Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 19-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2288/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1654/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător L. M. D.
Judecător Ș. B.
Grefier E. M. O.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta ., împotriva sentinței nr. 4147 de la 09 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/63/2011, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. și A. Națională a Vămilor București.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recurenta și intimatele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de părți și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare cu luarea în considerare a excepției tardivității declarării recursului, invocată de instanță din oficiu.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 24.09.2012, reclamanta . a formulat cerere privind restituirea cauțiunii, în cuantum de 1430 lei, achitată în dosarul nr._/63/2011 aflat pe rolul Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
În motivare, a arătat că cererea principală, ce a făcut obiectul nr._/63/2011, a fost respinsă prin Sentința nr. 1336/14.06.2011, iar împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs care a fost respins prin decizia Curții de Apel C. nr. 2820/12.10.2011.
Învederează că sunt îndeplinite condițiile art. 723ˆ1 al. 3 C.proc.civ. Faptul că pe rolul Curții de Apel C., se află în curs de judecată recursul ANV și DGFP împotriva sentinței nr. 187/17.01.2012 prin care a fost admisă contestația, recurs ce are termen la 25.10.2012, nu prezintă relevanță și nu poate împiedica restituirea cauțiunii.
Mai arată că indiferent de soluția ce se va pronunța, respectiv dacă va fi menținută ca fiind legală și temeinică decizia sau dacă va fi respinsă ca nefondată contestația reclamantei, caracterul executoriu al creanței poate fi afectat.
Art. 723 cod civil are în vedere fondul procesului pentru care s-a depus cauțiunea, în cazul în speță suspendarea provizorie, iar nu contestarea în fond a actului fiscal. O interpretare extinctivă a textului de lege și asupra contestației în fond a Deciziei Fiscale ar fi lipsită de logică și ar indisponibiliza o sumă considerabilă la dispoziția creditorului, în condițiile în care nu mai există nici un pericol ca acesta să fie păgubit prin întârzierea ori suspendarea executării silite.
În susținerea cererii formulate, a depus copie de pe sentința nr. 1336/2011 pronunțată de către Tribunalul D. și extras Ecris privind dosarul nr._/63/2011.
În drept, a invocat dispozițiile art. 723 C.pr.civ.
Pârâta DRAOV C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii întrucât sentința nr. 187/17.01.2012 prin care a fost soluționat fondul cauzei nu a rămas irevocabilă.
Prin sentința nr. 4147/2012 de la 09 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/63/2011, s-a respins cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. și A. Națională a Vămilor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că cererea nu este întemeiată, fiind respinsă pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 1336/14.06.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011 s-a respins cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. și A. Națională a Vămilor, ca neîntemeiată.
În acest dosar reclamanta a depus cauțiune în cuantum de 1430 lei, achitată conform recipisei de consemnare nr._/1 din 23.05.2011.
Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului-conform deciziei nr. 2820/12.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..
Prin sentința nr. 187/17.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A. Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. și Direcția Generală a Finanțelor Publice D., având ca obiect anulare act administrativ. S-a dispus anularea parțială a următoarelor acte: Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de contractul vamal nr. 1862/04.03.2011, procesul verbal de control încheiat în data de 04.03.2011 - ambele întocmit de pârâta D.R.A.O.V. C. - D.J.A.O.V. D. - Biroul Inspecție Fiscală și Control Ulterior - și Decizia nr. 108/17.05.2011, întocmită de pârâta D.G.F.P. D., respectiv în ceea ce privește calcularea majorărilor și penalităților de întârziere la sumele datorate cu titlu de accize și T.V.A. de societatea reclamantă. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chematului în garanție S.C. Focus Group S.R.L., ca fiind neîntemeiată. În baza art. 274 alin 1 și 276 C. au fost obligați pârâții D.R.A.O.V. C. - D.J.A.O.V. D. și D.G.F.P. D. să achite reclamantului suma de 542 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Această sentință nu este irevocabilă, întrucât împotriva acesteia a fost declarat recurs de pârâții ANV București și DGFP D., recursul având termen la 25.10.2012.
Conform art. 723 ind. 1 C.p.civ, cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Așadar, legea impune o condiție obligatorie pentru restituirea cauțiunii-soluționarea fondului cauzei prin hotărâre irevocabilă.
Instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru restituirea cauțiunii, respectiv cauza nu este soluționată irevocabil pe fond, și în consecință cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr. 4147/2012 de la 09 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/63/2011, a declarat recurs reclamanta ..
În motivarea recursului, recurenta reclamantă . a susținut că tribunalul în mod greșit a reținut faptul că fondul cauzei nu a fost soluționat, constatând astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 7231 Cod procedură civilă cu consecința respingerii cererii de restituire cauțiune.
Totuși, în speță, fondul este constituit de cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 Legea 554/2004, cerere principală ce a fost soluționată definitiv și irevocabil.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, cererea principală a făcut obiectul dosarului nr._/63/2011, care s-a aflat pe rolul Tribunalului D., cererea fiind respinsă prin sentința nr. 1336/14.06.2011. Împotriva sentinței, a formulat recurs ce a fost respins prin decizia Curții de Apel C. nr. 2820/12.10.2011.
Față de acest aspect nu prezintă niciun fel de relevanță modul de soluționare al acțiunii ce face obiectul dosarului nr._/63/2011 având ca obiect anulare act administrativ, mai ales că în acest dosar nu a formulat niciodată nicio cerere de suspendare, doar într-o astfel de situație cererea de suspendare având un caracter incidental, iar cererea de restituire un caracter accesoriu raportat la cererea ce face obiectul dosarului nr._/63/2011.
În altă ordine de idei, dosarul nr._/63/2011 a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil prin respingerea recursului formulat de către ANV București și DGFP D. prin decizia 9108/25.10.2012 pronunțată de către Curtea de Apel C..
Pe de altă parte, a susținut că Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. și A. Națională a Vămilor nu au formulat cerere pentru plata unor eventuale despăgubiri, în termenul de 30 de zile de la data la care hotărârea din dosarul de fond nr._/63/2011, dosar în care s-a dispus plata cauțiunii, a devenit irevocabilă.
A menționat că cererea de suspendare a efectelor actelor administrative a fost respinsă prin sentința nr. 1336/14.06.2011, soluție confirmată prin decizia nr. 2820/12.10.2011, astfel încât suspendarea nu a operat niciodată. În aceste condiții, adversarul nu a încercat și nici nu putea să încerce nicio pagubă, prin urmare nu se pune problema despăgubirii sale.
Recurenta a considerat că alin. 3 al textului 7231 reglementează exclusiv situația în care cererea de suspendare a executării silite a fost admisă, astfel încât executarea fiind suspendată creditorul ar fi putut suferi un prejudiciu pentru care ar fi ulterior îndreptățit să solicite acordarea de despăgubiri în termen de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.
Recurenta a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7231 al. 3 C.proc.civ., să se admită recursul și să se modifice sentința recurată în sensul admiterii cererii de restituire a cauțiunii.
La data de 25.01.2013 intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., în nume propriu, în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. și în numele și pentru A. Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
Prin întâmpinare, intimata a considerat că în mod corect s-a respins cererea de restituire cauțiune formulată de către reclamantă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru restituire, respectiv art. 7231 alin. 3 C.proc.civ. care reglementează procedura de eliberare a cauțiunii.
Intimata a învederat totodată că, urmare a soluționării recursurilor promovate de către autoritatea vamală și D.G.F.P. D. în dosarul nr._/63/2011, prin decizia nr. 9108/25.10.2012 a Curții de Apel C., sentința nr. 187/17.11.2012 a rămas definitivă și irevocabilă.
Intimata a menționat că, având în vedere că societatea nu a achitat și nu s-a reușit de către organele de executare silită din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. încasarea nici măcar în parte a datoriei vamale determinată prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite prin controlul vamal nr. 1862/04.03.2011, autoritatea vamală a formulat la rândul ei, în termenul legal de 30 de zile, în dosarul nr._/63/2011 cererea de despăgubiri nr._/01.11.2012 pentru încasarea cauțiunii în cuantum de 1430 lei, în temeiul art. 7231 alin. 3 C.proc.civ.
A învederat că cererea de despăgubiri promovată de către autoritatea vamală face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._/63/2012 cu termen de judecată la 19.02.2013.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Intimata a depus la dosar, în copie, cererea de despăgubiri și citație din dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D..
În ședința publică de la acest termen, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316 raportat la art. 298 C.proc.civ., Curtea va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării recursului invocată de instanță din oficiu.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea cauțiunii achitată în dosarul nr._/63/2011 înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Deci, cererea de restituire a cauțiunii derivă din dosarul având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Curtea menționează că restituirea cauțiunii se poate solicita la momentul în care nu mai există vreun impediment legal pentru restituire.
Prin sentința recurată, s-a respins cererea de restituire a cauțiunii, în dispozitivul sentinței fiind menționată calea de atac ca fiind recursul în 5 zile de la comunicare.
Curtea reține că, ori de câte ori suntem într-o materie în care există o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește termenul de recurs, dispozițiile acestea au prioritate în aplicare.
Cum art. 7231 alin. 3 C.proc.civ., în care sunt prevăzute condițiile restituirii cauțiunii, nu menționează calea de atac și nici termenul în care se poate exercita calea de atac în situația respingerii cererii de restituire, atunci aceste aspecte trebuie identificate în cadrul legii ce guvernează obiectul dosarului în care s-a achitat cauțiunea. Deci, calea de atac și termenul de exercitare vor fi cele prevăzute de legea din cauza în care s-a stabilit plata cauțiunii, în speța de față, cauza având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Prin urmare, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de restituire a cauțiunii este recursul, iar termenul de exercitare a recursului este de 5 zile de la comunicare, devenind aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
Legea nr. 554/2004 reprezintă dreptul comun în materia litigiilor de contencios administrativ. Termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este incident numai în cazul hotărârilor date asupra fondului în materiile reglementate de Legea nr. 554/2004.
Deci, în speță, termenul de recurs prevăzut de lege este de 5 zile de la comunicare și nu termenul general prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin apelarea la procedura specială prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a urmărit obținerea cu celeritate a unei hotărâri, măsura dispusă prin aceste dispoziții legale având ca temei urgența pentru a preveni consecințe iminente și vătămătoare pentru cel care recurge la o astfel de procedură.
Textul de lege menționat conține norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. 2 din Constituție, sunt stabilite de legiuitor în considerarea unor situații speciale, fără a înfrânge drepturile și principiile fundamentale.
Instanța reține că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C.proc.civ., care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
În cauză, potrivit dovezii de comunicare a sentinței, aflată la fila 120 din dosarul de fond, sentința atacată a fost comunicată recurentei reclamante la data de 30.10.2012, iar recursul a fost declarat la data de 14.11.2012 (data poștei, fila 7 dosar recurs), fiind înregistrat la instanță 15.11.2012, potrivit rezoluției de pe cererea de declarare a recursului înregistrată la tribunal, aflată la fila 2 din dosarul de recurs, ultima zi de declarare a recursului fiind 05.11.2012.
Cum termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurenta a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Curtea apreciază că este întemeiată excepția tardivității declarării recursului.
Pentru aceste motive, având în vedere obiectul litigiului, în aplicarea dispozițiilor legale menționate și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat de recurentă va fi respins ca tardiv declarat.
Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar în prezenta cauză, astfel încât admiterea acestei excepții exclude analizarea aspectelor invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta reclamantă ., în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale D. și A. Națională a Vămilor, împotriva sentinței nr. 4147/2012 de la 09 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/63/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red./Tehnored. jud. L.M.D.
2 ex./ M.O./ 20.02.2013
Jud.fond: A.I.A.
| ← Pretentii. Sentința nr. 4394/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
