Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 3953/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 02 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. G.
Judecător A. R.
Judecător G. V.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta A. O. ÎN NUMELE ȘI PENTRU DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., împotriva sentinței nr.2399/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul „B. I. NOTARIAL C. A V.", având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că:
- recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege;
- prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cerere din partea intimatei reclamante, prin care arată că și-a mutat sediul, respectiv, ., jud.O.;
- prin conținutul cererii de recurs, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.P.C., după care, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2399/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul B. I. NOTARIAL "C. A V." cu sediul în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu pârâta ANAF - DIRECȚIA REGIONALĂ GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – A.J.F.P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și s-a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere fiscală nr.2 înregistrată sub nr. 547/18.02.2013 sub aspectul plății accesoriilor în sumă de 11.300 lei, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că este sesizată cu solicitarea reclamantului de a suspenda efectele deciziei de impunere fiscală nr. 2/18.02.2013, referitoare la plata accesoriilor reprezentând TVA calculat și dedus pe perioada 01.11.2009 – 31.12.2012, în sumă de 11.300 lei pentru care s-a emis adresa nr. 321 din 24.07.2013 privind înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale debitorului.
Reclamantul a făcut dovada că a formulat contestația administrativ fiscală împotriva deciziei de impunere ce a fost soluționată prin decizia nr. 227 din 7.05.2013 care, ulterior, a fost contestată și în instanță ,potrivit copiei acțiunii depusă de către reclamant și conform precizărilor acestuia contestația fixează calculul penalităților și majorărilor de întârziere.
Temeiul legal al cererii îl constituie aplicarea dispoz. art. 14 rap. la art. 15 din legea nr. 554/2004.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, rezultă că suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiuni de protecție provizorie a drepturilor și intereselor contribuabilului sau particularilor până în momentul la care instanța competentă cenzurează legalitatea lui. Aceasta presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev. de art.14 din legea nr. 554/2004 ,respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. ș și t din lege.
În cauza de față, fără a se antama fondul dreptului dedus judecății, instanța a constatat că argumentele contribuabilului vizând aplicarea dispozițiilor legale privind plata de TVA prin deducere la valoarea unui contract de leasing care, de altfel, a fost corect calculat, exigibilitatea acestuia fiind pusă în discuție, fapt ce a generat calculul accesoriilor ce a fost contestat de către contribuabil, creează o îndoială cu privire la cuantumul obligațiilor fiscale reprezentând aceste accesorii.
Înscrisurile depuse de către reclamant la dosar și, în principal, adresa de înființare a popririi pe conturile contribuabilului, știut fiind faptul că obligația fiscală este executorie, are consecințe negative asupra activității financiare a reclamantului prin blocarea conturilor, astfel că se face dovada și existenței unei pagube iminente fiind astfel îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse s-a admis cererea formulată de către reclamant și s-a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere fiscală nr. 2 înregistrată sub nr. 547/18.02.2013 sub aspectul plății accesoriilor în sumă de 11.300 lei, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A. O. ÎN NUMELE ȘI PENTRU DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta arată că, în fapt, prin sentința recurata s-a admis cererea formulata de reclamanta B. I. Notarial C. A.V. în contradictoriu cu D.G.F.P. O. ( DGRFP C. - A. O.) și s-a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere fiscala nr.2, înregistrata sub nr.547/18.02.2013 emisă de DG O., până la soluționarea pe fond a cauzei.
Consideră că hotărârea recurata a fost pronunțata cu încălcarea normelor de drept material, deoarece reclamanta nu a dovedit cele două condiții necesare, cumulativ, pentru suspendarea executării act administrativ.
Instanța de fond în mod greșit a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei nr.547/18.02.2013 emisă de D.G.F O., deoarece reclamanta nu a făcut dovada ca în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale până la soluționarea acțiunii în anularea acest este condiționată de existența justificării temeiniciei, precum și iminența producerii unei pagube.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia a administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminent sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea nr. 554 are în vedere potrivit art. 2 lit.t) existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Nu putem fi de acord cu motivația instanței de fond referitoare la „argumentele contribuabilului vizând aplicarea dispozițiilor legale privind plata de TVA prin deducere la valoarea unui contract de leasing care de altfel, a fost corect calculat, exigibilitatea acestuia fiind pusa în discuție, fapt ce a generat calculul accesoriilor ce a fost contestat de contribuabil, ar crea o îndoiala cu privire la cuantumul obligațiilor fiscale reprezentând aceste accesorii."
In mod eronat instanța de fond a reținut faptul ca adresa de înființare a popririi pe contul contribuabilului ar avea consecințe negative asupra activității financiare a reclamantei prin blocarea conturilor, considerând mod eronat ca prin acest aspect se face dovada si existentei unei pagube iminente.
În opinia acestora nu au fost indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Legalitatea actului administrativ este prezumată de lege, rămânând contestatorului sarcina de a dovedi contrariul în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ, din această legalitate prezumată izvorând puterea executorie a actului.
De asemenea, în mod cu totul neîntemeiat și ignorând în mare măsură dispozițiile legale care definesc în mod clar ce se înțelege prin caz bine justificat, respectiv existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința ilegalității actului administrativ, instanța de fond se limitează în a aprecia că, în speța de față, cazul bine justificat derivă din faptul că „procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de finalizarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal constituie un motiv întemeiat de suspendare a executării actului fiscal".
Nu putem fi de acord cu acest argument deoarece, în caz contrar, s-ar pune problema aplicabilității practice a acestui text legal adoptat tocmai pentru a da posibilitatea suspendării executării actului fiscal până la soluționarea pe fond a contestației. Ne întrebăm care ar mai fi fost rațiunea unor asemenea prevederi legale dacă legiuitorul ar fi considerat necesar ca procedura administrativă să fie finalizată.
Din coroborarea datelor menționate anterior se observă că motivația instanței de fond (de altfel singura) referitoare la existența unei serioase îndoieli asupra caracterului de legalitate al actului administrativ nu este susținută de date certe.
Cele menționate de către reclamantă în argumentarea existenței cazului justificat reprezintă chestiuni care țin de fondul cauzei, nefiind indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Referitor la îndeplinirea celor două condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, vă rugăm să observați că deși au fost înlăturate apărările făcute de instituția noastră referitoare la acest aspect, instanța de fond nu a menționat niciun motiv sau argument pe care l-a avut în vedere atunci când a considerat că sunt îndeplinite cerințele legale.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Simpla susținere referitoare la faptul că organele fiscale au doar suspiciuni cu privire la realitatea achizițiilor efectuate de reclamanta, fără o observa ca acestea au fost susținute de documente doveditoare, nu satisface cerințele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 așa cum nici faptul că prin executarea deciziei s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă.
Nici celelalte susțineri ale contestatoarei nu au fost probate în fel, iar din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.
Apreciază că pentru a evidenția, pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiții, existența pericolului unei pagube iminente, nu este suficient ca reclamanta să insereze aprecieri cu caracter general, ci este necesar să demonstreze inclusiv cu date tehnice felul în care, prin executarea actului administrativ, ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanța să poată aprecia în concret dacă cererea este fondată sau nu.
Referitor la această condiție, instanța de fond „presupune” ca executarea imediată a măsurii dispuse de organul fiscal ar produce un prejudiciu de ordin material, viitor și previzibil. Susține acest aspect având în vedere faptul că intimata-reclamantă nu a prezentat instanței niciun document (contracte, facturi, etc.) din care să rezulte perturbarea în vreun fel a activității acesteia ca urmare a unei eventuale executări a actului administrativ.
În drept, își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 pct 8 din Codul de procedură civila.
În conformitate cu art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura solicită judecarea cauzei și în lipsă, pe baza actelor de la dosar.
La data de 04.11.2011 a fost formulată întâmpinare de către intimatul B. Notarial Public „C. V.” prin care se solicită respingerea rcursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
A arătat intimata că recursul nu este fondat întrucât sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții impuse de lege, cazul bine justificat este reprezentat de îndoiala cu privire la calculul obligațiilor fiscale accesorii atâta vreme cât TVA-ul a fost corect dedus din valoarea contractului de leasing, fiind pusă în discuție exigibilitatea acestuia.
Paguba iminentă se deduce din faptul că a fost înființată poprire pentru suma de 11.300 lei încă din data de 24.07.2013 potrivit adresei nr.321 și este perturbată activitatea societății fiind în imposibilitate de a mai face plăți.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurentă Curtea constată că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Curtea constata ca tribunalul a apreciat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de suspendare în mod eronat, fiind incident motivul de recurs invocat de recurent și întemeiat pe disp. art.488 alin.1 pct.8 C.P.C.
Potrivit dispozițiilor art.15 și 14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Conform prevederilor mai sus menționate, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să existe un caz justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu;
b) pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr.554/2004.
De asemenea,cele două condiții prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executarii actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă), instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât că autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În sensul Legii nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t și ș.
Rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
Curtea constată că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul îndoielii prezumția de legalitate a actului administrativ întrucât motivele invocate de reclamant in cererea formulata vizeaza de fapt fondul cauzei si ,in consecinta,nefiind in prezenta unei cereri ce presupune analiza fondului cauzei,carentele de legalitate ale actului administrativ ce justifica exceptia de la principiului executarii din oficiu trebuie sa rezulte dintr-o analiza sumara a probelor si argumentelor partilor.
Așa cum corect a arătat recurenta nu au fost identificate împrejurări din care să rezulte o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate, cele invocate de reclamantă reprezentînd aspecte ce țin de fondul cauzei și care exced analizei efectuate în cadrul unei cereri de suspendare..
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, potrivit art. 2 alin 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, această noțiune este definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Ori, instanța de fond, în mod eronat a preciat că înființarea popririi pentru suma reținută nu este suficienta pentru a crea convingerea iminenței unei pagube in sensul art.2 alin.1 lit.ș din LCA, avînd în vedere că o astfel de pagubă poate fi analizată numai prin raportare la cifra de afaceri, în speță nefiind administrate probe concrete care să conducă la concluzia reținută de instanța de fond.
In plus, fiind vorba de o situatie de exceptie, iminenta pagubei care sa justifice suspendarea executarii actului administrativ trebuie sa rezulte din imprejurari concrete confirmate de probe administrate in cauza, pericolul producerii unui prejudiciu imposibil sau greu de inlaturat neputand fi dedus doar din destituirea din functia publica de secretar al comunei.
F. de toate aceste considerente,avand in vedere dispozitiile art.496, rap. la art.488 alin.1 pct.8 NCPC,Curtea urmeaza sa admită recursul declarat ca fondat, să fie modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. O. ÎN NUMELE ȘI PENTRU DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., împotriva sentinței nr.2399/04.09.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul „B. I. NOTARIAL C. A V.", având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de suspendare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 decembrie 2013.
Președinte, C. N. G. | Judecător, A. R. | Judecător, G. V. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.AR
Tehnred.VP/3 ex.
J.f.GI
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 9486/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
