Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 8929/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. P.
Judecător L. C. M. Z.
Grefier S. I.
_
S-a luat în examinare recursurile formulate de recurenta pârâtă D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice Baia de A. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și de pârâta D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice S. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței nr.1582 din 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. C. V. și intimatele pârâte D. M. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă iar intimatul reclamant a depus concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța declară închisă faza probatorie și apreciind îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și trece la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința nr. 1582 din 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M., A.F.P. Baia de A., Administrația F. pentru Mediu, invocată din oficiu .
S-a respins acțiunea formulată de reclamant față de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M., A.F.P. Baia de A. ,Administrația F. pentru Mediu ,ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul D. C. V. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S., astfel cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S. să restituie suma de 3566 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule achitată prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/18.06.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S..
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtă D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice Baia de A. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și pârâta D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice S. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, ambele recurente au susținut că instanța de fond, în mod greșit a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule fapt ce conduce la situația în care, contribuabilul beneficiază de un serviciu public fără a-l plăti și s-ar crea totodată o discriminare între persoanele care au achitat taxa de înmatriculare și cele care, prin restituirea taxei în totalitate, conform hotărârii atacate, nu plătesc contravaloarea acestui serviciu public prestat în beneficiul lor.
Cu referire la art.110, ex – art.90 TCE recurentele menționează că statele membre nu pot aplica pentru produsele altor state membre impozite interne mai mari pentru produsele similare naționale, cu scopul de a nu se ivi discriminări între aceste produse, dar nu prevede nicăieri să nu se plătească nici un impozit.
Susține că instanța, prin hotărârea adoptată, depășește limitările impuse prin norma comunitară, în sensul desființării, practic, a taxei interne pentru anumite persoane producându-se astfel o discrepanță aleatorie între obligațiile contribuabililor aceluiași stat. Mai mult, arată că tratatul prevede că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale cu singura condiție de a nu genera discriminări între produsele amintite.
Apreciază recurenta că susținerile instanței, că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit dreptului comunitar, nu este suficient argumentată deoarece, urmare criticilor aduse textului controversat și pentru a se conforma recomandărilor forurilor comunitar europene, printr-o succesiune de acte normative, dreptul intern s-a armonizat cu principiile de drept european. Recurenta consideră că, pentru a nu genera discriminări în propriu sistem de drept, instanța este datoare a stabili întinderea obligației contribuabilului, nicidecum absolvirea da de o obligație impusă printr-un act normativ, finalmente armonizat.
Recurentele au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice Baia de A. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Curtea reține ca la fond a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP BAIA DE A. și acțiunea împotriva acestei pârâte a fost respinsă si in consecința aceasta parte nu poate justifica folos practic din promovarea unei cai de atac împotriva sentinței, atât timp cât nu critică partea dispozitivului sentințri recurate ce îi este direct opozabilă. Ca atare, Curtea va respinge recursul declarat de această parată ca lipsit de interes.
Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice S. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat cu chitanța . nr._/18.06.2007, suma de 5728 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații, iar în 24.07.2008 a fost restituită la cererea acestuia suma de 2162 lei, rămânând de restituit o diferență de 3566 lei.
Ulterior, reclamantul cu cererea nr.7735/15.10.2012 a solicitat A.F.P.S. restituirea diferenței taxei de primă înmatriculare în cuantum de 3566 lei, solicitarea fiind respinsă conform adresei nr. 7740/15.10.2012.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
O atare interpretare rezultă în mod implicit din expunerea de motive a OUG 50/2008 .
Pe de altă parte, adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu există temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior și o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Totodată, dacă s-ar pune problema restituirii parțiale s-ar ajunge la aplicarea retroactivă a unui act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituția României.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice Baia de A. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și de pârâta D. M. pentru Administrația Finanțelor Publice S. actual Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței nr.1582 din 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Președinte, L. B. | Judecător, C. P. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, S. I. |
Red.jud.LMZ
S.I. 01.10. 2013
Jud fond M.L.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
