Obligaţia de a face. Decizia nr. 3834/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3834/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 3104/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3834/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător I. A.
Judecător G. P.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), cu sediul în București, sector 1, .. 202, împotriva sentinței civile nr. 5656/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe intimatul reclamant Șraer N.
având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamant av. A. O. E., în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se referă, de asemenea că recurenta a înaintat la dosar note de ședință solicitând și pe această cale respingerea acțiunii reclamantului ca fiind prematur formulată, având în vedere OUG nr. 10/2013.
Curtea, după verificarea tuturor înscrisurilor, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Susține, că motivele de recurs nu vizează nelegalitatea hotărârii ci se reiterează aceleași motive menționate în întâmpinare. În esență, nu s-au avut în vedere prevederile OUG nr. 10/2013. Recurenta s-a adresat instanței pentru a obține un titlu executoriu.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecata
Prin cererea înregistrată la nr._, S. N., a solicitat în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, obligarea la plata sumei de 359.294 lei acordate prin hotărârea nr. 50/23.09.2009, a Instituției Prefectului Bacău.
In motivarea cererii a precizat că în calitate de moștenitoare a numiților Zilescu T. și Achilina, a formulat în temeiul în temeiul Legii nr. 290/2003, cerere pentru acordarea despăgubirilor pentru bunurile autorilor subsemnatei care au rămas în Basarabia, iar prin Decizia nr.50/23.09.2009i-au fost acordate despăgubiri în cuantum de 359.294 lei.
Decizia nr.50/23.09.2009 a fost comunicată către pârâta ANRP – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 încă din data de 24.09.2009, așa cum rezultă din adresa nr._/25.09.2009 emisă de Instituția Prefectului – Județul Bacău.
In data de 27.04.2011, prin procuratorul S. Wilhelm V., a depus la ANRP – cerere prin care a solicitat plata despăgubirilor în numerar.
La cerere a atașat toate documentele prevăzute de HG nr. 1120/2009, dar nici până la această dată nu a primit nicio sumă de bani stabilită drept despăgubire prin Decizia nr.50/23.09.2009.
A susținut că acțiunea este întemeiată pentru următoarele argumente:
Decizia nr.50/23.09.2009constituie izvorul unei obligații legale de plată a sumei menționate.
Această decizie stipulează doar existența dreptului său și a obligației de a fi despăgubită, însă pentru executarea silită a acestei obligații, este îndreptățită să urmeze calea dreptului comun pentru obținerea unei hotărâri judecătorești de obligare a debitorului la executarea obligației de plată.
A nega dreptul de a recurge la executarea pe cale silită a dreptului său de creanță născut dintr-un astfel de act, respectiv decizia nr.50/2009, ar însemna lipsirea sa de un bun, în sensul art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturlor Omului.
Conform disp.art.10 al.2 din Legea 290/2003, despăgubirile sau compensațiile bănești, vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene; plata lor se poate face și în rate, în maxim 2 ani, în funcție de posibilitățile bănești ale direcțiilor prev.la art. 11 alin.1.
Conform disp.art.18 din Norma Metodologică pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, solicitatea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către ANRP.
A depus dosarul complet la ANR,P iar termenul prevăzut de art.10 din Legea nr. 290/2003 a expirat încă din anul 2012, fără ca subsemnata să primească vreo sumă la care este îndreptățită.
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe excepție și pe fond.
Pe excepție a susținut că acțiunea reclamantei este prematur formulată, având în vedere disp.art.1 alin.1 din OUG nr.10/2013, care prevăd că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr.9/1998 și 290/2003, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată.
Potrivit alin.2, ”prevederile alin.1 se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Din analiza celor două texte de lege menționate, reiese fără echivoc intenția statului de a eșalona plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și 290/2003, pe o perioadă de 10 ani. Cu privire la exigibilitatea acestor tranșe sunt prevăzute două ipoteze, respectiv ipoteza în care titlul de plată a fost emis anterior intrării în vigoare a ordonanței în această situație prima tranșă fiind exigibilă începând cu 1 ianuarie 2014.
Prin urmare, creanța stabilită prin Hotărârea nr.50/23.09.2009, nu este exigibilă în momentul de față, astfel că acțiunea formulată de reclamantă este prematură,
Cu privire la plata despăgubirilor beneficiarilor Legii nr.9/1998 și 290/2003, a susținut:
In reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă corectă și responsabilă a banului public, ANRP trebuie să prevină eventualele prejudicii care ar putea fi aduse bugetului de stat.
Practica constatară din ultimii ani de executare silită pe cale popririi și existența numărului forte mare de popriri dispuse, a avut drept consecința inevitabilă, blocarea conturilor ANRP.
Din acest motiv, în ultima perioadă ANRP s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Pentru atingerea acestui deziderat, s-a impus eșalonarea plății sumelor acordate, potrivit actelor normative amintite.
A solicitat respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată; CEDO a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și-a întemeiat susținerile pe disp.art.205-208 Cod proc.civilă, Legea nr.290/2003, HG nr. 1120/2006, OUG nr. 10/2013.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.5656 /13.11.2013 ,Tribunalul V. a respins excepția prematurității invocată de Direcția pentru aplicarea Legii nr.290/2003, ca neîntemeiată, a admis acțiunea și a obligat ANRP – prin Direcția economică – conform art. 18 al.4, H. 1120/2006, să achite reclamantei începând cu 01.01.2014, prima tranșă de_ lei, actualizată cu indicele prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între octombrie 2009 și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe ( conform art. I al.4, OUG 10/2013 ),precum și următoarea tranșă din suma stabilită prin D.50/2009, reprezentând suma de 159.294 lei va fi achitată anul următor, 2015 – actualizată potrivit disp. art. I al.4 din OUG 10/2013.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a retinut, în esentă că existența dreptului la despăgubiri al reclamantei a fost constatată prin Hotărârea nr.50/2009. Apărările formulate de pârâtă privesc executarea ulterioară a titlului de plată, însă acestea au un caracter strict formal, fără vreun corespondent, în conținutul actelor normative ce reglementează speța ca atare.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ANRP – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 ,criticând-o pentru nelegalitate.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C.pr.civ recurentul-pârât a susținut în esență următoarele:
În fapt, în data de 23.09.2009, Instituția Prefectului județului Bacău – Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamantei Șraer N. Hotărârea nr. 50.
Prin Hotărârea nr. 50/2009 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 359.294 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii Zilescu T. și Zilescu Achilina abandonate și sechestrate în localitatea Bairamcea, jud. Cetatea Albă, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
În ceea ce privește obligarea ANPR la plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 50/2009, în două tranșe, respectiv prima tranșă de 20.000 în anul 2014 și suma de 159.294 lei, reprezentând diferența dintre suma totală și prima tranșă, în anul 2015, face următoarele precizări:
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii 9/1998 și Legii nr. 290/2003 „se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Astfel, având în vedere că prin Hotărârea nr. 50/2009 emisă de Comisia Județeană Bacău de aplicare a Legii 290/2003 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 359.294 lei, în condițiile textului de lege menționat, plata se va face în 10 tranșe, în 10 ani consecutivi, în valoare de 35.929,4 lei fiecare.
La aceste tranșe se va adăuga și suma reprezentată de actualizarea fiecărei tranșe în condițiile prev. de art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013.
Recurenta a solicitat admiterea recursului ,modificarea sentintei si in rejudecare respingerea actiunii ca nefondată.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs,hotărârea primei instanțe,situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contrar sustinerilor recurentei ANRP, curtea constată ca instanta de fond a dat o dezlegare corecta excepției de prematuritate invocate la fond,in mod corect dispunand respingerea acesteia ca nefondată.
Prin punerea în mișcare a acțiunii civile, se urmărește să se obțină recunoașterea sau realizarea unui drept civil; pentru exercitarea unei acțiuni civile, este necesar ca o persoană să pretindă un drept civil subiectiv, deci cu alte cuvinte să se supună judecății o pretenție.
Pentru a se bucura de protecție judiciară, un drept subiectiv civil trebuie să îndeplinească cumulativ, mai multe condiții; să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat în limitele sale externe, să fie exercitat cu bună-credință; să fie actual.
Prin acțiunea formulată reclamanta, nu a chemat în judecată pârâta pentru a stabili existența sau inexistența unui drept la despăgubiri, deci un drept de creanță, ci de a fi obligată să se emită titlu pentru acest drept, în cuantumul stabilit prin procedură administrativă prevăzută de lege.
Existența dreptului la despăgubiri, a fost constatată prin Hotărârea nr.50/2009.
Ca atare,dreptul acesteia, s-a născut la data emiterii deciziilor amintite, fiind actual la data promovării acțiunii.
Cu privire la afectarea dreptului de termenul suspensiv – respectiv ianuarie 2014, s-a avut in vedere ca executarea acestuia să nu fie dispusă la o dată anterioară.
In ce privește plata efectivă, in mod corect s-a dispus eșalonarea, potrivit disp.art.I, respectiv prima tranșă, începând cu ianuarie 2014, conform alin.2, în cuantum de_ lei, astfel cum dispune alin.1 ipoteza a II ( respectiv cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de_ lei); tranșa următoare, va fi achitată în anul următor 2015, reprezentând suma de 159.294 – diferența dintre suma totală și prima tranșă.
Potrivit alin.4 art.I, sumele respective se vor actualiza prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul – respectiv octombrie 2009 și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art 496,498C.pr.civ2010 va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), cu sediul în București, sector 1, .. 202, împotriva sentinței civile nr. 5656/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, I. A. | Judecător, G. P. |
Grefier, Maghița D. |
Red.Tehnored. IA/MD
4 ex./M.D. 3 iulie 2014
Fond: AC
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3538/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 202/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
