Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 6105/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6105/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 272/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6105/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Judecător V. S.
Judecător I. M. D.
Grefier Maghița D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta U. A. Teritorială Vișani, cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 2435/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, privind pe intimata pârâtă C. de C. a României - Camera de C. Județeană B., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5 iunie 2014, consemnate fiind în încheierea de dezbateri din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei la 12 iunie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2435/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială Vișani, cu sediul în . în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României - Camera de C. Județeană B., cu sediul în B., ..1, județul B..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._, urmare a declinării competenței prin sentința nr.73/21 martie 2013 pronunțată de C. de Apel G., reclamanta U.A.T. Vișani a solicitat anularea Încheierii nr. 5/28.02.2013 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr.1/04.01.2013 emisă de Camera de C. a Județului B., în temeiul art.8 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia nr.1/04.01.2013 emisă de Camera de C. a Județului B. s-a dispus la pct.II.2 - Stabilirea, conform legii, de către ordonatorul de credite al UATC Vișani, a întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a plății nelegale de drepturi salariale in cuantum total de 134.183 lei, din care suma de 105.247 lei reprezentând indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, acordată nelegal în perioada 01.01._12 și contribuțiile aferente în suma de 28.936 lei, potrivit constatării de la pct. 2.1 subpct. 21, pag 50-58 din procesul verbal de constatare.
Totodată, la pct.II.3 din Decizie s-a dispus - Stabilirea, conform legii, de către ordonatorul de credite al UATC Vișani, a întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a plății nelegale de drepturi salariale in cuantum total de 11.634 lei, din care suma de 9.125 reprezentând spor de complexitate de 20% din salariul de bază acordat nelegal în perioada 01.01._12 și contribuțiile aferente acestora în sumă de 2.509 lei, potrivit constatării de la pct. 2.1 subpct. 22, pag 58-62 din procesul verbal de constatare.
Instanța reține că, la punctele 14 și 15 din decizie s-a constatat efectuarea deplăți nelegale, la cheltuieli de personal, ca urmare a includerii în salariul de bază a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază respectiv a sporului de complexitate în cuantum de 20 % din salariul de bază, cu nerespectarea prevederilor Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pe anul 2011 și a prevederilor Legii cadru nr.330/2009.
Prin Încheierea nr.5/28.02.2013 s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta UATC Visani împotriva măsurilor dispuse la pct.II.2 și pct.II.3 din Decizia nr.1/04.01.2013 emisă de C. de C. a României - Camera de C. a Județului B., reținându-se în esență că potrivit art. 10 din OUG nr. 1/2010 sporul de dispozitiv stabilit prin hotărârile judecătorești invocate nu mai putea fi acordat începând cu 01.01.2010, data intrării în vigoare a Legii cadru nr.330/2009.
Cu privire la sporul de complexitate s-a reținut că argumentele expuse sunt neîntemeiate, fiind inclus în salariul de bază în cazul unui salariat, contrar dispozițiilor legale incidente, în condițiile în care la reîncadrarea personalului sporul de CFP a fost trecut ca sumă compensatorie.
Analizând motivele invocate de reclamantă prin acțiune, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază stabilită prin Deciziile Curții de Apel G. nr.240/R/05.03.2009 și nr.406/R/16.04.2009, se putea face în condiții legale numai până la 01.01.2010, data intrării în vigoare a Legii cadru nr.330/09.11.2009, schimbându-se ulterior temeiurile de drept în baza cărora această indemnizație a fost acordată prin decizie irevocabilă.
În acest sens se reține că în noul act normativ nu mai sunt prevăzute drepturi salariale reprezentând indemnizație de dispozitiv, potrivit art.48 alin.1 pct.8 din Legea cadru nr. 330/2009, în referire la art.13 din Legea nr.138/1999.
Ca urmare, argumentele expuse de reclamantă în susținerea legalității acordării în perioada controlată a indemnizației de dispozitiv, sunt apreciate ca neîntemeiate și în mod vădit contrare dispozițiilor legale aplicabile, nejustificând plata după data de 01.01.2010 a unor drepturi salariale neprevăzute de lege.
Nu va fi reținută aplicabilitatea în cauză a dispozițiile OUG nr.71/2009 invocate prin acțiune, ce vizează plata unor sume prevăzute în titluri executorii și nu drepturi de încadrare ale personalului bugetar, începând cu data de 01.01.2010, în baza Legii cadru nr.330/2009 și a Legii nr.284/2010.
Plata sumelor de bani restante prevăzute în titlurile executorii reprezentate de Deciziile Curții de Apel G. nr.240/R/05.03.2009 și nr.406/R/16.04.2009, se putea face numai în condițiile stabilite expres de OUG nr.71/2009, acest act normativ fiind fără relevanță pentru stabilirea drepturilor salariale acordate personalului din cadrul UATC Visani începând cu data de 01.01.2010 potrivit noilor criterii de salarizare. În consecință, argumentele expuse de reclamantă în sensul compensării celor două categorii de sume, respectiv sporul de dispozitiv pe anii 2006-2008 și cel plătit în perioada 01.01._12, sunt apreciate fiind fără temei legal.
În referire la măsurile dispuse la pct.II.3 din Decizia nr.1/04.01.2013, tribunalul constată că au fost menținute în mod corect prin Încheierea nr.5/28.02.2013, reținându-se efectuarea deplăți nelegale, ca urmare a includerii în salariul de bază a sporului de complexitate în cuantum de 20 % din salariul de bază, drept salarial care nu mai era prevăzut de Legea cadru nr.330/2009 și nici de Legea nr.284/2010.
Se reține, potrivit constatărilor organului de control, că sporul respectiv a fost acordat salariatului în întreaga perioadă verificată, iar la reîncadrarea personalului la data de 01.01.2010, acesta a fost trecut ca sumă compensatorie, potrivit art.6 alin.l din OUG 1/2010.
Motivele expuse în acest sens în acțiune exced reglementărilor legale incidente, astfel încât nu vor fi reținute de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U.A.T. V., jud. B., cu următoarea motivare:
Prin hotărârile definitive și irevocabile, Decizia 240/5.03.2009 și Decizia nr. 406/16.04.2009 pronunțate de C. de Apel G., recurenta a fost obligată să plătească intimaților angajați sumele de bani reprezentând îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 01.08.2003 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă.
În art. 3 din Legea 330/2009, legiuitorul național a stabilit 5 principii ce stau la baza sistemului de salarizare și anume:caracterul unitar, supremația legii, echitate și coerență, sustenabilitate financiară și (luarea în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, îndemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în îndemnizația lunară de încadrare”.
În raport de aceste considerente solicită a se constata că drepturile salariale obținute de personalul bugetar, fie funcționar public, fie personal contractual, prin hotărâri judecătorești anterioare, puteau fi acordate și după apariția Legii cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conf. disp. art. 3 lit. c din lege, ce menționează că „luarea în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, îndemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în îndemnizația lunară de încadrare”, chiar dacă aceste drepturi nu se mai regăsesc reglementate în prezenta lege iar salariul s-ar diminua s-a prevăzut în art. 30 alin. 6 o situație tranzitorie, respectiv aceea a acordării unui adaos la salariu până la acoperirea integrală.
În consecință, în prima etapă de aplicare a sistemului unitar de salarizare, toți conducătorii de instituții sau autorități publice au obligația ca în momentul trecerii de la sistemul de salarizare anterior la noul sistem de salarizare, să implementeze legea-cadru, astfel încât nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor aflate în vigoare la nivelul lunii decembrie 2009.
În art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 se stabilește modalitatea de acordare și de calculare a noului salariu lunar brut, desprinzându-se 3 elemente componente de bază:
-Salariul de bază corespunzător funcției de execuție din luna decembrie 2009, salariul de merit, sporul de vechime în muncă și îndemnizația de conducere;
-Sporuri care nu se introduc în salariul de bază și acestea sunt sporurile prev. în anexele la prezenta lege, în cazul de față în anexa III care reglementează domeniul de aplicare și principii privind salarizarea funcționarilor publici ;
-Sume compensatorii care reprezintă sporurile cu caracter permanent care s-au acordat în luna decembrie 2009 și care nu se mai regăsesc în anexele la lege și nici nu au fost incluse în salariul de bază, urmând a fi acordate sub formă cumulată ca sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența până la venitul brut efectiv realizat în decembrie 2009, dacă persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În conf. cu prevederile art. 31 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Corpul de control a constatat că un salariat a beneficiat nelegal de sporul de complexitate de 20%, raportat la prevederile Legii 330/2009, dar fără a ține cont de completările aduse acestei legi prin OG nr. 1/2010 și de activitatea desfășurată de salariat.
Art. 6 al. 1 din OG nr. 1/2010 prevede: „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența până la venitul brut efectiv realizat în decembrie 2009, dacă persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază în solda funcției de bază sau în îndemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Dacă prin L.33/2009 legiuitorul a stabilit ce sporuri pot fi acordate, prin OG nr. 1/2010 s-a prevăzut acordarea unei sume compensatorii care să aducă nivelul salariului stabilit prin Legea 330/2009 la nivelul salariului din decembrie 2009, în condițiile în care salariatul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin art. 1 al. 2 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a ținut cont inclusiv de compensațiile acordate salariaților.
Având în vedere cele prezentate, în mod eronat Corpul de control folosește sintagma spor de confidențialitate în contextul în care diferența salarială este o sumă compensatorie, acordată conform legislației în vigoare.
Prin întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
C. analizând actele dosarului constată:
Într-adevăr, în conformitate cu disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile acordate prin lege sau hotărâri ale Guvernului și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute la cap. III și în anexele la prezenta lege.
Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare, categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate, se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în această/acesta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pentru persoanele ale căror sporuri, cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009, nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază, sau după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
În urma apariției Legii nr. 330/2009, conducătorul instituției, în calitatea sa de ordonator de credite, avea obligația de a emite deciziile de reîncadrare cu aplicarea disp. art. 30 alin. 6 din legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în sensul că:
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent în luna decembrie 2009, nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
În procesul de aplicare a acestei legi, conducătorul autorității publice are obligația de a respecta criteriile de apreciere a legii pentru că nici o persoană încadrată să nu înregistreze o diminuare a salariului brut.
De altfel, în art. 3 din Legea nr. 330/2009, legiuitorul național a stabilit cinci principii ce stau la baza sistemului de salarizare și anume: caracterul unitar, supremația legii, echitate și coerență, sustenabilitate financiară și luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la . prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.”
În consecință, în aplicarea noului sistem unitar de salarizare, conducătorul autorității publice are obligații ca la trecerea de la sistemul de salarizare anterior la noul sistem de salarizare, să implementeze legea cadru astfel încât nici o persoană să nu înregistreze o diminuare, a veniturilor salariale de care beneficia la nivelul lunii decembrie 2009.
Acest aspect a fost de altfel reținut și de C. Constituțională prin Decizia nr. 1415/04.11.2009 care a arătat că „etapizarea prevăzută de acest text (art. 7 alin. 1 din lege) are drept scop ca în intervalul 2010-2015, nici un angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază” potrivit reglementărilor în vigoare.
C. reține că noțiunea de salariu brut include, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plăți.
În speța de față, C. constată, în contradicție cu cele stabilite de autoritatea intimată, că sporul de dispozitiv obținut conform deciziei civile nr. 828/2012 a Curții de Apel G. a fost în mod legal inclus în salariul brut, în măsura în care deși nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, a fost obținut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, situație prevăzută în mod expres de Legea nr. 330/2009, așa cum am demonstrat în cele mai sus expuse.
per a contrario, s-ar realiza o interpretare greșită a legii și neacordarea unui spor obținut în baza unei hotărâri judecătorești irevocabilă, ce s-a raportat la prevederile legale existente, prevederi legale care însă nu mai pot fi aplicate în momentul actual ca urmare a modificării sau abrogării lor, și ar determina în mod general încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, precum și principiul fundamental n prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind protecția proprietății.
Noțiunea de bun în sensul acestor prevederi are valoare de principiu și nu se limitează doar la drepturile reale din legislația autohtonă, aceasta incluzând și constatarea existenței unei valori patrimoniale iar în cauza de față este vorba de un bun în sensul Convenției, prin faptul că soluția asupra sporului de dispozitiv a rămas definitivă și irevocabilă.
De altfel C. Europeană a decis ca, în cazul în care un stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în privința uneia dinte părțile procesului, dreptul la justiție ar fi iluzoriu și ca atare s-ar încălca și dreptul fundamental prevăzut de art. 6 din Convenție.
În consecință, C. constatând că instanța de fond a dat o interpretare eronată și eliptică textelor de lege incidente, în cauză precum și probelor dosarului, preluând în mod unilateral punctul de vedere al autorității pârâte, urmează, să admită recursul promovat de U. A. Teritorială Vișani, să caseze sentința recurată și în rejudecare să admită acțiunea cu consecința anulării Încheierii nr. 5/28.02.2013 și punctele 2 și 3 din Decizia nr. 1 din 4.01.2013 emisă de Camera de C. a jud. B. – C. de C. a României, precum și actele subsecvente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta U. A. Teritorială Vișani, cu sediul în ., împotriva sentinței nr. 2435/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și în rejudecare, admite acțiunea, anulează încheierea nr. 5/28.02.2013 și punctele 2 și 3 din Decizia nr. 1/4.01.2013 emisă de Camera de C. a Județului B. – C. de C. a României, precum și actele subsecvente.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, D. V. | Judecător, V. S. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red. VS/2907.2014
Tehnored. M.D./ 30.07. 2014 – 4 ex.
Fond:PAA
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7387/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 1625/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
