Pretentii. Sentința nr. 6520/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6520/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 26124/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. N. G.
Judecător- A. R.
Judecător -G. V.
Grefier- S. Giurgiteanu
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta ., împotriva sentinței nr.6520 din 16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ D., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. M., pentru recurenta reclamantă . și consilier juridic T. C. pentru intimata pârâtă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat C. M., pentru recurenta reclamantă ., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv un borderou de plată.
Consilier juridic T. C., pentru intimata pârâtă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ D., solicită respingerea probei ca nefiind utilă cauzei.
Instanța apreciind utilă cauzei proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentei reclamantei o încuviințează, iar față de aspectele invocate de pârâtă:
În ceea ce privește faptul că recursul nu este declarat în termen și nu este netimbrat, instanța respinge excepția netimbrării și apreciază că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege.
Nemaifiind alte cereri, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. M., pentru recurenta reclamantă ., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și depune concluzii scrise.
Consilier juridic T. C., pentru intimata pârâtă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ D., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.6520 din 16 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. a respinge excepția necompetenței.
A respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ D., ca tardivă.
P. a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 64.913 lei reprezentand alocatie anuala de sustinere a activitatii curente de productie Agricola potrivit Legii 150/2003.
In acest sens s-a retinut ca reclamanta a beneficiat de un credit agricol pentru productie in valoare de 598.000 lei, conform Contractului de credit nr. 85/23.09.2009 incheiat cu BRD Groupe Societe Generale, creditul fiind utilizat conform destinatiei aprobate, beneficiarul respectand termenele de rambursare a ratelor de credit si de plata a dobanzilor aferente, asa cum reiese din contract si Adresa 6019/16.08.2010 (filele 37 si 46). Din cuprinsul adresei se retine ca acest credit a fost acordat la data de 23.09.2009 si a fost rambursat integral la data de 07.07.2010.
Prin cererea inregistrata sub nr. 5049/20.08.2010 reclamanta a solicitat institutiei parate alocarea fondurilor publice aferente, in temeiul Legii 150/2003, pentru contractual de credit 85/2009, in suma de 179.337,71 lei, conform centralizatorului privind modul de utilizare a creditului (fila 49).
In aplicara Legii 150/2003 au fost efectuate, de catre institutia parata, doua plati – 60.273 lei la data de 30.12.2010 si 54.151 lei la data de 08.02.2011.
In data de 09.10.2012 reclamanta inainteaza Notificarea inregistrata sub nr. 4613/09.10.2012, prin care solicita institutiei parate virarea sumei de 64.913 lei reprezentand diferenta ramasa de plata din suma de 179.337,71 lei, la care s-a raspuns prin Adresa 4659/12.10.2012, in sensul refuzului de acordare a sumei, nefiind posibila alocarea fondurilor prevazute de Legea 150/2003, pentru platile efectuate in cursul anului 2010.
Reclamanta a depus la institutia parata cererea inregistrata sub nr. 4890/05.11.2012 intitulata plangere prealabila si cererea inregistrata sub nr. 4891/05.11.2012 – conciliere directa.
F. de cele mantionate s-a constatat ca reclamanta a formulat plangere impotriva refuzului institutiei parate – Directia de Agricultura D. – de a aloca fondurile prevazute de Legea 150/2003, aferente contractului de credit 85/2009, refuz exprimat prin Adresa 4659/2012.
Potrivit art. 10 din Legea 554/2004 “Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
F. de aceste dispozitii legale, competenta de solutionare a cauzei apartine tribunalului, avand in vedere rangul autoritatii emitente, fara a avea relevant in cauza institutia ce este ordonator principal de credite, asa cum sustine parata, astfel ca instant va respinge exceptia necompetentei material a tribunalului, invocate prin intampinare.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii, se constata ca cererea pentru acordarea alocatiilor din fondurile publice a fost formulate de reclamanta la data de 20.08.2010 (fila 59), iar platile au fost efectuate de catre institutia parata astfel: suma de 60.273 lei la data de 30.12.2010 si suma de 54.151 lei la data de 08.02.2011.
Potrivit art. 1 din Legea 150/2003 “Creditul agricol pentru producție este un instrument economico-financiar de politică agricolă prin intermediul căruia se susțin activitățile curente de producție agricolă, stabilite prioritar de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor”.
Art. 4 al. 5 si al. 6 din Normele de aplicare a Legii 150/2003 “Directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene si a municipiului Bucuresti, pe baza solicitarilor si a documentatiilor primite de la beneficiarii de credite agricole pentru productie, in vederea obtinerii fondurilor publice, vor intocmi situatia justificativa conform modelului prevazut in anexa nr. 1, care va fi transmisa la Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului.
(6) Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, pe baza solicitarilor primite de la directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene si a municipiului Bucuresti, referitoare la fondurile publice aferente creditelor agricole pentru productie rambursate integral, va intocmi situatia centralizatoare conform modelului prevazut in anexa nr. 2, care va insoti cererea de deschidere de credite, transmisa de Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului la Ministerul Finantelor Publice”.
Prin urmare, cererea reclamantei de acordare a alocatiilor din fondurile publice a fost solutionata, potrivit dispozitiilor Legii 150/2003 si a normelor de aplicare, prin virarea sumelor solicitate, ultima plata fiind facuta la data de 08.02.2011.
Potrivit art. 7 al. 1 din Legea 554/2004 “Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Potrivit art. 2 al. 2 “Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
S-a constatat ca reclamanta a solicitat diferenta de 64.913 lei, deci a contestat modul de solutionare a cererii 5049/20.08.2010, prin Notificarea 4613/09.10.2012, deci dupa 18 luni de la efectuarea ultimei plati.
Intrucat legea 150/2003 si normele de aplicare prevad ca mod de solutionare a cererii de acordare a alocatiilor din fondurile publice virarea sumelor catre beneficiar, fara emiterea in acest sens a vreunui act administrative de incuviintare a alocatiilor, termenul pentru indeplinirea procedurii prealabile se calculeaza, in speta, de la data ultimei plati, respective 08.02.2011, fata de care plangerea prealabila, formulate in cuprinsul Notificarii din 09.10.2012, este tardiv formulate.
Împotriva sentinței nr. 6520 din 16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta reclamantă a arătat că, în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, reținînd eronat că data de la care a început să curgă dreptul lo la acțiune este data la care s-a efectuat ultima plată către societate, respectiv 08.02.2011.
A arătat recurenta că dreptul la acțiune începe să curgă de la data de 5.11.2012, dată la care a formulat cerere de conciliere directă și plângerea prealabilă la care nu a primit răspuns, iar faptul că nu vor primi bonificațiile aferente contractului încheiat în anul 2009 li s-a adus la cunoștință prin adresa nr.4659/12.10.2012.
A invocat recurenta disp. art.8 din Legea nr.554/2004 coroborate cu disp. art.11, deoarece instanța, deși a observat că suma pe care au primit-o a fost virată în tranșe, neglijează totuși acest aspect, recurenta nefiind înștiințată că suma plătită la 8.02.2013 este ultima tranșă ce li se cuvenea.
Ordinul de plată reținut de instanță nu face dovada că au fost încunoștințați că sunt îndreptățiți daor la suma de 114.424 lei, sumă pe care au primit-o în tranșe la interval de 40 zile, așa cum rezultă din actele dosarului.
Pârâta avea posibilitatea să achite întreaga sumă rămasă fie într-o singură tranșă, fie în mai multe tranșe în toată perioada cuprinsă între data ultimei plăți și data răspunsului la notificarea recurentei.
Lipsa răspunsului prin adresa nr.4659/2012 le-a creat imposibilitatea de a avea cunoștință de faptul că nu vor primi întreaga sumă solicitată.
Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii de recurs.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la data de 02.08.2013 solicitînd respingerea recursului ca nefondat.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurentă, dar și a disp. art.304 C.P.C. Curtea constată că recursul nu este fondat din următoarele considerente:
În speță, recurenta reclamantă a investit instanța de fond cu o cerere avînd ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei reprezentînd alocația anuală de susținere a activităților curente de producție agricolă, plata de daune cominatorii și cheltuieli de judecată.
Temeiul de drept pe care și-a fundamentat acțiunea reclamanta îl reprezintă Legea nr.150/2003, care prevede procedura de acordare a unor astfel de credite, procedură ce implică formularea unei cereri de acordare a alocațiilor din fondurile publice, fără a impune emiterea unui act administrativ privind aprobarea, singurul act privind aprobarea fiind reprezentat de virarea banilor către solicitanți, aspect corect reținut și de către instanța de fond.
Ca atare, în raport de dispozițiile speciale aplicabile obiectului dedus judecății, reglementate de Legea nr.150/2003, în mod corect instanța de fond a verificat respectarea dispozițiilor procedurale privind termenul de introducere a acțiunii reglementat de Legea nr.554/2004 prin raportare la data ultimei plăți, avînd în vedere că numai prin plată se determină caracterul aprobat al creditului și cuantumul acestuia.
Cererea tip pentru acordarea alocațiilor din fondurile publice înregistrată la data de 20.08.2010 a fost soluționată potrivit dispozițiilor Legii nr.150/2003 prin virarea sumelor solicitate, iar ultima plată a fost efectuată la data de 08.02.2011.
Nu pot fi reținute motivele invocate de recurentă privind necunoașterea faptului că suma plătită la data de 08.02.2011 a reprezentat ultima tranșă, avînd în vedere că, așa cum s-a expus anterior nu este prevăzută obligativitatea încunoștiințării solictanților cu privire la suma aprobată prin act administrativ, revenind solicitantului obligația de a verifica suma aprobată.
Ca atare, formularea unei cereri de conciliere directă și a unei plângeri prealabile la un interval de 18 luni de la data ultimei plăți nu reprezintă o repunere în termenul de introducere a acțiunii, fiind corectă și legală soluția de admitere a excepției tardivității introducerii acțiunii, conform art.11 din Legea nr.554/2004.
Față de aceste considerente, Curtea constată că nu sunt inidente speței motivele de recurs invocate de recurentă, urmînd ca, în temeiul art.312 C.P.C. să fie respins recursul ca nefondat și menținută sentința ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ., împotriva sentinței nr.6520 din 16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ JUDEȚEANĂ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.
Președinte, C. N. G. | Judecător, A. R. | Judecător, G. V. |
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red.jud.A.R.
S.G. 2 ex./24 Octombrie 2013
Jud.fond.A.M.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
