Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 22532/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător D. C.
Judecător L. C.
Grefier V. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței nr.1641 din data de 11 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimatul reclamant G. A., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Curtea constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s- a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă, a trecut la deliberări.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1641 din data de 11 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D. s-a admis acțiunea formulată de reclamant G. A. în contradictoriu cu pârât A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect pretentii .
Au fost obligați pârâta la plata către reclamant a tranșei a II a reprezentând 40% din suma stabilită prin Hot nr. 90/12.09.2007 a Comisiei Județene D. pentru Aplicarea Lg. 290/2009, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Au fost obligați pârâta la plata sumei de 1116 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Reclamantului i-a fost recunoscut dreptul de a primi despagubiri pentru bunurile ramase în Basarabia, în urma aplicarii Tratatului de P. dintre România si Puterile Aliate, semnat la Paris în 10 februarie 1947, în suma de_,98 lei, prin Hotarârea nr. 90/2007 a Institutiei Prefectului Judetului D..
Potrivit art. 18 alin. 5 lit. c din HG nr. 1120/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 290/2003, compensatiile banesti stabilite prin hotarârile comisiei judetene, ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se platesc, 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000.
Cum, în speta, reclamantului i-a fost achitata prima transa de_,18 lei în octombrie 2007, era necesar ca si transa a II-a, reprezentând diferența între_,98 lei și suma plătită, să fie achitată până la 12 septembrie 2009.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea 290/2003: „Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului, dupa caz, sau a hotarârii prevazute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si în rate, în maximum 2 ani, în functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. (1)”.
În acelasi sens art. 18 alin (5) din H.G. 1120/2006 arata ca, drepturile banesti stabilite prin hotarârea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, (...) se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel:
a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei RON;b) esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, si 40% în anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se încadreaza între 50.001 lei RON si 100.000 lei RON;c) esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei RON".
Din enuntarea dispozitiilor legale mai sus prezentate, Tribunalul a reținut că interpretarea dată acestora de recurentă nu poate fi reținută ca fiind întemeiata, deoarece sintagmele „în functie de disponibilitatile banesti” sau „în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat”, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevazute expres de aceste dispozitii legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotarârii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti privind acordarea despagubirilor.
Astfel, interpretarea care se impune a fi data dispozitiilor legale analizate este aceea ca despagubirile la care beneficiarii sunt îndreptatiti se platesc în termenul de un an respectiv 2 ani, în functie de cuantumul acestora, limitarea în raport de „sumele aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat”, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevazute de dispozitiile legale si putând determina despagubirea cu prioritate a anumitor persoane însa numai în cadrul acestor termene.
Daca s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei în sensul ca prioritate în aplicarea dispozitiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat si numai dupa aceasta termenele expres prevazute de lege, s-ar ajunge la situatia ca obligatia de plata stabilita legal în termene imperative, ar deveni una pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada în bugetul de stat sume necesare platii despagubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii 290/2003 sunt îndreptatite pentru ca plata acestora sa fie amânata sine die.
În ceea ce privește cererea privind actualizarea sumei în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, instanța a constatat că este întemeiată având în vedere art. 18 alin. 6 din H.G. 1120/2006 conform căruia „suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză, recurenta a susținut în esență următoarele:
La data de 12.09.2007 Instituția Prefectului Județului D.- Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamantului G. A., Hotărârea nr.90/2007, prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 63.001,98 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii Filianovici I. M. și D.( bunici), respectiv O.(Filianovici) Goștinaru, abandonate și sechestrate ca urmare a refugiului.
Reclamantul a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării tranșei a II a despăgubirilor bănești stabilite prin Hotărârea Nr.90/2007, iar cu O.P.nr.2995/10.12.2012 Trezoreria Sector 1 a virat în contul S.C.P.E.J. M. G. I., M. Gișoiu, M. P. și C. G. V. Gavrilesc suma de 36.080, 90 lei.
Apreciază astfel că inițierea cererii de chemare în judecată, concomitent cu procedura executării silite este făcută cu rea credință și solicită sancționarea reclamantului conform art.108 1 alin.1 pct.1 lit.a.
Admiterea acțiunii ar crea un precedent periculos, în sensul că ANRP poate fi executată de două ori pentru aceeași hotărâre.
Recurenta a mai solicitat micșorarea cheltuielilor de judecată, în baza art.274 alin.3 C.PC. A mai arătat că acordarea unor cheltuieli de judecată de 1116 lei este neîntemeiată față de obiectul cauzei.
În temeiul art.299 și urm, art.304 pct.9, art.3041 C.P.C.a solicitat admiterea reursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul reclamant G. A. nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în raport de dispozițiile art.304 1 din Codul de procedură Civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Drepturile stabilite prin Hotărârea nr. 90/2007, emisă de Comisia Județeană D. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au fost solicitate la plată de către reclamant, plată care însă nu a fost făcută până la data introducerii acțiunii introductive - 18.06.2012, deși reclamantul a efectuat demersuri în acest sens, conform dovezilor depuse la dosar.
Recurenta pârâtă nu contestă faptul că s-a dispus plata de compensații bănești, astfel încât creanța intimatului reclamant este certă, lichidă și exigibilă și ea trebuia achitată.
Suma stabilită prin Hotărârea nr. 90/2007este irevocabilă, iar până la momentul promovării prezentei acțiuni, recurenta pârâtă nu a procedat la achitarea tranșei a doua acesteia, deși avea obligația de a o achita, astfel că apărarea recurentei este în contradicție cu principiul executării cu bună-credință de către stat a obligațiilor ce-i revin față de proprii cetățeni.
Obligația de plată a recurentei pârâte A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este o obligație de rezultat și nu de diligență, prin nealocarea de fonduri suficiente, statul își invocă propria culpă, ceea ce nu este legal.
Cum cuantumul despăgubirilor la care reclamantul avea dreptul a fost stabilit prin hotărârea menționată și cum până la data formulării acțiunii nu s-a achitat reclamantului suma solicitată, în mod corect și legal prima instanță a obligat recurenta pârâtă să plătească reclamantului cuantumul compensațiilor bănești, actualizate cu indicele de inflație.
Având în vedere că timpul scurs de la momentul emiterii hotărârilor este apreciabil, prin actualizare se acordă reclamantului aceeași valoare ca și cea de care au fost lipsit prin neplata sa la timp, valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare, actualizarea având caracter compensatoriu.
Instanțele au obligația de a respecta prevederile legale și de a pronunța hotărâri care să se întemeieze pe textele legale în vigoare, ori în speță, nu există nefundat motiv pertinent, exonerator, care să justifice întârzierea recurentei pârâte în plata creanței intimaților reclamanți, având în vedere chiar dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea 290/2003 unde se arată ,,despăgubirile vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.
Procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil, iar în speță, reclamanții, beneficiari a compensațiilor prevăzute de Legea nr. 290/2003, sunt titularii unui drept de creanță asupra statului, în temeiul Hotărârii nr. 311 și 312 din 18.10.2010. Sunt așadar titularii unui drept de proprietate asupra unui „bun”, în accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Reclamanții au o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea pârâtei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamanților, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
Nici critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.274 C.pc., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speța dedusă judecății, întrucât a fost admisă în totalitate acțiunea promovată de reclamant, instanța de fond, în mod corect a acordat reclamantului cheltuielile de judecată dovedite conform documentelor justificative.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 slin.1 C.P.C., art.3041 C.P.C.și art.20 din Lg.nr.554/2004, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței nr.1641 din data de 11 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimatul reclamant Goștinaru A., având ca obiect pretentii.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Președinte, M. F. | Judecător, D. C. | Judecător, L. C. |
Grefier, V. C. |
Red.M.F.
V.C. /2ex/04 Noiembrie 2013
J.F.M.C.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
