Anulare act administrativ. Sentința nr. 97/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 97/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 33/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 97/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Grefier L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii formulate de reclamantul C. V., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtul C. N. PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în București, Piața V. M. nr.1-3, . obiect anulare act administrativ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9.04.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 15.04.2014.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel G. sub nr._ , reclamantul C. V. în contradictoriu cu C. Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat anularea Hotărârii nr.376/4.06.2013 emisă de CNCD, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei sau, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, în considerarea disp.art.21 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, suspendarea efectelor Hotărârii nr.376/4.06.2013 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că, la data de 30 decembrie 2013 s-a comunicat la sediul Primăriei comunei Biliești, județul V., Hotărârea nr. 376 din 04.06.2013 emisă de C. Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a dispus „sancționarea părții reclamate V. C., primar . contravențională în cuantum de 2000 lei, potrivit art. 2, alin. 11, și art. 26 alin. 1 din OG 137/2000 coroborat cu art. 8 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare".
În motivarea acestei hotărâri se arată, în esență, că prin condițiile impuse de Primăria Biliești la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Șef Serviciu Situații de urgență („..bărbat în vârstă de până la 47 de ani, domiciliu stabil în . satisfăcut, studii tehnice, ) au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. 1 și 6, și art. 7 alin. 2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Consideră reclamantul că Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este nelegală și netemeinică, în considerarea următoarelor argumente de fapt și de drept:
Hotărârea CNCD nu stabilește în mod clar cine se face vinovat de încălcarea disp.OG nr.137/2000: persoana juridică – Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Biliești reprezentată prin primar sau persoana fizică- V. C., care ocupă funcția de primar al comunei Biliești.
Astfel, deși în partea introductiva a Hotărârii nr. 376/04.06.2013 persoanele „reclamate" sunt „V. C., primarul comunei Biliești" și „A.-M. D., secretar în cadrul Primăriei comunei Biliești", în conținutul acesteia se face referire la „condițiile de concurs impuse de Primăria Biliești" (pag. 5, alin. 5.8, teza a doua; pag. 7 alin. 5.12; pag. 8, alin. 5.14), pentru ca în dispozitiv să se dispună sancționarea „părții reclamate, V. C., primar . de înaintare a acestei hotărâri viza Primăria comunei Biliești, județul V..
În conformitate cu prev.art.21 al.1 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are personalitate juridică și nu C. Local sau primăria, care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ- teritoriale neavând capacitate de folosință a drepturilor civile.
De asemenea, conform art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
În cauză, stabilirea unor eventuale încălcări ale OG 137/2000 trebuia să se realizeze în contradictoriu cu entitatea ce a stabilit condițiile discriminatorii la angajare ce are personalitate juridică, respectiv Unitatea administrativ-teritorială a comunei Biliești, reprezentată prin primar.
Faptul indicării în conținutul Hotărârii nr. 376/04.06.2013 a funcției ocupate de reclamant (primar al comunei Biliești) nu atrage răspunderea administrativa și contravențională a persoanei juridice UAT . cât aceasta entitate nu a fost citată în mod distinct și nu a participat la procedura speciala prevăzută de OG 137/2000.
Pe de altă parte, nici reclamantul, persoană fizică ce ocupă o funcție în cadrul unei entități cu personalitate juridică, nu poate răspunde pentru o faptă reținută în sarcina entității.
Ori, din conținutul și dispozitivul actului administrativ contestat, nu rezultă cu certitudine cine răspunde administrativ și contravențional pentru încălcarea disp.OG 137/2000, aspect ce determină nulitatea Hotărârii nr.376/4.06.2013 emisă de CNCD.
Totodată, Hotărârea CNCD a fost pronunțată cu încălcarea flagrantă a disp.OG 137/2000 privind soluționarea sesizărilor în materia prevenirii discriminărilor.
În conf.cu art.20 al.7 teza întâi și al.8 din OG 137/2000 „ hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării, respectiv „ hotărârea se comunică părților în termen de 30 de zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării”.
În speță, deși plângerea a fost înregistrată la CNCD cu nr.364/22.01.2013, aceasta a fost soluționată la data de 4.06.2013, cu încălcarea flagrantă a termenului de 90 de zile stabilit de art.20 al.7 teza întâi din OG 137/2000, fiind soluționată la 133 zile de la înregistrare.
De asemenea, deși CNCD avea obligația de a comunica hotărârea în termen de 30 de zile de la adoptare, aceasta a fost comunicată la Primăria . de 30.12.2013 (cu nr. de ieșire de la Registratura CNCD din 20.12.2013), la aproape 7 luni de la data adoptării – 4.06.2013.
Pe fond, aspectele de fapt reținute de CNCD nu constituie contravenție, în cauză fiind aplicabile disp.art. 2 al.9 din OG 137/2000.
În motivarea Hotărârii nr.376/4.06.2013 se arată că prin condițiile impuse de Primăria Biliești la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Sef serviciu situații de urgență( bărbat în vârstă de până la 47 de ani, domiciliu stabili în . satisfăcut, studii tehnice), au fost încălcate disp.art.7 al.2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Textul de lege menționat prevede „ constituie contravenție, condiționarea ocupării unui post prin anunț sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârstă, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaților, cu excepția situației prev.la art.2 al.9”.
Art.2 al.9 din OG 137/2000 dispune: măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe”.
Condițiile impuse la ocuparea prin concurs a postului vacant de șef serviciu situații de urgență nu au urmărit discriminarea participanților la concurs, ci au urmărit angajarea unei persoane care să corespundă sarcinilor ce urmau a fi prestate în folosul comunității locale. Prin aria de activitate pe care urma să o desfășoare( situații de urgență), persoana ca urma a promova concursul trebuia să corespundă din punct de vedere fizic, al vârstei, al studiilor, al sexului, etc. solicitărilor comunității locale. Angajarea unei persoane care nu ar fi putut face față situațiilor de urgență ivite în comună, ar fi defavorizat în mod evident întreaga comunitate locală.
Astfel, s-a solicitat angajarea unei persoane de sex masculin, pentru că specificul activității( intervenții la inundații, incendii, calamități, căderi masive de zăpadă, viscol etc), presupune atât un anumit nivel de forță și rezistență fizică, cât și un grad ridicat de efort și risc, ce nu sunt compatibile cu structura fizică a unei persoane de sex feminin.
În ceea ce privește condiția de vârstă solicitată, aceasta a fost stabilită prin raportare la disp.art.3 lit.c din HG 286/2001 coroborat cu art.11 al.1din HG 1579/2005.
Condiția stagiului militar satisfăcut a fost solicitat prin raportare la art.38 al.1 și 2 din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor coroborat cu art.6 al.3 din R. a Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Biliești.
Condiția domiciliului a fost solicitată în considerarea disponibilității permanente a persoanei ce urma să desfășoare activitatea, motivată de caracterul imprevizibil al situațiilor de urgență și necesitatea intervenirii prompte pentru a preveni, a reduce sau a înlătura pagube materiale ori riscul pierderii de vieți omenești.
Nici unul dintre criteriile de selecție pentru ocuparea postului de șef Serviciu Situații de urgență nu a urmărit discriminarea participanților la concurs, ci dimpotrivă, a vizat favorizarea întregii comunități locale, prin angajarea unei persoane care, în mod real să protejeze, să apere, să intervină în situațiile ce fac obiectul activității denumită generic- situații de urgență.
În subsidiar, în raport de situația de fapt, pârâta CNCD nu a făcut aplicarea în cauză a disp.art.21 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „ sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
În cauză nu se poate discuta despre un pericol social și despre un scop urmărit în săvârșirea faptei contravenționale, dacă avem în vedere că scopul urmărit la stabilirea condițiilor de angajare a fost de a proteja comunitatea locală în cazul apariției unor situații periculoase imprevizibile.
Un alt aspect ce trebuie luat în considerare la stabilirea sancțiunii este atitudinea cooperantă, de bună credință, în sensul că reclamantul a comunicat pârâtei CNCD toate actele solicitate, iar în momentul în care a fost informat cu privire la sesizarea aflată pe rolul CNCD nu s-a mai dispus ocuparea postului în cauză. Față de acest ultim aspect precizat, este evident că nu s-a mai produs nici o consecință gravă, care ar putea atrage sancționarea cu o amendă în cuantum atât de mare.
De asemenea, nici reclamantul în calitate de persoană fizică și nici UAT . Primar nu au mai fost sancționați contravențional de către CNCD pentru încălcarea prevederilor OG 137/2000.
Apreciază reclamantul că în subsidiar, motivele expuse mai sus justifică pe deplin înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 2000 lei cu avertisment.
Această soluție subsidiară este argumentată și de disp.art.5 al.5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și prev.art.7 din OG 2/2001: „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Reclamantul a solicitat și suspendarea executării actului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 15 în ref. la art. 14 din Legea 554/2004, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube în patrimoniul său.
În drept a invocat prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus copii de pe actul administrativ contestat și de pe înscrisurile relevante privind organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Șef Serviciu Situații de urgență .
C. Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat în primul rând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
Pârâtul a susținut că, prin actul administrativ jurisdicțional contestat s-a soluționat un conflict între petentul Dimaceanu D. și reclamatul de discriminare primarul V. C. ca reprezentant al unității administrativ teritorială . acesta aplicându-se sancțiunea contravențională a cărei exonerare se solicită, și nu față de persona fizică C. V., semnatară (olografă) a acțiunii în anulare formulată în speță.
Singurele persoane care pot avea calitate procesuală activă raportat la speța expusă sunt petentul și reclamatul de discriminare (primarul V. C. ca reprezentant al unității administrativ teritorială .> Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, astfel că în speța de față reclamantul persoana fizică C. V. nu poate avea calitate procesuală activă.
Mai mult, prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport -recunoscut de lege- de conexitate cu acel drept.
Astfel, din moment ce la instituția C.N.C.D. "procesul administrativ" s-a purtat între domnul Dimaceanu D. și primarul comunei Biliești, contestația în anulare formulată de C. V. ca persona fizică este inadmisibilă, aceasta fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat să se aibă în vedere aspectele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de Romania la 9 decembrie 1974, prevede în articolul 6 că: „Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existența printr-o muncă liber aleasă sau acceptată și vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept."
In același sens, articolul 7 lit. c prevede că: „ Statele parți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice care să asigure îndeosebi: ...c) posibilitatea egală pentru toți de a fi promovați în munca lor la o categorie superioară adecvată, luându-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite și aptitudinile ".
Prin articolul 2, alin.2 al Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, „Statele părți la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enunțate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limba, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă împrejurare ".
În același sens, Constituția României prevede în articolul 41 privind Munca și protecția socială a muncii, la alin.l că: "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de munca este liberă”.
Comitetul privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale, în Comentariul General nr. 18 adoptat în 24 noiembrie 2005 privind Dreptul la Muncă prevăzut în articolul 6 al Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în Capitolul II. Conținutul normativ al dreptului la muncă precizează: „parag. 12. Exercițiul muncii în toate formele sale și la toate nivelele necesită existența următoarelor elemente esențiale și interdependente, implementarea depinzând de condițiile prezente în fiecare Stat Parte: a) Disponibilitate. Statele Părți trebuie să dispună de servicii specializate de asistență și consultanță adresate indivizilor în vederea identificării oportunităților de angajare. b) Accesibilitate. Piața muncii trebuie să fie deschisă pentru orice persoană aflată sub jurisdicția Statelor Parte: Accesibilitatea cuprinde ...: (i) Prin Articolul 2, dlin.2 și articolul 3, Pactul (internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale n.n.) interzice orice discriminare în accesul și menținerea muncii pe baza rasei, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere, dizabilitate fizică sau mentală, stare de sănătate (./S.), orientare sexuală, statut civil, politic, social sau orice alt statut, care are ca scop sau ca efect restrângerea sau înlăturarea exercitării dreptului la muncă, în condiții de egalitate”.
În cadrul aceluiași Comentariu General, Comitetul privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale în Capitolul IV. „Violări", Subcapitolul „ Violari ale obligației de a respecta", parag. 33 precizează: „ Violări ale obligației de a respecta dreptul la muncă includ legi, politici sau acțiuni care contravin standardelor prevăzute de articolul 6 al Pactului. In particular, orice discriminare în accesul pe piața muncii sau la mijloacele și prerogativele pentru obținerea angajării pe bază de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă împrejurare cu scopul de a restrânge sau înlătura exercițiul, în condiții de egalitate, a drepturilor economice, sociale și culturale, constituie o violare a Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale. Principiul non-discriminării menționat în articolul 2, alin.2 al Pactului are aplicabilitate imediată și nu este subiect al implementării progresive nici dependent de resursele disponibile. Acest principiu este direct aplicabil tuturor aspectelor corelative dreptului la muncă” .
În raport cu aceste constatări și prevederile art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, în cauză, se întrunesc elementele constitutive ale discriminării.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copie după anunțul Primăriei Comunei Biliești, Județul V. rezultă că s-a organizat un concurs pentru ocuparea postului contractual de "Șef Serviciul Public Voluntar pentru Situații de Urgența".
În anunțul privitor la „ Condiții care trebuie îndeplinite de candidați,, sunt prevăzute criteriile după cum urmează: să fie cetățean român, să cunoască limba româna scris și vorbit, studii medii de electrotehnică absolvite cu diplomă de bacalaureat, bărbat în vârstă de până la 47 de ani, domiciliul stabil în ., vechime în muncă - minim 5 ani, să aibă stagiul militar satisfăcut, cunoștințe de operare pe calculator, permis de conducere, categoria B, gândire analitică și conceptuală.
Potrivit definiției discriminării, tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1 din OG 137/2000 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior.
Persoanele care fac obiectul distincției în cauză se află în situații analoage sau comparabile, sub aspectul vocației de a participa în procesul de selecție, în vederea angajării. Însă distincția este indusă de existența unui criteriu suspect, materializat în mod expres, prin condiționarea de „sex, vârstă, domiciliu, cetățenie și stagiu militar precum și/sau condițiile speciale cu privire la studii".
În cauză este incident dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare. Efectul impunerii condiției de „sex, vârstă, domiciliu, cetățenie, stagiu militar precum și/sau condițiile speciale cu privire la studii" asupra persoanelor care generic au vocația de a participa la selecții în vederea angajării, este materializat fără echivoc, sub aspectul preferinței, respectiv al excluderii implicite și aduce atingere dreptului la muncă al celor care nu îndeplinesc aceste condiții.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 376 din 04.06.2013 emisă de C. Național pentru Combaterea Discriminării s-a dispus „sancționarea părții reclamate V. C., primar . contravențională în cuantum de 2000 lei, potrivit art. 2, alin. 11, și art. 26 alin. 1 din OG 137/2000 coroborat cu art. 8 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare".
În motivarea acestei hotărâri se arată, în esență, că anumite condiții impuse de Primăria Biliești privind profilul candidatului la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Șef Serviciu Situații de urgență („..bărbat în vârstă de până la 47 de ani, domiciliu stabil în . satisfăcut, studii tehnice ) nu au o justificare obiectivă, sunt discriminatorii, limitând accesul la depunerea dosarelor în vederea participării la concurs, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 2 alin. 1 și 6, și art. 7 alin. 2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit art. 23 alin. 1 și 2 din Legea 215/2001 a administrației publice locale „ Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii”.
Iar potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ „ Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție”.
În aceste condiții este evident că sancțiunea aplicată de CNCD îl vizează pe reclamantul V. C. ca primar, reprezentant al unității administrativ teritorială . de altfel a și organizat concursul și nu ca persoană fizică, astfel încât nu se poate reține motivul de nulitate invocat de reclamant cu privire la actul administrativ contestat.
Mai mult, potrivit dispozițiilor de principiu ale art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
Rezultă că reclamantul, în calitate de persoană reclamată de discriminare și sancționată de CNCD are calitate procesuală activă în cauză, excepția invocată de pârât prin întâmpinare, a lipsei calității procesuale active a reclamantului, urmând a fi respinsă ca nefondată.
Pe fond, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copie după anunțul Primăriei Comunei Biliești, Județul V., reiese că s-a organizat un concurs pentru ocuparea postului contractual de "Șef Serviciul Public Voluntar pentru Situații de Urgența"
În anunțul privitor la „ Condiții care trebuie îndeplinite de candidați sunt prevăzute criteriile după cum urmează: să fie cetățean român, să cunoască limba româna scris și vorbit, studii medii de electrotehnică absolvite cu diplomă de bacalaureat, bărbat în vârstă de până la 47 de ani, domiciliul stabil în ., vechime în muncă - minim 5 ani, să aibă stagiul militar satisfăcut, cunoștințe de operare pe calculator, permis de conducere, categoria B, gândire analitică și conceptuală”.
Potrivit definiției discriminării, tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1 din OG 137/2000 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior.
Tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Efectul impunerii condiției de „sex, vârstă, domiciliu, cetățenie, stagiu militar precum și/sau condițiile speciale cu privire la studii" asupra persoanelor care generic au vocația de a participa la selecții în vederea angajării, este materializat fără echivoc, sub aspectul preferinței, respectiv al excluderii implicite și aduce atingere dreptului la muncă. În cauză este incident dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare.
Condiția respectării principiului nediscriminării incumbă oricărei persoane fizice sau juridice, dreptul de a nu fi supus nediscriminării constituind unul din principiile generale ale dreptului comunitar în Uniunea Europeană.
În cauză, reclamantul nu a depus nici un fel de probe care să permită a se reține cerințe ocupaționale specifice care să justifice impunerea unor condiții
„ sex, vârstă, domiciliu, cetățenie, stagiu militar precum și /sau condiții speciale cu privire la studii” în raport cu activitățile economice sau postul lansat de angajator în vederea ocupării.
Constituția României prevede în articolul 41 privind Munca și protecția socială a muncii, la alin.l că: "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de munca este liberă”.
Totodată, orice discriminare în accesul pe piața muncii sau la mijloacele și prerogativele pentru obținerea angajării pe bază de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă împrejurare cu scopul de a restrânge sau înlătura exercițiul, în condiții de egalitate, a drepturilor economice, sociale și culturale, constituie o violare a Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale.
În raport cu aceste constatări și prevederile art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, apreciem că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale discriminării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.2 din O.G. nr. 137/2000, republicată „Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în munca o persoana pentru motivul ca aceasta aparține unei anumite rase, nationalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, cu excepția cazurilor prevăzute de lege".
Potrivit art. 26 alin. 1 din același act normativ, „Contravențiile prevăzute la art. 2 alin. (2), (4), (5) și (7), art. 6 - 9, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) și (6), art. 12, 13, 14 și 15 se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate”.
Sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În acest sens au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamat.
Se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ.
Se va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât în întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. V., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtul C. N. PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în București, Piața V. M. nr.1-3, .> Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ.
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât în întâmpinare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește acțiunea principală și în 5 zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de suspendare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Președinte, E. L. P. | ||
Grefier, L. M. R. |
Red.E.L.P./17.06.2014
Dact.L.R./4 ex/17.06.2014
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2912/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5294/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
