Pretentii. Sentința nr. 1250/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1250/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 14878/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 8488/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței nr.1250 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul nu a fost timbrat, a fost declarat și motivat în termen legal, iar recurenta reclamantă solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, constatând că obligația prealabilă de achitare a taxei de timbru aferentă recursului nu a fost îndeplinită de către recurentă, invocă, din oficiu, excepția netimbrării recursului, după care trece la deliberări asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1250 din 05 februarie 2013, Tribunalul D. a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor AFM si DGFP D.
A respins actiunea introdusa impotriva paratelor AFM si DGFP D. ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A respins actiunea formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C., D.G.F.P D. și ADMINISTRATIA F. DE MEDIU, ca neintemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei de primă înmatriculare, achitată în temeiul dispozițiilor art. 214 ind 1 din Legea 571/2003, desi acesta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile OUG 50/2008, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice C., solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Organul fiscal a refuzat restituirea taxei.
Într-adevăr, taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Reclamantul, care a achiziționat un autoturism nou a fost obligat, cu ocazia înmatriculării, să achite taxa de poluare în cuantum de 3194 lei; taxa a fost achitată cu chitanța nr._
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) " (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Nu contravine dreptului comunitar prerogativa statului de a percepe și impune taxe și obligații fiscale. În măsura în care aceste taxe nu favorizează produsele naționale în detrimentul altor produse provenite din Uniune aceste taxe nu contravin dreptului comunitar.
Nu rezultă că prin aplicarea taxei de poluare se favorizează producția de pe piața internă dimpotrivă, în ceea ce privește autoturismele noi, ordonanța nu are în nicio situație, efecte discriminatorii.
În concluzie, instanța a apreciat că sistemul de impozitare impus de prevederile Legii 343/2006, nu este contrar dreptului comunitar, în ceea ce privește taxa impusă autovehiculelor noi, aflate deci la prima înmatriculare, fiind compatibil cu prevederile art. 90 din Tratatul CEE, neinstituind un sistem de impozitare mai aspru pentru produsele importate decât pentru cele naționale și neavând efecte discriminatorii cu privire la autoturismele noi importate.
În atare condiții, perceperea taxei de poluare cu prilejul primei înmatriculări în România a autoturimului nou are temei legal în legislația internă, care e compatibilă cu dreptul comunitar.
Faptul că respectiva lege este incompatibilă dreptului comunitar în ceea ce privește taxa impusă autovehiculelor second hand nu prezintă relevanțăpentru autovehiculele noi, aflate la prima înmatriculare, în privința cărora nu creează niciun fel de discrimare și nu are efect protecționist.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP D. instanța a apreciat-o ca întemeiată ă din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 33 din Codul de Procedură Fiscală organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau plătitorului de venit, respectiv AFP C., organ fiscal care a perceput de altfel taxa achitată de reclamant, chitanța pentru încasarea acesteia purtând ștampila și antetul Trezoreriei Municipiului C.. În consecință și obligația de restituire a unei taxe achitate fără a fii datorată revine organului fiscal care a perceput-o și care are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, respectiv AFP C..
În cauză DGFP D. are calitatea de organ ierarhic superior AFP C., însă nu se justifică chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât, întrucât administrațiile finanțelor publice locale sunt entități care au calitatea de a emite acte administrative și prin urmare pot sta în justiție în nume propriu. Totodată în cauză nu se contestă legalitatea unui act administrativ fiscal emis de DGFP D..Din motivele expuse instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP D. și va respinge cererea formulată împotriva acestei instituții.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ADMINISTRATIEI F. DE MEDIU instanta a admis-o respingând actiunea introdusa impotriva acesteia ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva avand in vedere ca taxa a fost achiata la data de 04._, deci inainte de . OUG 50/2008 care a instituit taxa de poluare, reclamantul achitand asadar prin chitanta ., nr._, taxa de prima inmatriculare
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B. A., fără a achita taxa judiciară de timbru.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Întrucât taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării recursului, Curtea a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita suma datorată până la primul termen de judecată, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din aceeași lege, însă această obligație nu a fost îndeplinită.
Conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar, recurenta a fost încunoștințată cu obligația de a achita taxa judiciară de timbru și cuantumul acesteia, însă, recurenta nu a satisfăcut această obligație, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor legale enunțate.
În lipsa achitării taxei de timbru, Curtea nu poate rezolva alte aspecte ale cauzei, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va admite excepția netimbrării recursului și va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței nr.1250 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. C.M.
Jud. fond G.P.
Tehn. D.F. 28 Iunie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5735/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3979/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
