Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 10109/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător D. C.
Judecător L. C.
Grefier V. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr.7095 din data de 10 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimata reclamantă
S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic U. N., pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și avocat D. A, pentru intimata reclamantă S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Avocat D. A, pentru intimata reclamantă S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA, procedează la semnarea și ștampilarea întâmpinării. Depune un set de înscrisuri.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Consilier juridic U. N., pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare.
Avocat D. A, pentru intimata reclamantă S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Arată că au fost dovedite cele două motive. În ceea ce privește prezumția de nelegalitate, arată că au fost invocate acte abrogate și că baza de impunere a fost mărită artificial. Referitor la prejudiciu precizează că au fost blocate conturile societății.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 7095 din data de 10 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., s-a admis cererea formulată de reclamanta S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D.- ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, în parte.
A fost suspendată executarea deciziei de impunere nr. F-DJ 194/29.03.2013, emisă de către pârâta DGFP D., până la pronunțarea instanței de fond.
S-a respins cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 164/29.03.2013.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În baza raportului de inspecție fiscală nr. F – Dj 164/29.03.2013, prin decizia de impunere nr. 2F – Dj 194/29.03.2013, emisă de către DGFP D., s-a stabilit în sarcina reclamantei S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA obligațiile de plată în cuantum total de 352.792 lei, reprezentând TVA debit, dobânzi și penalități.
Împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, reclamanta a formulat contestație la organul emitent, contestație ce a fost înregistrată sub nr._/30.04.2013 (filele 14 – 18 din dosar).
În drept, cererea formulată de către reclamanta S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA este întemeiată și a fost admisă.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă ,,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de ,,un caz bine justificat".
Așadar, se poate considera caz bine justificat faptul că prin acțiunea formulată reclamanta a invocat nelegalitatea actelor administrativ-fiscale contestate pe motiv că au fost aplicate texte de lege abrogate, fiind greșit estimată baza de impunere, nefiind avute în vedere documentele justificative și evidența contabilă a societății reclamante, aspecte care nu pot fi verificate decât în cadrul analizării fondului pretenției, ceea ce nu este cazul în speță, reclamanta susținând că a achitat impozitele datorate bugetului de stat.
Instanța a considerat că această modalitate de abordare a întrunirii cazului bine justificat este corect, avându-se în vedere Recomandarea nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei.
Acest act juridic emis la nivel europeana considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, apreciind că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat n același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cât privește ,,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) din Legea nr._ s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
S. reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că prin poprirea acestor sume de bani (fila 7 din dosar) s-ar perturba activitatea societății reclamante, iar prin sechestrarea utilajelor aparținând reclamantei (filele 8 – 10 din dosar) s-ar ajunge la paralizarea activității, societatea reclamantă neputând să recolteze producția, ceea ce ar duce la compromiterea campaniei de vară, aspect care se circumscrie noțiunii de pagubă iminentă.
În raport de aceste considerente, instanța a constatat întemeiată cererea de suspendare a executării deciziei de impunere emisă de către pârâta DGFP D..
În ceea ce privește cererea de suspendare a raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 164/29.03.2013, încheiat de către DGFP D., instanța a reținut că potrivit art. 109 alin. 1 din O. G. 92/2003 ,,Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal".
Raportul de inspecție fiscală este un act premergător deciziei de impunere prin care se stabilesc efectiv obligațiile fiscale, nesusceptibil de executare silită; decizia de impunere fiind singurul act administrativ – fiscal susceptibil de executare silită, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 85 și 86 cod procedură fiscală.
Așadar, nu este fondată cerere de suspendare a raportului de inspecție fiscală încheiat de către DGFP D..
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că cererea formulată de către reclamanta S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză, recurenta a susținut, în esență următoarele:
Sentința primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, arătându-se că în mod eronat a fost admisă cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale atacate, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale pentru aceasta.
Recurenta a mai precizat că reclamanta nu a administrat nicio probă cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Lg nr. 554/2004, cu privire la cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
În acest sens, s-a precizat că în mod greșit instanța de fond a reținut că existența cazului bine justificat se deduce din chiar motivele invocate în procedura administrativă motive ce vizează nelegalitatea actelor contestate, întrucât există îndoieli, în opinia acesteia, cu privire la edificarea ca nedeductibile a anumitor cheltuieli efectuate de reclamantă.
În privința pagubei iminente s-a invocat de către recurentă că din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 și art. 488 alin. 1 pct. 8 din N.Cp.civ și art. 14 pct. 4 teza finală din Lg nr. 554/2004.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, Curtea o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de recurs, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din N.Cpr. civilă, respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material.
Conform art. 14 alin. 1 din Lg nr. 554/2004, „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Suspendarea executării actului administrativ reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia și este excepție de la regula emiterii din oficiu și ce poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În cazul cererilor de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 din acest act normativ, legea impune îndeplinirea următoarelor condiții:
1. să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
2. să se facă dovada formulării contestației administrative;
- să se facă dovada achitării cauțiunii conform art.215 alin.2 din OG nr.92/2003;
- să se facă dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Primele trei condiții au fost dovedite în cauză.
„ Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit.t din Lg nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În privința existenței cazului bine justificat se constată că există asemenea împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, având în vedere că reclamanta a invocat o . neregularități cu privire la actul care consemnează rezultatul inspecției fiscale.
De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate, pentru că analiza legalității și temeiniciei o va face instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare.
Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit.ș din Lg nr. 554/2004 republicată, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.
Și în privința acestei condiții au fost depuse probe la dosar care dovedesc prejudiciul material viitor și previzibil ce s-ar crea reclamantei prin executarea sumelor prevăzute în raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.(filele nr.7;8-10 din dosar).
În plus, executarea sumelor aflate în discuție, atât din cauza cuantumului foarte ridicat dar și prin prisma faptului că utilajele aparținând reclamantei au fost deja sechestrate și s-a procedat la poprirea acestor sume de bani, ar putea crea un dezechilibru major în activitatea societății.
Față de cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din N.C.pr. civilă, constatând că nu poate fi reținută încălcarea de prima instanță a normelor de drept material, nefiind incidente dispozițiile art. 488 pct. 8 din N.Cpr. civilă, Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr.7095 din data de 10 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimata reclamantă
S. A. AGROMIXT SĂLCUȚA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Președinte, M. F. | Judecător, D. C. | Judecător, L. C. |
Grefier, V. C. |
Red.M.F.
V.C. /2ex/25 Octombrie 2013
J.F.N.S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5833/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 8454/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
