Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 9872/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9872/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 7569/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9872/2013
Ședința publică de la 11 Iulie 2013
PREȘEDINTE: - D. C.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul F. L. DE GARANTARE C. - FILIALA FNGCIMM IFN SA, cu sediul în C., ..47, ., CUI_, J_ împotriva sentinței nr.6310 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D., cu sediul în București, ..22-24, sector 1, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic D. C. Leulescu, pentru recurentul reclamant F. L. DE GARANTARE C. - FILIALA FNGCIMM IFN SA, asistat de avocat L. Săuleanu și consilier juridic L. B., pentru intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat L. Săuleanu, pentru recurentul reclamant F. L. DE GARANTARE C. - FILIALA FNGCIMM IFN SA, a susținut motivele de recurs, criticând hotărârea instanței de fond, întrucât că nu au fost analizate toate motivele invocate în cererea de chemare în judecată și în mod greșit s-a reținut că recurentul reclamant nu ar suferi niciun prejudiciu material, prezent sau viitor.
A depus concluzii și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare provizorie până la soluționarea dosarului de fond, așa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic D. C. Leulescu, pentru recurentul reclamant, a achiesat concluziilor apărătorului ales.
Consilier juridic L. B., pentru intimata pârâtă C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca temeinică și legală. A solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, arătând că instituție pe care o reprezintă este o instituție finanțată de la bugetul de stat, conform Legii privind organizarea și funcționarea Curții de C. nr.94/1992.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 6310 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul F. L. DE GARANTARE C. - FILIALA FNGCIMM IFN SA, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.2/4.01.2013 a Camerei de C. D. s-a dispus remedierea deficiențelor constatate, referitoare la cheltuielile de personal și remunerațiile Directorului General și membrilor CA, în sensul obligării conducătorului entității reclamante la extinderea verificărilor, stabilirea prejudiciului și recuperarea acestuia.
Împotriva deciziei, reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Încheierea 31/18.03.2013, împotriva acestor acte formulându-se acțiune în anulare pe rolul Tribunalului D..
În raport de apărările invocate și dispozițiile art.15 din legea 554/2004, instanța a apreciat neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei nr.2/4.01.2013, pentru următoarele argumente:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
În procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat însă un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș).
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța a apreciat că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții;
Existența cazului bine justificat impusă de art. 15 raportat la art.14 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută în raport de conținutul actului a cărui anulare se solicită și de actele ce au stat la baza emiterii actului contestat, în care se regăsesc atât motivele de fapt cât și cele de drept ce au stat la baza emiterii lui.
Reclamanta a invocat drept împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului, pe de o parte depășirea termenului de 45 de zile pentru soluționarea plângerii formulate, pe de altă parte, componența comisiei de soluționare a contestației și interpretarea unor dispoziții legale.
Motivele invocate de reclamantă nu reușesc să creeze vreo îndoială serioasă în privința legalității actului; astfel, în privința termenului de 45 de zile se constată că acesta a fost respectat, de vreme ce plângerea formulată împotriva deciziei a fost înregistrată la 8.02.2013 la Comisia de soluționare a contestațiilor și soluționată la 18.03.2013, fiind astfel respectate dispozițiile art.218 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C.: "218. Comisiile de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile Curții de C. vor examina aceste contestații în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data înregistrării acestora la departamentul care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării sau camera de conturi care a efectuat controlul".
Oricum, procedura de soluționare a contestației și termenul stabilit sunt ulterioare emiterii deciziei astfel că nerespectarea acestui termen nu ar fi putut afecta legalitatea deciziei emise anterior acestei neregularități.
În privința componenței Comisiei, s-a constatat că decizia contestată a fost emisă de Camera de C. D., iar contestația formulată a fost soluționată de o comisie din cadrul Curții de C., deci de către auditori publici externi Camerei de conturi D., care a emis decizia contestată; nu se verifică incompatibilitatea invocată de reclamantă, atâta vreme cât persoanele care au soluționat contestația sunt diferite de cele care au emis decizia.
Referitor la cel de-al treilea motiv, s-a constatat că potrivit art.22 din legea 92/1994 C. de C. își desfășoară atribuțiile specifice în ceea ce privește situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome, companiile și societățile naționale, precum și concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică, adică exact obiectul acțiunii de control care a condus la emiterea deciziei contestate; faptul că art.8 ind.1 din OUG 79//2008 atribuie în competența organelor de control financiar ale Ministerului Finanțelor Publice controlul respectării indicatorilor economico-financiari aprobați prin bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici nominalizați la art. 1 (regii autonome, societăți și companii naționale și societăți comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și filialele acestora) nu înseamnă că este exclus controlul Curții de C., exercitat în baza legii 92/1994.
În ceea ce privește celelalte apărări, prin care se invocă interpretări juridice greșite sau aprecieri eronate ale stării de fapt, acestea exced prezentei cauze, urmând a fi analizate cu ocazia verificării pe fond a legalității actului emis.
Nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită; în primul rând, este de neînțeles paguba care s-ar putea produce reclamantei, în condițiile în care decizia contestată obligă la recuperarea unor sume și repararea prejudiciului deja suferit.
A arătat reclamanta că prin executarea deciziei, reclamanta ar suferi un prejudiciu de imagine care ar afecta contractele în derulare și cele aflate în faza de negociere; însă, executarea deciziei nu presupune, așa cum lasă de înțeles reclamanta, plata unor sume de bani, ci dimpotrivă recuperarea unor sume de bani de către aceasta, sume care vor susține activitatea acesteia servind scopului activității sale: finanțarea înființării și dezvoltării companiilor, venind în completarea finanțărilor de care acestea au nevoie.
Pentru argumentele anterior expuse, constatând că niciuna dintre cele două condiții impuse de art.15 din legea 554/2004 nu este îndeplinită, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare.
Împotriva sentinței nr. 6310 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamantul F. L. DE GARANTARE C. - FILIALA FNGCIMM IFN SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză dedusă judecății, recurentul a susținut, în esență, următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare întrucât hotărârea cuprinde motive contradictorii.
S-a mai arătat că eronat s-a reținut de către Tribunal că nu s-a dovedit existența cazului bine justificat și paguba iminentă.
De asemenea, recurentul a mai precizat că, în analiza cazului bine justificat instanța de fond nu a analizat decât primele trei motive expuse în cererea introductivă fără a supune unei analize punctuale celelalte apărări care, în opinia, reclamantului putea conduce la crearea unei îndoieli serioase în privința legalității actului.
Recurentul a mai învederat că acesta va suferi un prejudiciu material viitor și previzibil prin executarea ordinului contestat având în vedere că va fi prejudiciat prin sumele de bani achitate deja ca și contribuții bugetare aferente sumelor de bani acordate angajaților, sume ce au fost deja virate la momentul acordării bonificațiilor/salariilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.483-502 C.pr.civilă.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
A arătat că instanța de fond a procedat, în mod corect, analizând doar motivele care nu cuprindeau critici cu privire la legalitatea măsurilor contestate și care urmează să fie analizate în cadrul cererii în anulare a acelorași acte administrative, ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului D. – Secția C. administrativ și fiscal.
În privința existenței pagubei care s-ar produce reclamantului prin executarea deciziei, s-a precizat că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu există o astfel de pagubă, atâta vreme cât executarea deciziei ar presupune recuperarea unor sume și repararea prejudiciului suferit chiar de către reclamant.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205-208 din Noul Cod de procedură civilă.
Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea de admitere a cererii de suspendare, arătând că își menține toate argumentele, exprimate în cuprinsul acțiunii introductive.
S-a mai arătat că argumentele exprimate de intimată în cuprinsul întâmpinării îi sunt cunoscute reclamantului din raportul de control nr.7364/2012 din decizia nr.2/2013 și din cuprinsul încheierii nr.31/2013 de soluționare a contestației administrative.
Analizând cererea de recurs formulată prin prisma motivelor invocate, C. o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În cuprinsul cererii de recurs, recurenta invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță precum și faptul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.
Aceste motive se circumscriu dispozițiilor art.488 pct.8 și 6 din Noul Cod de procedură civilă, deși textele legale nu sunt indicate în mod expres.
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși executoriu.
Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art.14 alin.1 din legea nr.554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiune în anulare a actului în termen de 60 zile, suspendarea încetează de drept fără nicio formalitate”.
Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării în condițiile art.15 rap. La art.14 din legea nr.554/2004:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenței „cazului bine justificat”;
- să se facă dovada „pagubei iminente”.
Primele două condiții sunt îndeplinite pentru că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral și s-a formulat plângere prealabilă.
„Cazul bine justificat” este definit în art.2 lit.t) din Legea nr.554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În cauză, prin sentința recurată instanța de fond a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că nu subzistă aspecte ale cazului bine justificat în raport de natura măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.
Astfel, C. constată că la nivel de aparență actele emise de autoritatea pârâtă îndeplinesc condițiile de fond și de formă ale actelor administrative astfel încât criticile formulate de recurent nu pot fi primite pentru existența „cazului bine justificat” în cazul deciziei nr.2/04.01.2013 a Camerei de C. D..
„Paguba iminentă”, o altă condiție ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este definită în art.2 lit.ș) din Legea nr.554/2004, ca fiind „prejudiciul material, viitor și previzibil, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public”.
Și în privința acestei condiții susținerile recurentului sunt nefondate.
Recurentul reclamant a invocat numai pierderi de natură financiară, dar prejudiciile cauzate de emiterea deciziei a cărei suspendare se solicită, dacă aceasta va fi anulată, vor fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.
În cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor și previzibil și care nu ar putea fi recuperat, or, în cazul anulării actului administrativ, instanța va obliga și la recuperarea prejudiciilor cauzate.
Astfel fiind, C. va respinge ca nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.488 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, constatându-se că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale care au constituit temeiul juridic al cererii de suspendare formulate de reclamant.
Motivul de recurs invocat în baza dispozițiilor art.488 pct.6 din Noul Cod de procedură civilă, de asemenea, va fi respins ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde potrivit prevederilor art.425 alin.1 lit.b din Noul Cod de procedură civilă, considerentele de fapt și de drept pentru care a fost respinsă cererea de suspendare, precum și cele pentru care au fost respinse apărările părților.
Pentru considerentele care au fost expuse anterior, constatând că nu există motive de casare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art.496 din Noul Cod de procedură civilă și art.20 din Legea nr.554/2004, C. urmează să respinsă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F. L. DE GARANTARE C. - FILIALA FNGCIMM IFN SA, cu sediul în C., ..47, ., CUI_, J_ împotriva sentinței nr.6310 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. D., cu sediul în București, ..22-24, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2013.
Președinte, D. C. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.M.F.
Jud.fond C.E.I.
Tehn.R.Ș./2 ex.
12 Iulie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 7532/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
