Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 7114/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7114/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 11326/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de reclamanta N. C.-A. împotriva sentinței numărul 7114/2013 din 31 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. MUN.C. și C. L. AL MUN.C., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamanta N. C.-A. personal și asistată de avocat B. C. și consilier juridic M. O. pentru intimații pârâți P. MUN.C. și C. L. AL MUN.C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, după care:
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților asupra excepției nulității recursului și pe fond.
Avocat B. C. pentru reclamanta N. C.-A. solicită respingerea excepției pentru că nu are legătură determinantă cu cauza, iar pe fond admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare. Susține că, instanța de fond nu a luat în considerare aspecte de au determinat procedura de restituire. În după-amiaza zilei de 03.06.2013 reclamanta a aflat că trebuia să fie la locul de muncă, nu este descrisă în concret nicio abatere sau fapte care să conducă la destituire. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic M. O. pentru intimații pârâți P. MUN.C. și C. L. AL MUN.C. solicită admiterea excepției nulității în raport de dispozițiile art.486 alin. 3, 489 alin. 2 și 490 alin. 1 C.p.c. Susține că, în privința cazului bine justificat și cea referitoare la iminența producerii unei pagube, instanța de fond a apreciat în mod corect. Susține că la fila 543 dosar fond se află cazierul administrativ, la filele 547, 548 dosar fond se află toate referatele de legalitate care au stat la baza emiterii deciziei, iar la fila 550 dosar fond se află Hotărârea nr. 411 privind modificarea organigramei de funcții ale aparatului de specialitate al Primarului Municipiului C., prin care s-a constatat ineficiența acestui serviciu. Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele;
Prin sentința numărul 7114/2013 din 31 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al mun. C..
S-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta N. C.-A., împotriva pârâtului P. mun. C..
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța, în conformitate cu art.248 C.p.civ., s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârât prin întimpinare, apreciind ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de suspendare în raport de motivele invocate, actele a căror executare se cere a fi suspendată reprezentând acte administrative, astfel cum acestea sunt definite de art.2 alin.1 lit.c din Legea contenciosului administrativ, iar art.14 nu conține vreo limitare, în sensul că o anumită categorie de acte administrative nu poate face obiectul suspendării.
S-a apreciat însă ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului L. C., excepție care, de altfel a și fost însușită de către reclamantă, în materia contenciosului administrativ calitate procesuală pasivă având emitentul actului atacat și care este P. mun. C., în cauză nefiind contestat nici un act emis de către C. L. C..
Relativ la fondul cererii, din analiza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma apărărilor invocate și a dispozițiilor art.14 din legea 554/2004, instanța a apreciat cererea neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
În procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat însă un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța a apreciat că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții.
Existența cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută în raport de conținutul actului a cărui anulare se solicită, conținut în care se regăsesc atât motivele de fapt cât și cele de drept ce au stat la baza emiterii lui, dar și față de actele ce au stat la baza emiterii actului.
Nici motivele invocate de reclamantă referitoare la comunicarea actelor nu reușesc să creeze vreo îndoială serioasă în privința legalității actului, mai ales că actele depuse de pârâtă și, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, contrazic susținerile reclamantei.
În ceea ce privește a doua condiție, susținerea potrivit căreia, prin eliberarea din funcție a reclamantei s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul familiei sale, este reală dar nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu să reprezinte chiar executarea actului atacat.
Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind cazul justificat și iminența producerii unei pagube, astfel încât cererea de suspendare a executării celor două dispoziții emise de P. mun. C. apare ca neîntemeiată, fiind respinsă în consecință.
În temeiul art. 453 C.p.civ., a fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta N. C.-A..
Recurenta arata ca instanta de fond nu a solutionat cauza in limitele stabilite de art.14 din Legea nr.554/2004 si nu a analizat judicios motivele invocate in cererea de suspendare intrucat, desi a prezentat si motivat detaliat prezumtia de nelegalitate a celor doua acteadministrative care fac obiectul fondului cauzei,respectiv Dispozitia nr.3417/03.06.2013,modificata si completata prin Dispozitia nr.3547/10.06.2013,ambele emise de P. Municipiulul C..
Arata recurenta ca instanta nu a retinut faptul ca, in aceeasi zi,respectiv 03.06.2013, i-au fost comunicate ambele dispozitii,la data la care ar fi trebuit sa se afle . activitate in urma unei suspendari,intimata nesocotind principiul conform caruia actul administrativ trebuia comunicat anterior datei la care producea efecte juridice.
Sustine recurenta ca autoritatea locală a incalcat prevederile exprese ale art.49 alin.3 din H.G. nr.1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină potrivit cărora, raportul comisiei de disciplină se aduce la cunoștiința funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară anterior datei comunicării actului de sancționare intrucat Dispoziția Primarului Mun.C. nr.3417 din data de 03.06.2013 și raportul comisiei de disciplină nr._/27.05.2013 i-au fost comunicate în data de 3.06.2013 anterior comunicării raportului comisiei de disciplină nr._/27.05.2013,
Invedereaza recurenta caDispoziția Primarului Mun.C. nr. 3498 din data de 5.06.2013 prin care a fost suspendat de drept raportul de serviciu al subsemnatei în perioada 3-10.06.2013 pe perioada incapacității temporare de muncă, demonstrată prin certificat medical depus la autoritatea locală în data de 4.06.2013, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 94 alin.l lit.h) din Legea nr.188/1999 rep., modificată și completată, legea specială ce reprezintă sediul materiei în ceea ce privește regimul juridic al funcției publice și al funcționarului public, potrivit cărora raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept atunci când „se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii,,..
Referitor la Dispoziția P..Mun.C. nr.3417/2013 recurenta sustine ca aceasta prezintă o enumerare a majorității abaterilor disciplinare, prezentând în mod generic anumite fapte de care s-ar face vinovată fără o descrie efectivă și amănunțită a fiecăreia dintre acestea .
Recurenta precizeaza ca,instanta de fond trebuia sa retina lipsa obiectului sesizării comisiei de disciplină intrucat mapa de corespondență de a cărei pierdere autoritatea locală a facut-o direct răspunzătoare a fost reconstituită complet în data de 11.01.2013 adica înainte de sesizarea Comisiei de Disciplină din cadrul P.. Mun. C. .
În ceea ce privește paguba iminentă recurenta arata ca aceasta constă, în faptul că, pierderea locului de muncă începând cu data de 11.06.2013 conduce în mod automat la un prejudiciu material care constă în contravaloarea salariului obținut dar, mai ales la un prejudiciu moral prin afectarea, în condițiile sociale actuale, a subzistenței familiei având în vedere următoarele aspecte:
- existența unui credit major ce trebuie rambursat în cuantum de 52.000 euro și care se află în desfășurare conform contractului de credit nr._ din data de 23.12.2009, a cărui rată potrivit graficului anexat este în cuantum de 341 Euro/lună,
- salariul celui de al doilea membru al familiei este în cuantum de 1.211 1ei/lunar potrivit adeverinței nr.F2/495 emisă în data de 28.06.2013 de către Unitatea Militară_,
- existența unui copil minor în vârstă de 4 ani și 8 luni aflat în întreținere potrivit certificatului de naștere . nr._,
Arata recurenta ca la toate aceste aspecte sus menționate se adaugă și obligațiile de plată curente, specifice traiului zilnic al familiei.
La 27.09.2013,intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Invoca intimata exceptia nulitatii recursului motivat de faptul ca ,desi recurenta a fost notificata si avea obligatia sa depuna motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul,aceasta reitereaza aspecte din cererea de chemare in judecata si cererea de recurs initiala fara a putea fi incadrate in dispozitiile art.488 NCPC chiar daca textul invocat este art.488 alin.1 pct.8.
In ceea ce priveste fondul, intimata arata ca hotararea primei instante este temeinica si legala, sustinand ,in esenta, ca din examinarea sumara a situatiilor de fapt si de drept invocate de recurenta reclamanta,se constata ca acestea nu sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului si nici nu justifica paguba iminenta.
La 04.10.2013,recurenta a formulat raspuns la intampinare.
Examinand recursul prin prisma motivelor de nelegalitate prevazute de art.488 NCPC,Curtea retine:
In ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului,Curtea o apreciaza neintemeiata si urmeaza a o respinge.
Prin adresa din 18.09.2013,i s-a comunicat recurentei ca in termen de 3 zile sa depuna dovada calitatii de reprezentant si sa indice motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul,sub sanctiunea anularii cererii de recurs.
La 23.09.2013,cu respectarea termenului stabilit de instanta,recurenta a indeplinit obligatiile impuse de instanta, depunand la dosar imputernicire avocatiala cu care a facut dovada calitatii de reprezentand si a incadrat recursul in motivul de casare prevazut de art.488 alin.1 pct.8 din NCPC.
Analizând hotărârea recurată, Curtea constată că instanța de fond a analizat motivele de fapt și de drept invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Cele două condiții prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executarii actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă), instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât că autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În sensul Legii nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t și ș.
Rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
Critica recurentei în sensul că instanta de fond nu a analizat motivele invocate în cuprinsul cererii de suspendare, nu este fondata.
Astfel,prima instanta a retinut corect ca motivele referitoare la comunicarea actelor administrative nu creeaza o indoiala serioasa in privinta legalitatii dispozitiilor contestate intrucat comunicarea este o operatiune administrativa ulterioara emiterii actului si prezinta importanta doar in ceeea ce priveste termenul in care acesta poate fi contestat sau executat.
Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual se verifica in raport cu data emiterii sale si nu cu data comunicarii sale.
Susținerea recurentei potrivit căreia s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul sau prin neincasarea salariului cu atat mai mult cu cat are un credit mare, salariul sotului este mic si un copil minor in intretinere, nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat.
Susținerile din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată, constând în neincasarea salariului, nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a se suspenda executarea unui act administrativ, a cărui prezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
În cauză, actul administrativ se bucură de o puternică prezumție de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
F. de toate aceste considerente,avand in vedere dispozitiile art.496 NCPC ,Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursului formulat de reclamanta N. C.-A. împotriva sentinței numărul 7114/2013 din 31 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. MUN.C. și C. L. AL MUN.C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.GC
C.B./5 ex.
Jud.fond A.G.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 5475/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
