Alte cereri. Decizia nr. 797/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 1476/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 797/2014
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. I.
Judecător: V. M. D.
Judecător: E. L. P.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V. cu sediul în mun.Focșani, b.dul Independenței nr.24 jud-.V., împotriva sentinței nr.3478/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată acordat, că este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr. 1476 /91/2013, reclamantul D. V., în contradictoriu cu D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice și A.F.M. București a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4869 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală, calculată până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, prin calcularea și încasarea acestei taxei fiind încălcate prevederile TFUE.
Reclamantul a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art. 110 din TFUE, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul a mai arătat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României .
În dovedirea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin Întâmpinare, pârâta D.G.F.P. V. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.
Pe fondul cauzei, pârâta susmenționată a arătat că solicitarea reclamantului privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa pe emisii poluante a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală, nefiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute în respectivele texte legale. Astfel, în condițiile Codului de procedură fiscală, dobânda cuvenită contribuabililor în materie fiscală este datorată din prima zi după expirarea termenului legal de 45 de zile care începe să curgă de la data înregistrării cererii de restituire formulată în temeiul hotărâri judecătorești prin acer s-a dispus obligarea organului fiscal la restituirea taxei.
A fost formulată de către pârâta D.G.F.P. V. cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era A.F.M. și nu bugetul consolidat al statului.
Prin sentința civilă nr. 3478//2013 din 29 mai 2013 pronunțată în cauză, Tribunalul V. a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât ca neîntemeiată. Totodată, a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție a A.F.M. București.
Pe cale de consecință, a fost obligată pârâta D. V. să-i restituie reclamantului suma 4869 lei, achitată cu chitanța . nr._/08.10.2009 , reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data achitării la data restituirii acesteia.
A fost obligată chemata în garanție Administrația Fondului Pentru Mediu să plătească pârâtei această sumă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, în esență, următoarele:
Excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta D.G.F.P. V., este neîntemeiată, fiind incompatibilă cu principiul constituțional al aplicării prioritare a dreptului UE care se opune aplicării unor dispoziții de drept intern care ar impieta asupra examinării pe fond a încălcării unui drept protejat de TFUE.
Pe fond, prima instanță a reținut că taxa pe emisii poluante contravine disp. art. 110 din TFUE astfel cum acestea au fost interpretate de CJUE.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta D. V., criticând-o pe motive de nelegalitate, în esență, sub următoarele aspecte:
În mod nelegal instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, contrar celor reținute de judecătorul fondului, taxa pentru emisii poluante este datorată pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismelor, indiferent dacă acestea sunt vechi ori noi, așa încât nu se poate vorbi de existența vreunei discriminări.
În mod nelegal, s-a stabilit de către judecătorul de fond îndreptățirea reclamantului la dobânda legală aferentă taxei în discuție.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe disp. art. 488 și următ. din N.Cpr. civ.
Intimații din prezenta cauză, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul de față prin prisma probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
La momentul achiziționării autoturismului, temeiul juridic al instituirii taxei de înmatriculare îl reprezentau dispozițiile Legii nr. 9/2012, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres, în cuantumul prevăzut de lege potrivit dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a din același act normativ.pentru autoturisme și autovehicule
Se observă că taxa de poluare, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit.i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, disp.art. 110 din TFUE prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România.
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Curtea apreciază ca Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012 este contrară art.110 din TFUE întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
De altfel, CJUE însăși a decis recent că Legea nr. 9/2012 contravine art. 110 din TFUE.
Același principiu al priorității de aplicare a dreptului UE este incompatibil și cu instituirea în ordinea juridică internă a unor dispoziții procedurale( exemplu gratia, obligativitatea plângerii prealabile) care să condiționeze analizarea pe fond a acțiunii vizând nesocotirea unei dispoziții a dreptului UE, fiindcă prin asemenea norme interne s-ar nesocoti dreptul UE, cât și dispozițiile constituționale suscitate.
Așa fiind, Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală atât în ceea ce privește excepția invocată în cauză, cât și în raport de fondul litigiului, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea sumei ce i-a fost percepută cu nesocotirea dreptului UE, sumă care se impune a fi actualizată, pentru o reparare integrală a prejudiciului suferit.
Față de cele expuse, în temeiul art. 496 alin.(1) N.C.pr. civ. se impune respingerea recursului formulat de pârâtă cu consecința menținerii sentinței criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V. cu sediul în mun.Focșani, b.dul Independenței nr.24 jud.V., împotriva sentinței nr.3478/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, F. B. |
Fond:E.S./Tribunalul V.
Red.G.I. 25 Februarie 2014
Tehnored.F.B./25.02.2014/5 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2545/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3127/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
