Pretentii. Hotărâre din 19-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 3370/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 1631/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
PREȘEDINTE R. M.
Judecător C. P.
Judecător A. R.
Grefier R. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de D. O. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII împotriva sentinței nr.1607 din 11.09.2012 pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1607 din 11.09.2012 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5380 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume. S-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora. A fost obligată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII la plata sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. O. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii.
A invocat dispozițiile art. 214 ind.1 din Codul Fiscal, in vigoare la data achitării taxei de primă înmatriculare și dispozițiile art.56 alin. 1 din Constituția României, care instituie obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe la cheltuieli publice, menționând că reclamantul a achitat voluntar taxa, iar autoritatea administrativă s-a conformat legislației interne.
A precizat recurenta că taxa specială are ca scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului și se plătește cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul României, fiind o alternativă de tranziție, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor intre statele membre U.E., România renunțând la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu normă de poluare mare.
A mai arătat recurenta că prin OUG 50/2008 Guvernul României a armonizat legislația internă cu normele comunitare stabilind că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România ( art.4) și că taxa rezultată ca diferență între suma rezultată între contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008(art11).
Totodată recurenta a învederat că restituirea de sume de la bugetul de stat se realizează în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și urm Cod procedură civilă.
A solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând criticile formulate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Susținerile recurentei potrivit cărora sunt aplicabile dispozițiile OUG 50/2008 și normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008 în conformitate cu art.11 din acest act normativ nu pot fi reținute, deoarece normele legale nu se aplică retroactiv.
Având în vedere dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de D. O. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII împotriva sentinței nr.1607 din 11.09.2012 pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE, R. M. | JUDECĂTOR, C. P. | JUDECĂTOR, A. R. |
GREFIER, R. I. |
R.I. 20 Februarie 2013
Red. 2 ex./ jud. C.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3231/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
