunicarea deciziei privind soluționarea acesteia, se putea face contestație la instanța judecătorească competentă, potrivit arta. 218.
Recurenta a susținut că este neîntemeiată contestația pe aspectele legislative invocate, în sensul că petentul și-a întemeiat contestația pe considerentele ce privesc aspectele referitoare la alte taxe și legi care sunt abrogate odată cu . Legii nr. 9/2012 taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Recurenta a menționat că petentul a achitat taxa pentru emisiile poluante în urma depunerii la A.F.P. Caracal a unei cereri pentru calcularea acesteia, motiv pentru care s-a emis Decizia de calcul și a achitat această taxă la Trezoreria Caracal. Petentul a solicitat restituirea taxei achitată, iar A.F.P. Caracal a respins aceasta cerere.
Petentul a plătit suma de bună voie, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în vederea înmatriculării autoturismului, fără a contesta decizia cu care a plătit acesta sumă. Suma pe care a achitat-o petentul a fost calculată conform normelor legale in vigoare, la data solicitării din partea acesteia de a fi calculată și folosită chitanța respectivă pentru înmatricularea autoturismului în România.
Această obligație de plată a taxei este prevăzută de prevederile Legii nr. 9/2012, în art. 4 pct. 1. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Odată cu apariția Legii nr. 9 /2012 s-a elaborat Ordinul nr. 85/62 din 19 ianuarie 2012 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile asupra unui autovehicul rulat.
Recurenta a concluzionat că Ministerul Economiei și Finanțelor este abilitat prin lege a administra orice sumă de bani care se face venit la bugetul de stat. Administrația Finanțelor Publice, ca unitate subordonată acestui minister a încasat suma în mod legal, deoarece cade în sarcina acestei instituții sa încaseze orice taxe și impozite stabilite prin lege, așa cum reiese din H.G. 386 /2007 cu modificările și completările ulterioare, la articolul 2 alineat 2 litera h.
Reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante pentru autovehiculul său, calculată conform legislației în vigoare în România, iar invocarea prevederilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene nu are nici un fel de relevanță având în vedere că la emiterea tuturor actelor administrative s-a respectat legislația în vigoare în România, iar chitanța cu care a achitat suma menționată a fost folosită pentru un serviciu efectuat de o instituție publică, Serviciul de înmatriculări, în vederea legalizării și circulării pe drumurile publice ale României a autoturismului pentru care a formulat această solicitare.
Recurenta a susținut că taxa pentru emisiile poluante a fost calculată corect, în baza normelor legale în vigoare, necontestate, pe baza cererii și în concordanta cu documentația depusă de către petent, pentru a fi folosită către alte instituții publice.
Față de cele prezentate, a solicitat admiterea recursului formulat, respingerea acțiunii privind restituirea sumei, respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii, legale, actualizarea acestei sume cu indicele de inflație și respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, a întemeiat recursul pe prevederile Legii nr. 9/2012, Cod proc. fiscală art. 209 - 218 și urm. și Codul de Procedură Civilă.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art. 242 C.proc.civ.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 2084 lei cu titlu de taxă de emisii poluante la data de 24.10.2012 (fila 10 dosar fond), înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat pârâtei A.F.P. Caracal, cu cererea înregistrată la nr._/07.11.2012 restituirea integrală a taxei, cu dobânda legală (fila 11 dosar fond), ar pârâta i-a comunicat refuzul restituirii sumei cu adresa cu nr._/20.11.2012 (fila 12 dosar fond).
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Potrivit art. 205 C.proc.fisc. este îndreptățit la contestație atât cel care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d C.proc.fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare, art. 110 Tratat CE, și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilată lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 C.proc.fiscală ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată la instanță după refuzul restituirii taxei.
Decizia de calcul a taxei nu este un act administrativ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil. Decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul la instanța de judecată.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentei pe aceste aspecte fiind nefondate.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie. Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Și forma Legii 9/2012 în vigoare la data achitării taxei de către reclamant este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Cât privește critica recurentei pârâte referitoare la restituirea sumei actualizate, această critică este nefondată, întrucât reclamantul a solicitat prin cererea de restituire a taxei de poluare adresată organului fiscal și dobânda legală (fila 11 dosar fond), instanța de fond făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materia acordării dobânzii.
Critica recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată este nefondată întrucât prin sentința recurată nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurenta pârâtă sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Caracal actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. împotriva sentinței nr. 726 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. M. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
Tehnored.M.P./2 ex/21.10.2013
Jud.fond. M.C.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1844/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
