Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2461/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2461/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 8400/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. F. împotriva sentinței nr. 2461 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect suspendare executare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează referatul de repunere a cauzei pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Curtea a invocat din oficiu excepția perimării recursului, după care a trecut la deliberări asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2461 din 07 iunie 2012, Tribunalul D. a respins cererea de suspendare formulată de B. F. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin decizia nr. 297/27.04.2012, emisă de către Direcția G. a Finanțelor Publice D., s-a decis, începând cu data de 27.04.2012, suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei – consilier cls. I, grad profesional superior, gradatia 5, clasa de salarizare 59 la Serviciul Inspecție Fiscală persoane fizice 1 din cadrul Activitatii de inspectie Fiscala – aparat propriu al DGFP D., in temeiul 94 alin. 1 lit. m) din Legea 188/1999.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004 se poate suspenda executarea actului administrativ ,,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
În speța de față, s-a apreciat că cele două condiții prevăzute de dispozițiile legale citate anterior nu sunt întrunite cumulativ.
Suspendarea executarii actului administrativ este o operatiune de intrerupere temporara a efectelor unui act administrativ, fiind o masura de exceptie care se justifica numai daca actul contine dispozitii a caror indeplinire ar produce consecinte greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza in care actul ar fi ulterior anulat prin hotarare judecatoreasca.
Suspendarea executarii actului administrativ poate fi dispusa numai cu indeplinirea cumulativa a conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente. La acestea se adauga si conditia ca reclamantul sa faca dovada indeplinirii procedurii prealabile administrative.
Suspendarea actului administrativ se circumscrie notiunii de protectie provizorie a drepturilor si intereselor particularilor pana la momentul in care instanta competenta va cenzura legalitatea actului, consacrata prin mai multe instrumente juridice internationale, atat in sistemul Consiliului Europei, cat si in ordinea juridical a Uniunii Europene, asa cum sustine si reclamanta.
Din acest punct de vedere legea romana raspunde recomandarilor Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei, intrucat prevede atributia instantei de contencios administrativ de a ordona masuri provizorii de protectie a drepturilor si intereselor particularilor, atunci cand acestea sunt supuse unui risc iminent de vatamare, pentru a se evita exercitarea abuziva a prerogativelor de care dispun autoritatile publice.
Insa, simpla invocare a instrumentelor juridice nationale si internationale nu poate fundamenta, prin ea insasi, luarea unei masuri provizorii, pentru ca suspendarea nu intervine de drept. Conditiile impuse de disp. art. 14 trebuie sa fie dovedite, petenta trebuie sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube, dovezi ce nu au fost facute in cauze.
Astfel, potrivit art. 94 alin 1 lit. m din Legea 188/1999, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h, respectiv, infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
Art. 86 alin. 2 din Legea 188/1999 prevede că ,,în cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține”.
S-a constatat, așadar, că dispozițiile legale citate anterior, reglementând una din situațiile în care intervine suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarului public, condiționează întreruperea raporturilor de serviciu exclusiv de trimiterea în judecată pentru una din infracțiunile enumerate expres sau pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Din modul de redactare a textului de lege rezultă în mod evident că această ultimă condiție, a incompatibilității cu funcția publică deținută, este cerută numai în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, neenumerate de legiuitor, nu și pentru cele menționate - contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție, în cazul cărora, incompatibilitatea este prezumată.
Suspendarea raportului de serviciu al reclamantei a operat în temeiul legii, independent de aprecierea autorității publice emitente a actului administrativ, pârâta nefăcând altceva decât să constate intervenția suspendării de drept, dând eficiență unor dispoziții legale cu caracter imperativ, fără a avea obligația dar nici posibilitatea de a aprecia dacă infracțiunea pentru care este cercetat, enumerată expres de dispoz. art. 54 lit. h din Legea 188/1999 o face sau nu pe reclamantă incompatibilă funcției publice deținute și fără ca prin această măsură cu caracter provizoriu să aducă atingere prezumției de nevinovăție a reclamantei care, în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin 2 și 3 din Legea 188/1999, are posibilitatea reluării raporturilor de serviciu la încetarea cauzei de suspendare (in acest sens fiind deciziile 482/2006 si 748/2007 ale Curtii Constitutionale).
În speța de față, așa cum a rezultat din adresa nr._/07.05.2012, emisă de Ministerul Public – Parchetul de pe langa Tribunalul D., reclamanta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mita, prevăzută de art. 254 al. 1 rap. La art. 6 al. 1 din Legea 78/2000.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ, instanța s-a limitat doar la o simplă pipăire a fondului, nelegalitatea actului solicitat a fi suspendat neputând fi analizată în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât nu se poate antama fondul cauzei.
Suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public este concepută de legiuitor ca o măsură de protecție a autorității publice, urmărindu-se prin aceasta lipsirea funcționarului public, asupra căruia planează suspiciunea comiterii unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu, de posibilitatea de a comite și în viitor, până la stabilirea vinovăției sau nevinovăției sale de către instanța de judecată, a faptelor de genul cărora este trimis în judecată.
In cauza nu s-a facut nici dovada indeplinirii conditiei necesitatii suspendarii executarii actului administrativ pentru prevenirea unei pagube iminente, in conditiile in care potrivit disp. art. 1169 C.civ. reclamantului ii revine sarcina de a face dovada indeplinirii conditiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004. Nu se poate aprecia, in baza probelor administrate, ca masura luata face imposibila acoperirea nevoilor familiei.
Susținerea potrivit căreia, prin eliberarea din funcție a reclamantei s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul familiei sale, este reală, dar nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu să reprezinte chiar executarea actului atacat.
Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a invocat si principiul nediscriminarii, apărări de asemenea, neintemeiate, avand in vedere ca măsura suspendării din funcție se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, și anume în cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcției publice (decizia 482/2006 a Curtii Constitutionale).
În ceea ce privește referirea la Statutul Funcționarilor Publici ai Uniunii Europene, aceste prevederi nu interzic suspendarea de drept a funcționarului public în cazul săvârșirii unor infracțiuni, însă limitează în timp durata acestei suspendări și prevăd obligația de a li se asigura respectivilor funcționari un nivel minim de subzistență. Or, în speță, reclamanta nu a adus nici o dovadă că fără drepturile bănești i-ar fi periclitată existența – în sensul că ar fi lipsită de mijloace care să-i asigure un minim nivel de trai. De asemenea, în cazul în care instanța de judecată îi va stabili nevinovăția, reclamanta va fi îndreptățită la plata drepturilor salariale pe toată durata cât raportul de serviciu i-a fost suspendat de drept.
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, astfel încât acțiunea formulată de către reclamanta nu este întemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. F. .
Prin încheierea din 17 iulie 2012 cauza a fost suspendată potrivit art.1551 C. pentru nedepunerea de câtre reclamantă a unui exemplar după motivele de recurs pentru a fi comunicat intimatei pârâte .
Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, fără însă a îndeplini obligația de a depune un exemplar al motivelor de recurs pentru a fi comunicate intimatei pârâte, cerere respinsă prin încheierea din 11 septembrie 2012.
Prin referatul întocmit de serviciul arhivă, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica termenul de perimare.
Excepția perimării este fondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 C.p.civ orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu;
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 11 septembrie 2012, când instanța a respins cerere de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei în baza art.1551 C. proc. civ., dispusă prin încheierea de ședință din 17 iulie 2012.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, Curtea, în baza art.248 și urm C. Pr. Civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta B. F. împotriva sentinței nr. 2461 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect suspendare executare act administrativ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.A.I.A.
Tehnored.F.P.F.
24 Noiembrie 2013
Jud.fond.A.M.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Hotărâre din 13-06-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
