Pretentii. Sentința nr. 4500/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4500/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 6237/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. M. împotriva sentinței nr.4500 din 5 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. VICTORAȘ și intimata pârâtă A. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.223 NCPC, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința nr.4500 din 5 septembrie 2013, Tribunalul M. a admis acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul C. M. VICTORAȘ în contradictoriu cu pârâtul Administrația Finanțelor Publice Drobeta-T.-S. ((în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3636 lei diferență neachitată din suma de 5367 lei achitată cu chitanța . nr._/11.04.2008, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
Reținerea greșită a faptului că OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 110 din TFUE, pe motiv că taxa este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând producția internă. Astfel, CJUE a considerat că prevederile art.,110 alin.1 din TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import și că în aceste condiții reclamantul trebuia să dovedească că taxa de poluare aplicată în România este superioară taxei din satul din care acesta a procurat autoturismul, pentru care s-a plătit o taxă inferioară. Astfel, nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand importate dintr-un stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă aceasta se percepe doar o singură dată la data primei înmatriculări în România pentru toate autoturismele.
De asemenea, recurenta a susținut că, după . Tratatului de la Lisabona, s-a adoptat OUG 117/2009 și în consecință, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul la petiția nr. 1717/2008, adresată de I. G., a constatat că prin adoptarea acestui act normativ, legislația României în materia taxei de poluare este conformă cu dreptul comunitar. Prin urmare, nu se mai poate dispune restituirea taxei.
Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având in vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 453 NCPC.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recursul este nefondat si se va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat o taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta comunicându-i refuzul cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
Pe fondul cauzei se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.110 (fost 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 110 (fost 90) din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 110 (fost 90) din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită contribuabilului în integralitate, iar nu doar ca diferență între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, și cea din urmă fiind contrară tratatului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar constatând că statul membru și-a depășit limitele libertății de a-și organiza sistemul fiscal, prin introducerea de taxe care generează discriminări între produsele provenind din diferitele state membre.
Curtea reține că, față de actele de procedură îndeplinite de avocat în cauză, onorariul nu poate fi considerat disproporționat, astfel încât critica referitoare la necesitatea diminuării onorariului este nefondată.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art.496 NCPC Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A. M. împotriva sentinței nr.4500 din 5 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. VICTORAȘ și intimata pârâtă A. BUCUREȘTI.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.C.M.
Tehnored.F.P.F.
15 Decembrie 2013
Jud.fond.A.O.
| ← Pretentii. Decizia nr. 515/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
