Pretentii. Sentința nr. 4207/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4207/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 5248/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE M. M.
Judecător S. L.
Judecător N. O.
Grefier V. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DGRFP C. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M. împotriva sentinței nr.4207 din 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul M. Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I. și intimata pârâtă. ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimata reclamantă a depus concluzii scrise, prin serviciul arhivă, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și trece la soluționare
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.4207 din 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul M. Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I. și intimata pârâtă. ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, s- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției G. a Finanțelor Publice M..
S-a respins acțiunea față de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M., . A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I., și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin să restituie reclamantului 1149 lei, bani pe care i-a plătit la 24.08.2007 cu titlul de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă sumei de 1149 lei, începând cu 24.08.2007.
Totodată, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr.S. la plata sumei de 539 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFRP C. în numele pârâtei AJFP M., criticând-o ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod eronat, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, pe motivul întreruperii prescripției, ca urmare a restituirii unei părți a datoriei. Prescripția dreptului la acțiune nu a fost întrerupta, nici prin plata unei părți a datoriei, nici prin recunoașterea datoriei, cauza de întrerupere reglementata de art.133 Cod pr. fiscala, ci, in speța s-a făcut aplicabilitatea disp. art. 11 din O.U.G. nr.50/2008, potrivit cărora, organele fiscale teritoriale au fost obligate sa restituie plătitorilor vechii taxe de prima înmatriculare, diferența dintre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01._08, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si suma recalculata, privind taxa pe poluare.
A susținut că suma de 3359 lei, restituita la data de 04.02.2009, nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificata ca o plata parțiala sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P. Drobeta Tr. S. neavând competenta legala, nici sa recunoască datoria, nici sa efectueze o plata parțiala, câtă vreme actul normativ, in baza căruia a fost încasată taxa speciala pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
A mai arătat că prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2013, data la care s-a împlinit si termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art.135 Cod pr. fiscala.
Pe fond, soluția este vădit netemeinică, deoarece, pentru conformarea cu recomandările forurilor comunitare europene, legislația internă a fost modificată succesiv, în scopul evitării încălcării principiilor de drept european. Astfel, văzând și dreptul oricărui stat membru de a-și organiza sistemele fiscale, s-a instituit o taxă necesară și obligatorie, percepută și în celelalte state membre ale Uniunii, într-o formă sau alta, determinată la noi cu ocazia înmatriculării unui autovehicul, indiferent de proveniență.
A solicitat admiterea recursului si modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune si respingerea cererii.
Intimatii nu au depus intampinare, desi au fost citati cu aceasta mentiune.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate,dar si potrivit art.3041Cod procedura civila,Curtea retine:
Potrivit art. 131 Cod procedura fiscala, modificat si completat, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire iar conform art. 133 lit.b termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
In speta,cursul prescriptiei a fost intrerupt prin plata partiala de catre recurenta reclamanta a unei părți a taxei de prima inmatriculare ,in cuantum de 2518,astfel ca in mod corect prima instanta a respins exceptia prescriptiei.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, or Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., recurenta, în culpă procesuală, va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DGRFP C. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M. împotriva sentinței nr.4207 din 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul M. Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I. și intimata pârâtă. ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Obligă recurenta către intimata reclamantă P. I. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, S. L. | Judecător, N. O. |
Grefier, V. S. |
V.S. 02 Decembrie 2013
Jud. red. NO
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 57/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
