Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8179/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 8179/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 824/91/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 8179/2014

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. R. M.

Judecător L. C.

Judecător L. G. T.

Grefier L. M. R.

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurent DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. -PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. și C. DE A. DE SĂNĂTATE V., împotriva sentinței civile nr.857/9.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții și intimatul T. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în cauză, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului V. reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. V. a solicitat anularea titlului executoriu_/18.12.2012 și a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din 31.12.2012.

Reclamantul a solicitat ca instanța să stabilească cuantumul debitului datorat având în vedere că a achitat suma de 2.550 lei cu titlu de asigurări sociale de sănătate și înlăturarea obligației de plată a accesoriilor.

In motivarea cererii a arătat că a lucrat în calitate de taximetrist-persoană fizică autorizată și a achitat sume cu titlu de obligații-asigurări sociale de sănătate în perioada noiembrie 1022- ianuarie 2013 în cuantum de 2.550 lei, astfel că debitul cu titlu de contribuție nu este cel cuprins în titlul executoriu.

Deoarece nu a primit nici o informare anterioară cu privire la sumele care le datorează, nu au fost pus în întârziere, nu a semnat contract cu privire la asigurările de sănătate a solicitat înlăturarea obligației de plată a majorărilor și penalităților de întârziere.

Prin precizare la acțiune, fila 27 la dosar, reclamantul a arătat că la un moment dat a constatat că era greșit CNP-ul, era al unei alte persoane din localitatea Mărășești/V., în baza de date nefiind înregistrate plățile făcute de reclamant.

La data de 27.05.2013 a primit înștiințarea nr._ cu un alt CNP prin care i se comunica un debit și accesorii în cuantum de 20.378 lei.

In raport de erorile făcute de AFP și de situația descrisă reclamantul a precizat că înțelege să conteste debitul, întrucât debitul comunicat nu este cel real, debitul fiind mult mai mic, iar accesoriile nu sunt datorate.

Prin sentința civilă nr. 857/09.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă cererea formulată de reclamantul T. N., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin D.G.F.P.- A.J.F.P. V., Casa de Asigurări de Sănătate V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal – Titlu executoriu nr._/18.12.2012, deciziei din 31.12.2012 și a fost exonerat petentul de plata sumei de 952 lei reprezentând accesorii și penalități.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, că aceasta nu poate fi primită deoarece reclamantul s-a adresat pârâtei potrivit cererii înregistrate sub nr. 5844/29.01.2013 – fila 5 la dosarul cauzei.

S-a mai reținut că la data de 10 octombrie 2013 reclamantul prin apărător a depus la dosar cinci chitanțe prin care înțelege să facă dovada plăților efectuate până la aceea dată respectiv a sumei de 3100 lei.

Din relațiile ANAF depuse la dosar la data de 11.04.2014 s-a arătat că sumele care au fost preluate de CAS V. în vederea executării silite au fost 2037 lei debit, 2991 lei majorări de întârziere și 283 lei accesorii.

Din relațiile înaintate de C. Națională de A. de Sănătate s-a arătat că reclamantul figura la data de 30.06.2012 cu un sold de 4.828 lei.

Titlul executoriu a fost întocmit în baza titlului de creanță emis de CAS- 3175/2012 pentru o obligație de 555 lei din care fond de sănătate 334 lei, majorări de întârziere 212 lei și penalități 9 lei, iar perioada pentru care s-au stabilit aceste obligații a fost trimestrul IV 2011, venit global 2011 și trimestrul I 2012.

Instanța a apreciat că pârâta nu a făcut dovada comunicării efective a deciziei de impunere pe perioada de referință astfel încât în conformitate cu disp. art. 1 și 2 OG 180, L 95/2006 și art. 261 referitor la art.222 din Legea 95/2006 a admis cererea și a dispus anularea deciziei și exonerarea petentei de plata accesoriilor, în cuantum de 952 lei.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate V. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G..

Prin recursul formulat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V. a arătat că a fost emisa Decizia nr.3175/2012 pentru venituri realizate din activitati independente.

Deoarece reclamantul a refuzat sa ia la cunoștința de Deciziile emise de catre casa de asigurări de sănătate, acestea au fost publicate pe site-ul casei de asigurări in baza art.44 al 3 din Codul de Procedura Fiscala.

Recurenta precizează că în conformitate cu art.44 al 3 din Codul de Procedură Fiscală comunicarea actelor administrative fiscale se face prin publicarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, situație in care actul administrativ se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afișării anunțului respectiv.

Aceasta modalitate speciala si derogatorie de la Codul de Procedura Civila este specifica comunicării creanțelor fiscale si a fost respectata de casa de asigurări de sănătate.

In temeiul art.205 din Codul de Procedura Fiscala contestația la casa de asigurări de sănătate se poate face in termen de 30 de zile de la data luarii la cunoștința a actului administrativ, adica in termen de 30de zile de la data afișării pe site-ul casei de asigurări de sănătate a fiecărei decizii in parte.

Prin urmare, introducerea acțiunii in anul 2013 ce are ca obiect decizii, ca titluri de creanța, emise in 2012 este introdusa cu incalcarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din L.554/2004, deci este tardiv introdusa.

Recurenta evocă prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 956/2006 și mai arată că potrivit art. 8 din Ordinul nr. 617/2007 contribuabilul care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.

Contestatorul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de a declara veniturile realizate în termenul legal și de achita în termen contribuția datorată, astfel că nu se poate reține vreo formă de vinovăție a casei de asigurări de sănătate de a nu fi calculat trimestrial contribuția și de a nu informa.

În situația în care debitorul ar fi achitat fondul datorat la termen, adică trimestrial, dată la care suma a devenit scadentă, acest fond nu ar mai fi produs majorări de întârziere conform art. 120 din codul de procedură fiscală.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 488 pct. 8 cod proc. civ.

Prin recursul formulat recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP V..

În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP V., recurenta subliniind că în cauză este vorba despre decizii de impunere emise anterior datei de 01.07.2012 de către CAS V., astfel că acțiunea trebuia formulată în contradictoriu cu CAS V..

- Recurenta mai invocă faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii față de deciziile de calcul accesorii emisă de DGFP V..

Această decizie a fost emisă de DGFP V., iar pentru parcurgerea procedurii prealabile era necesară contestarea acesteia la DGFP V. și nu la CAS V..

Decizia de calcul accesorii emisă de Administrația Finanțelor Publice Focșani este un act administrativ fiscal, iar Codul de procedură fiscală a instituit o procedură administrativă specială, însă reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de Codul de procedură fiscală pentru contestarea deciziilor de calcul accesorii nr._/01.04.2013 și nr._/31.12.2012. Prin urmare, contestația împotriva acestor decizii trebuia respinsă ca inadmisibilă.

- În ceea ce privește anularea titlului executoriu nr._/ 18.12.2012, recurenta consideră că Tribunalul V. nu era competent material să dispună această măsură, recurenta invocând în acest sens prevederile art. 172 din OG nr. 92/2003, art. 713 alin. 1 și art. 650 alin. 2 Cod proc. civ.

Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de apel, cu opinie majoritară, reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Cu titlu prealabil Curtea notează că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, în cauză sunt incidente prevederile vechiului Cod de procedură civilă, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 29.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V. Curtea reține că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a contestat debitul înscris în titlul executoriu nr._/18.12.2012 și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii din 31.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Focșani.

Din mențiunile din titlul executoriu nr._/18.12.2012 rezultă că suma totală de 3486 lei înscrisă în acest titlu reprezintă contribuție de asigurări sociale de sănătate și accesorii datorate de reclamant în baza deciziilor nr. 3175/12.06.2012 și nr. 5903/09.05.2012, dar în această sumă sunt incluse și sume reprezentând contribuții de asigurări sociale de stat și accesorii aferente.

Din motivarea în fapt a contestației reclamantului instanța reține că acesta a contestat debitul reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate înscris în titlul executoriu, cu motivarea că acest debit este mai mare decât cel real, întrucât a achitat mai multe sume cu acest titlu la C. de asigurări de sănătate V..

Se constată astfel că reclamantul nu a contestat deciziile prin care s-au stabilit în sarcina sa obligațiile de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, câtă vreme acesta invocă împrejurări ulterioare emiterii acelor decizii, respectiv plata unor sume cu acest titlu. Prin urmare, Curtea constată că nu se pune problema în cauză a examinării aspectului invocat de către recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V. privind formularea în termenul legal a unei contestații împotriva unor decizii emise în anul 2012.

Pe de altă parte, din dispozitivul sentinței recurate rezultă că instanța de fond nu a dispus anularea vreunei decizii emise de către C. de asigurări de sănătate V. și nici nu a exonerat reclamantul de la plata vreunei sume datorate cu titlu de contribuție sau accesorii aferente, stabilite prin decizii emise de această pârâtă. Prin sentința pronunțată Tribunalul V. a exonerat reclamantul de la plata sumei de 925 lei reprezentând accesorii, sumă care a fost stabilită în sarcina reclamantului prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 31.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Focșani, astfel că recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V. nu justifică un interes în promovarea recursului de față.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. Curtea reține următoarele:

Prin întâmpinarea depusă la dosar în primă instanță pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte față de contestația formulată de reclamantul T. N. în ceea ce privește deciziile nr._ din 12.06.2012, nr. 5903/09.05.2012, nr. 2021/28.07.2009, nr._ din 17.10.2011.

Curtea constată însă că în cauză, nici prin cererea de chemare în judecată inițială și nici prin precizările ulterioare reclamantul nu a arătat că înțelege să conteste deciziile enumerate de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., astfel că excepția invocată de această pârâtă prin întâmpinare era lipsită de obiect. Prin urmare omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acestei excepții nu este de natură a produce vreo consecință asupra situației procesuale a recurentei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., câtă vreme prin hotărârea pronunțată instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii reclamantului având ca obiect anularea unor acte emise de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., cerere în raport de care în cauză este justificată calitatea procesuală a acestei pârâte.

Pe de altă parte, Curtea urmează a înlătura criticile recurentei prin care se invocă faptul că instanța de fond nu ar fi fost competentă material să soluționeze contestația formulată de reclamant împotriva titlului executoriu nr._/ 18.12.2012, având în vedere faptul că pârâta nu a invocat în fața instanței de fond excepția necompetenței materiale a instanței, astfel că, în raport de prevederile art. 159¹alin. 2 cod proc. civ., aceasta nu mai poate invoca pentru prima dată în recurs această excepție.

În ceea ce privește criticile prin care se susține greșita respingere de către instanța de fond a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Deciziilor de calcul accesorii emise de DGFP V. Curtea reține, în primul rând, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri având ca obiect anularea deciziei de calcul accesorii nr._/01.04.2013 emisă de DGFP V..

În consecință, criticile recurentei prin care se susține că în cauză se impunea respingerea contestației formulate împotriva deciziei de calcul accesorii nr._/01.04.2013 ca inadmisibilă apar ca fiind lipsite de obiect.

În ceea ce privește contestația formulată împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 31.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Focșani Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă cu privire la acest act administrativ fiscal.

În acest sens Curtea reține faptul că prin cererea înregistrată sub nr. 5844/29.01.2013 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Focșani (file 5 dosar fond) reclamantul a menționat că formulează contestație împotriva titlului executoriu nr._/ 18.12.2012, arătând că nu are de plată suma de 3486 lei întrucât a achitat parte din obligații.

Se constată însă că, într-un paragraf distinct, contestatorul a arătat că înțelege să conteste dobânzile și penalitățile de întârziere, menționând că, chiar dacă ar avea obligația de plată la fond, nu poate fi obligat la plata majorărilor de întârziere, întrucât nu există contract cu termen și nici nu a fost pus în întârziere conform prevederilor legale.

Curtea constată astfel că reclamantul, chiar dacă nu a indicat în contestația depusă și numărul deciziei de calcul accesorii ce fusese emisă de pârâtă anterior datei de 29.01.2013, din conținutul contestației rezultă în mod clar că reclamantul a contestat și accesoriile (dobânzi și penalități) stabilite de acest organ fiscal în sarcina sa.

În consecință, Curtea reține că reclamantul a făcut dovada că a parcurs procedura prealabilă reglementată de Codul de procedură fiscală, pentru contestarea Deciziei nr._ din 31.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Focșani, astfel că recursul formulat de pârâta DGRFP G. se apreciază ca fiind nefondat și sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel, cu opinie majoritară, va respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate V. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN MAJORITATE DE VOTURI

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. -PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Focșani, ., jud. V. și C. DE A. DE SĂNĂTATE V., cu sediul în Focșani, ..52 bis, împotriva sentinței civile nr.857/9.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._,

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014

Președinte,

C. R. M.

Judecător,

L. G. T.

Grefier,

L. M. R.

Red.G.L.T./19.12.2014

Dact.L.R./2 ex/22.12.2014

FOND E.S.

Opinie separată

În sensul admiterii recursurilor, a casării sentinței și în rejudecare a respingerii ca nefondată a acțiunii

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 857/09.05.2014 pronunțata in dosarul nr._ Tribunalul V. a admis cererea formulată de reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin D.G.F.P.- A.J.F.P. V., Casa de Asigurări de Sănătate V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal – Titlu executoriu nr._/18.12.2012, deciziei din 31.12.2012.

A exonerat petentul de plata sumei de 952 lei reprezentând accesorii și penalități.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin A.J.F.P. V. a solicitat anularea titlului executoriu_/18.12.2012, împotriva Deciziei de plată accesorie din 31.12.2012 și a solicitat exonerarea de 952 lei reprezentând penalități.

De asemenea a solicitat ca instanța să stabilească cuantumul debitului datorat având în vedere că a achitat suma de 2.550 lei cu titlu de asigurări sociale de asigurare.

In motivarea cererii s-a arătat că a lucrat în calitate de taximetrist-persoană fizică autorizată și a achitat sume cu titlu de obligații-asigurări sociale de sănătate în perioada noiembrie 1022- ianuarie 2013 în cuantum de 2.550 lei.

S-a arătat că deși a încercat să rezolve problema pe cale amiabilă, s-au pe cale de contestație, nu s-a rezolvat această problemă.

In dovedirea cererii a solicitat copie după titlu executoriu, copie după decizia din 31.12.2012 cu anexe, 11 copii de pe chitanțe de plată la CASS, copie carte de identitate, copie de pe plicul cu care a primit titlul executoriu, taxa de timbru și timbru judiciar.

Prin precizarea la acțiune, fila 27 la dosar, s-a arătat că a constatat că era greșit CNP-ul aparținând unei alte persoane din localitatea Mărășești/V., în baza de date nefiind înregistrate plățile făcute de reclamant.

La data de 27.05.2013 a primit înștiințarea nr._ cu un alt CNP prin care i se comunica un debit și accesorii în cuantum de 20.378 lei.

In raport de erorile făcute de AFF și de situația descrisă s-a precizat obiectul cererii ca fiind contestație la debit și accesorii apreciind că nu sunt datorate aceste sume.

Prin întâmpinare s-a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile și ca atare inadmisibilitatea cererii, excepție care nu poate fi primită deoarece reclamantul s-a adresat pârâtei potrivit cererii înregistrate sub nr. 5844/29.01.2013 – fila 5 la dosarul cauzei.

La data de 10 octombrie 2013 reclamantul prin apărător a depus la dosar cinci chitanțe prin care înțelege să facă dovada plăților efectuate până la aceea dată respectiv a sumei de 3100 lei.

Din relațiile înaintate de C. Națională de A. de Sănătate s-a arătat că reclamantul figura la data de 30.06.2012 cu un sold de 4.828 lei.

Instanța a apreciat că pârâta nu a făcut dovada comunicării efective a deciziei de impunere pe perioada de referință astfel încât în conformitate cu disp.art. 1 și 2 OG 180,L 95/2006 și art. 261 referitor la art.222 din Legea 95/2006 instanța a admis cererea și a dispus anularea deciziei și exonerarea petentei de plata accesoriilor, în cuantum de 952 lei.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa de Asigurări de Sănătate V., solicitândcasarea hotărârii și în rejudecare respingerea acțiunii ca tardiv introdusa .

În motivarea recursului recurenta critică sentința prin raportare la dispozițiile motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, arătând că în conf.cu art.44 al.3 c.pr. fiscală comunicarea actelor administrative fiscale se face prin publicarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, situație în care actul administrativ se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului respectiv.

Această modalitate specială și derogatorie de la codul de procedură civilă este specifică comunicării creanțelor fiscale și a fost respectată de Casa de Asigurări de Sănătate.

În temeiul art.205 c.pr.fiscală contestația la Casa de Asigurări de Sănătate se poate face în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ, adică în termen de 30 de zile de la data afișării pe site-ul Casei de A. de Sănătate a fiecărei decizii în parte.

Deci introducerea acțiunii în anul 2013 ce are ca obiect decizii, ca titluri de creanță, emise în 2012 este introdusă cu încălcarea termenului de 6 luni prevăzut de art.11 din Legea 554/2004, deci este tardiv introdusă.

Precizează că art.215 din Legea 95/2006 stipulează că obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate revine persoanelor care exercită profesii independente prin depunerea la Casa de Asigurări de Sănătate a declarației privind obligațiile ce le revin față de fond, obligație care nu a fost respectată.

Contestatoarea nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit obligația ( de a declara veniturile realizate în termenul legal) și de a chita în termen contribuția datorată, astfel că nu se poate reține vreo formă de vinovăție a Casei de A. de Sănătate de a nu fi calculat trimestrial contribuția și de a nu informa.

În situația în care debitorul ar fi achitat fondul datorat la termen, adică trimestrial, dată la care suma datorată a devenit scadentă, acest fond nu ar mai fi produs majorări de întârziere, așa cum se prevede și în art.120 din c.pr.fiscală.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs si Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Galati, solicitândcasarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar admiterea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a DGFP V..

Invocând dispozițiile art. V din OUG nr. 125/2011 recurenta a susținut ca fiind vorba de decizii de impunere emise anterior datei de 1.07.2012 de Casa de Asigurări de Sănătate V. este evident faptul că prezenta acțiune trebuia formulată în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate V., iar DGFP V. nu avea calitate procesuală pasivă.

Se mai invoca faptul ca instanța de fond nu a observat că deciziile de calcul accesorii erau emise de DGFP V., iar pentru parcurgerea procedurii prealabile era necesară contestarea acesteia la DGFP V. și nu la CAS V..

În realitate, T. N. nu a contestat la DGFP V. deciziile de calcul accesorii nr._/1.04.2013 și nr._/31.12.2012 și, prin urmare, contestația formulată împotriva acestor decizii, fără parcurgerea procedurii prealabile, trebuia respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește anularea titlului executoriu nr._/18.12.2012, consideră că Tribunalul V. nu era competent materială să dispună această măsură.

Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel ar fi trebuit sa rețină că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:

Titlul executoriu nr._ din 18.12.2012 si decizia nr._ contestate de către intimatul reclamant T. N. au fost emis de catre Administrația Finantelor Publice a Municipiului V. si nu de catre CAS V., astfel incat excepția lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurenta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice G. ce s-a subrogat in drepturile si obligatiile Directiei Generale Regionala a Finantelor Publice V. este vădit nefondata .

Tot ca nefondata apare si exceptai inadmisibilității invocata de aceeași recurenta parata atat timp practica administrației de respingere a contestațiilor administrative in astfel de situații este constanta, iar demersul intimatului reclamant ar fi fost unul vadit inutil si lipsit de orice finalitate practica .

Pe de alta parte, atat timp cat prin Decizia Curtii Constituționale nr. 536/2011 s-a constatat ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstituționale in măsura in care se interpretează in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanta, instanta ar fi trebuit sa respingă ca nefondata si exceptia tardivității invocata de către intimata CAS V..

Nici motivul de casare privind necompetenta materiala a primei instanțe nu poate fi primit intrucat nu poate fi primita intrucat a fost invocata cu depășirea termenului prev. de art. 159 alin. 2 CPCiv.

Cu toate acestea, instanța de recurs ar fi trebui sa constate ca recursurile sunt fondate intrucat potrivit art. 399 alin. 3 c.p.civ invocarea unor motive de fond in împotriva titlului executoriu fiscal este de neacceptat atat timp cat legea permite partii interesate invocarea acestora pe o alta cale, respectiv prin contestarea titlurilor de creanța in baza cărora a fost emis titlul executoriu respectiv, intrucat s-ar aduce atingere prezumpției de legalitate a actului administrativ necontestat in justiție .

Asigurarea voluntară de sănătate complementară sau suplimentară este menită să asigure, să acopere riscurile individuale în situații speciale și/sau pe lângă serviciile oferite de asigurările sociale de sănătate.

Potrivit legii, încheierea unei asigurări voluntare de sănătate, nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, prevederile art.208 din Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate .

Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente.

Reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG nr.215 din Legea nr.95/2006, iar stabilirea obligațiilor fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev. de art.83 alin.4 din OG nr.92/2002.

Chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care a reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.

Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea nr.95/2006.Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a acestuia.

Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.

Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.

Prin urmare, nu se poate admite nici faptul că reclamanta ar putea fi ținută numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.

Atâta timp cât reclamantul nu putea invoca necunoașterea legii, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce privește obligația principală de a contribui la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ea nu avea posibilitatea de a se prevala de eroarea de drept și anume de falsa interpretare a realității în ceea ce privește modul de calcul al accesoriilor care însoțesc obligația principală.

Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem și anume, principiul solidarității (decizia CC705/2007, 658/2009, 1011/2009, 847/2011).

Curtea Constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.

Prin urmare, încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, dobândirea calității de asigurat realizându-se în temeiul legii și nu în virtutea contractului.

Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din Legea nr.95/2006 se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.

Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea nr.95/2006, Casele de A. de Sănătate au abilitatea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere și penalităților aferente în condițiile OG nr.92/2003.

De altfel, chiar în contextul anulării în parte a dispozițiilor art.35 alin.1 din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr.617/2004, până la data de 30 iunie 2012, inclusiv, caselor de asigurări de sănătate li s-a recunoscut îndrituirea, pe temeiul art.V alin.2 din Cap.III al O.U.G.nr.125/2011 de a emite decizii de impunere, și ulterior, de a soluționa contestațiile administrative formulate împotriva acestor decizii. Concluzia este susținută și de faptul că termenul stabilit prin dispozițiile art.V alin.10 din O.U.G.nr.125/2011, în care casele de asigurări sociale aveau obligația de a transmite către A.N.A.F. o copie a titlurilor prin care au fost individualizate contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice conform alin.2, a fost prorogat succesiv prin art.III din O.U.G.nr.71/2013 prin art.III din O.U.G.nr.115/2013 până la data de 30 iunie 2014 inclusiv.

Reclamanta nu-și poate invoca propria culpă prin încălcarea propriei obligații de a depune declarațiile anuale prev.de art.215 din L.95/2006, împrejurare ce a determinat pârâta să emită o decizie unică și nu mai multe decizii anuale.

Dobânzile și penalitățile reținute în sarcina reclamantei sunt prev.de art.120 și 121 din codul de procedură fiscală.

Potrivit art-120 și 120 ind.1 C.pr.fiscală majorările de întârziere (dobânzi) se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar penalitățile se calculează pentru neachitarea la scadență a obligației fiscale principale conform art.120 ind.1 C.pr.fiscală dar termenul de scadență nu trebuie confundat cu termenul de plată la care face referire art.111 alin.2 C.pr.fiscală.

Aceasta deoarece termenul de plată este acordat de legiuitor ca o perioadă de proba în vederea achitării obligațiilor,iar neachitarea acestora în termenul imediat atrage executarea silită potrivit art.114 alin 2 C.pr.fiscală, pe când depășirea termenului de scadență atrage plata majorărilor și penalităților de întârziere calculate conform art.119, 120 și 120 ind.1 C.pr.fiscală.

În consecință, instanța de recurs ar fi trebuit să rețină că nu există nici un motiv de nulitate a actelor administrative contestate, să admită recursurile si in rejudecare sa respingă acțiunea ca nefondată .

Judecător,

L. C.

Red.L.C./5.01.2015

← Alte cereri. Decizia nr. 714/2014. Curtea de Apel GALAŢI		Alte cereri. Decizia nr. 1768/2014. Curtea de Apel GALAŢI →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8179/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8179/2014. Curtea de Apel GALAŢI