Anulare act administrativ. Decizia nr. 1156/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 8153/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1156/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. V. E.
Judecător: Ș. D. R. G.
Judecător: T. D. M.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și pe intimata C. de A. Iași, având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 2322/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na B. L. pentru intimata C. de A. Iași. Lipsește reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Se solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinare.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
C. DE A.
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința nr. 2322/25.10.2012 Tribunalul Iași a admis contestația formulată de C. de A. Iași în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.
A anulat deciziile nr. 6/31.05.2012 și nr._/12.08.2011 emise de intimată.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței reține instanța că prin decizia nr. 6/31.05.2012, AFP a respins contestația formulată de C. de A. Iași împotriva deciziei de calcul accesorii nr._/12.08.2011 privind obligațiile de plată accesorii pentru suma totală de 118.123 lei.
În motivare, intimata a considerat că s-a depășit termenul de 30 de zile reglementat de art. 207 al.1 OG 92/2003, contestația fiind tardivă, deoarece decizia contestată a fost comunicată direct reprezentantului contribuabilului, la 12.08.2011, odată cu comunicarea certificatului de atestare fiscală, așa cum atestă semnătura de primire a delegatului Curții de A., prin împuternicirea 3255/A/12.08.2011. Pe fondul contestației, a reținut intimata că reclamanta a depus la data de 26.05.2010 declarațiile aferente lunii iulie 2009, anume declarațiile 100 și 102, scadente la 25.08.2009. Obligațiile constituite la 26.05.2010 au fost stinse prin plăți efectuate la 29.05.2010, potrivit adresei nr. 1917/11.04.2012 a reclamantei. Plățile din data de 10.08.2009 efectuate cu 9 luni înainte de data depunerii declarațiilor au stins obligații fiscale exigibile la momentul plății, respectiv scadente la 21.10.2009 și 24.11.2009. Cum plata s-a efectuat peste termenul de scadență, s-au stabilit accesorii. La rândul lor, aceste accesorii au fost achitate. Urmare însă a corespondenței cu contribuabilul, care a solicitat corecția unor sume din evidența fiscală, s-a efectuat reglarea fișei fiscale, reclamanta nemaifigurând cu obligații de plată. Contestatoarea avea cunoștință de corecțiile de erori, astfel încât contestația a rămas fără obiect.
În fapt, reclamanta, în baza unor borderouri pentru salarii și prime de vacanță aferente lunii iunie-iulie 2009, a făcut prin mai multe ordine de plată din10.07.2009 și 10.08.2009 plăți la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat și fonduri speciale în valoare totală de 476.520 lei(ordinele de plată nr. 284 și 285 din 10.07.2009 și 330 și 331 din 10.08.2009)
La momentul plății, contribuabilul nu depusese declarațiile 100 și 102 pentru luna iulie 2009, astfel încât nu se constituise obligația fiscală în sarcina contribuabilului, pentru aceste sume.
Or, potrivit art. 23 și 85 din Codul de procedură fiscală în forma în vigoare la data plăților, nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale se realizează în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, iar stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se realizează prin: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4) sau b) prin decizie emisã de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Din acest motiv, intimata a procedat la stingerea altor datorii, care deveneau scadente în lunile octombrie și noiembrie 2009, cu care contribuabilul figura în evidențele fiscale, făcându-se aplicarea art. 115 Cod pr. fiscală.
Ulterior, în data de 26.05.2010, contribuabilul depune cele două declarații aferente lunii iulie, 100 și 102, pentru exact sumele achitate.
În data de 12.08.2011, contribuabilul solicită un certificat de atestare fiscală și împuternicește un angajat, prin act scris, să îl ridice(„obțină”) de la DGFP Iași.
La momentul emiterii certificatului de atestare fiscală, este emisă în baza OMFP 2144/2008 decizia privind obligațiile accesorii stabilite pentru întârzierea la plată conform art. 119 și 120 din OG 92/2003.
Decizia este predată persoanei însărcinate cu ridicarea certificatului de atestare fiscală, angajat al reclamantei, în aceeași zi.
Reclamantei i se comunică, așa cum arată chiar ea, decizia de accesorii mult mai târziu, la 8.05.2012, ca anexă la o adresă. La 9.05.2012, înregistrează la intimată contestația reglementată de art. 205 Cod pr.fiscală.
Motivat de depunerea contestației la decizia de stabilire a accesoriilor la 9.05.2012, intimata a apreciat în primul rând contestația tardivă, însă în soluționarea cererii reclamantei a abordat și fondul, reținând în final și o lipsă de obiect.
Cu privire la tardivitatea contestației, reține instanța că decizia de stabilire a obligațiilor accesorii este un act administrativ fiscal, care trebuie comunicat potrivit art. 44 din OG 92/2003(în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei). Acest text prevede că „Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului;
b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului;
c) prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Întrucât Codul de procedură fiscală nu prevede expres, referitor la calitatea de reprezentant al debitorului se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă ce reglementează reprezentarea, astfel încât instanța constată că persoana căreia i s-a înmânat actul administrativ fiscal era o persoană cu împuternicire specială, pentru anumite acte speciale, exprese, și nu un împuternicit cu procură generală, astfel încât comunicarea actului nu respectă, pe de o parte, exigențele art. 44, și pe de altă parte principiile fiscalității, care impun ca debitorul să ia cunoștință în mod real de obligațiile ce îi sunt stabilite.
Susținerea potrivit căreia, actul administrativ fiind în interdependență cu certificatul de atestare fiscală, persoana care e împuternicită să obțină acest ultim act dobândește și împuternicirea de a primi și decizia de stabilire a obligațiilor accesorii nu este întemeiată și de altfel nu înlătură obligația organului emitent de a respecta art. 44.
Prin urmare, contestația este formulată în termen, pentru motivele expuse, dar și pentru motivele de fond prezentate mai jos.
La momentul emiterii deciziei privind obligațiile accesorii, intimata a făcut corect aplicarea art. 119 și 120 Cod pr. fiscală, deoarece în evidențele sale contribuabilul, la data depunerii tardive a declarațiilor 100 și 102 pe luna iulie 2009, figura cu plăți cu întârziere, datorită imputațiilor făcute începând cu data plăților din 10.07 și 10.08. 2009.
Codul de procedură fiscală, Codul fiscal și Ordinul MFP 2144/2008 reglementează o procedură specială în cazul în care, fie datorită organului fiscal, fie datorită contribuabilului, apar erori materiale în evidența fiscală: procedura de corecție a erorilor. Aceasta este aplicabilă și pentru situația în care contribuabilii omit depunerea unor declarații fiscale, cum e cazul de față.
Potrivit mențiunilor din întâmpinare și înscrisurilor din documentația înaintată de organul emitent al actelor contestate, contribuabilul a uzat de această procedură și a obținut corecția solicitată. Aceasta nu echivalează însă cu rămânerea fără obiect a contestației contribuabilului, cât timp din documentația depusă nu a rezultat că decizia de stabilire a accesoriilor contestată ar fi rămas fără efecte.
Or, conform art. 114 al.4 și 7 din OG 92/2003, pentru creanțele fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de acesta și va considera valabilă plata de la momentul efectuării acesteia, în suma și din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiția debitării contului acestuia și a creditării unui cont bugetar. Cum potrivit atât art.119 cât și art. 120, accesoriile dobânzi și penalități, se datorează pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale, și cum potrivit articolului de mai sus, admiterea corecției presupune ca efect luarea în considerare a plății de la momentul efectuării acesteia, concluzia este că în cauză, contribuabilul nu datorează accesorii. De asemenea, o decizie de stabilire a unor accesorii în baza unei situații fiscale modificate pentru că s-a constatat eroarea sa, nu mai poate fi menținută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași susținând următoarele:
Prin acțiunea in contencios_administrativ înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, C. de A. Iași a contestat Decizia nr. 6/31.05.2012 privind soluționarea contestației și Decizia nr. I3394/12.08.2011 referitoare Ia obligațiile de plata accesorii, emise de către Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași, solicitând anularea acestora ca fiind nelegale.
Prin sentința nr. 2322/25.10.2012; Tribunalul Iași a admis contestația formulata de C. de A. Iași si a anulat Decizia nr. 6/31.05.2012 si Decizia nr._/12.08.2011 referitoare la obligațiile de plata accesorii .emise de A.F.P.M. Iași.
Consideră recurenta ca instanța de fond nu a analizat corect situația dedusa judecații si nici actele normative speciale în materie fiscala.
Soluția instanței de fond referitoare la constatarea depunerii in termen a contestației formulate de către C. de A. Iași împotriva Deciziei nr._/12.08.2011 referitoare la obligațiile de plata accesorii este netemeinica si nelegala. În motivarea acestei soluții, referitor la tardivitatea contestației administrative formulate de debitoarea C. de A. Iași, Tribunalul Iași a constatat ca persoana căreia i s-a înmânat actul administrativ fiscal este o persoana cu împuternicire speciala, pentru anumite acte speciale, exprese, si nu un împuternicit cu procura generala, astfel încât comunicarea actului nu respecta, pe de o parte exigentele art. 44, si pe de alta parte principiile fiscalității, care impun ca debitorul sa ia cunoștința in mod real de obligațiile ce ii sunt stabilite;
Aceasta motivare nu poate constitui temeiul soluției de constatare a depunerii in termen a contestației formulate de către C. de A. Iași împotriva Deciziei nr._/12.08.2011, întrucât nu au fost analizate si nu s-a ținut cont de dispozițiile speciale ale O.M.F.P. nr. 752 din 11 mai 2006 si ale O.M.F.P. nr. 2144/2008. ....
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.M.F.P. nr. 752 din 11 mai 2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscala pentru persoane juridice si fizice, a certificatului de obligații bugetare, precum si a modelului ii. conținutului acestora, „certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal-competent și. cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în. sold în ultima zi a lunii anterioare-depunerii cererii, denumită lună de referință, si neachitate până la data eliberării certificatului de atestare fiscală."
Potrivit dispozițiilor O.M.F.P. nr. 2144/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale, organul fiscal "calculează accesorii si emite decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii pentru creanța principala in cazul in care s-a solicitat de către contribuabil eliberarea unui certificat de atestare fiscala" (Punct. H.5.2.). In conformitate cu prevederile Punct. III.2.3., organul fiscal "generează decizia pana la data cererii de eliberare a certificatului, pentru obligațiile fiscale neachitate in termen".
Din analiza actelor normative anterior menționate, rezulta ca, odată cu eliberarea
certificatului de atestare fiscala, organul fiscal are obligația emiterii si comunicării
deciziei de calcul a accesoriilor pentru obligațiile fiscale neachitate la scadenta.
In aceste condiții, solicită recurenta să se constate ca Decizia nr._/12.08.2011 referitoare la obligațiile de plata accesorii a fost comunicata cu respectarea dispozițiilor art. 44 Cod procedura fiscala (in forma in vigoare la data emiterii deciziei), care prevedeau posibilitatea comunicării acrului administrativ fiscal prin unul din cele 4 moduri enumerate la alin. 2 lit. a) - d). Astfel, in conformitate cu dispozițiile alin. 2 lit. b), una din modalitățile de comunicare consta in "remiterea, sub semnătura, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura a actului.
Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/12.08.2011 a fost comunicata, la aceeași data, direct reprezentantului contribuabilului, așa după cum atesta semnătura de primire a doamnei B. I., delegata de către C. de A. Iași, prin împuternicirea nr. 3255/A/12.08.2011, sa se ocupe de obținerea certificatului de atestare fiscala.
Susținerea intimatei-reclamante referitoare la faptul ca doamna B. I. a fost mandatata doar sa ridice certificatul de atestare fiscala, nu si decizia de calcul accesorii, nu poate fi primita, interpretarea data conținutului împuternicirii nr. 3255/A/l2.08.2011 fiind pro cauza si cu scopul de a acoperi o greșeala a propriului angajat referitoare la nepredarea deciziei de calcul accesorii ridicate de la organul fiscal si neînregistrarea acesteia in evidentele intimatei-reclamante.
In speța, emiterea si comunicarea deciziei de calcul accesorii nr._/12.08.2011 este un accesoriu al emiterii certificatului de atestare fiscala, cele doua documente fiind in strânsa legătura si in relație de interdependenta. Eliberarea certificatului de atestare fiscala este condiționata de emiterea si comunicarea deciziei de calcul accesorii, așa după cum rezultă din actele normative anterior menționate.
In aceste condiții, împuternicirea data de C. de A. Iași doamnei B. I. "pentru obținerea certificatului de atestare fiscala eliberat de către D.G.F.P. Iași" presupune, implicit, si ridicarea deciziei de calcul accesorii nr._/12.08.2011 emisa odată cu certificatul de atestare fiscala, aceasta cu atât mai mult cu cat persoana mandatata are calitatea de angajat in cadrul serviciului de contabilitate al Curții de A. Iași.
Nici soluția primei instanțe referitoare la fondul cauzei, nu este in concordanta cu dispozițiile legale in materie fiscala. Tribunalul Iași a reținut incidența in cauza a prevederilor art. 114 alin. 4 si 7 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora pentru creanțele fiscale administrate de A.N.A.F. si unitățile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plata întocmite de acesta si va considera valabila plata de la momentul efectuării acesteia, in suma si din contul debitorului înscrise in documentul de plata, cu condiția debitării contului acestuia si a ereditarii unui cont bugetar. Cum potrivit atât art. 119, cat si art. 120, accesoriile - dobânzi si penalități, se datorează pentru neachitarea la scadenta a obligațiilor fiscale principale, si cum potrivit articolului de mai sus, admiterea corecției presupune ca efect luarea in considerare a plații de la momentul efectuării acesteia, concluzia este ca in cauza, contribuabilul nu datorează accesorii. De asemenea, o decizie de stabilire a unor accesorii in baza unei situații fiscale modificate pentru Ca s-a constatat eroarea sa, nu mai poate fi reținuta".
Dispozițiile art. 114 alin. 4 si 7 din O.G. nr. 92/2003, invocate de către instanța de
fond nu sunt incidente în cauza supusă judecații. Textul de lege invocat are în vedere
îndreptarea unor erori din documentele de plata ale contribuabilului. Din analiza
prevederilor alin. 2 si 3 ale art. 114, rezulta ca aceste documente de plata sunt: ordinul de
plata, chitanța, factura, etc."
Modul de îndreptare a erorilor din documentele de plata emise de către contribuabil este cei stabilit prin O.M.F.P. nr. 2144/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale, punctul III. 1.2.2.2. precum si prin Ordinul M.E.F. nr. 1311/25.04.2008 pentru aprobarea Procedurii de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plata. .
Din analiza acestor dispoziții legale, rezulta ca îndreptarea erorilor materiale din documentele de plata întocmite de debitori, conform art. 114 din Codul de procedura fiscala se aplica în doua situații:
a) plata obligațiilor fiscale s-a efectuat in alt cont bugetar decât cel corespunzător ori utilizând un Cod fiscal eronat;
b) in contul bugetar, inclusiv in contul unic, au fost achitate si alte obligații fiscale decât cele prevăzute a se achita in contul respectiv.
Solicită recurenta instanței de recurs să constate că, nici una din aceste situații nu este aplicabila in cauza. Prin adresa nr. 1917/11.04.2012, înregistrata la A.F.P.M. Iași sub nr._/11.04.2012, intimata-reclamanta a solicitat „refacerea evidentelor fiscale aferente plătitorului C. de A. Iași si corecția soldurilor înregistrate in fisa sintetica totala a plătitorului". Contribuabilul C. de A. Iași nu a solicitat corecția unor erori din anumite ordine de plata.
Nefondată este și motivarea primei instanțe referitoare la faptul că nu a rămas fără obiect contestația administrativă formulată de către C. de apel Iași.
Urmare a corespondenței purtate între organul de executare și contribuabilul C. de A. Iași, aceasta din urmă a solicitat corecția unor sume din evidența fiscală astfel încât s-a efectuat reglarea fișei fiscale, iar prin adresa nr._ din 07.05.2012 s-a comunicat contestatoarei faptul că la data de 05.05.2012 nu mai figurează cu obligații, de plată către bugetul general consolidat de stat. De asemenea, la data de 11.05.2012, la solicitarea intimatei-reclamante s-a eliberat certificatul de atestare fiscală nr. 2629 din care rezultă că nu mai înregistra obligații către bugetul de stat.
În susținerea celor relatate, organul de soluționare a analizat fișele sintetice evaluate anterior înregistrării solicitării contribuabilului de efectuare a corecțiilor, cât și la data înregistrării contestației, prin analizarea fiecărei surse în parte,
Solicită recurenta să se aibă în vedere și faptul că la data înregistrării contestației, intimata-reclamanta știa că au fost efectuate corecțiile de erori conform solicitării sale si nu mai înregistra obligații fiscale neachitate, astfel încât, in mod corect, contestația a fost respinsă si ca rămasă fără obiect.
Intimata-reclamanta susține în mod nefondat ca prin plata efectuata prin biletele la ordin nr. 330/10.08.2009, în valoarea de 66.556 lei si nr. 331/10.08.2009, in valoare de 214,050 lei, a achitat integral obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat al statului in suma de 56.634 lei, cuprinse in titlul executoriu nr..7484/28.03.2012.
In conformitate cu dispozițiile art. 114-115 din Codul de procedura fiscala, plățile
efectuate de agenții economic in-contul unic, se distribuie . automat, prin intermediul
programului informatic al M.F.P.
Plățile din data de 10.08.2009 la care se face referire în cuprinsul acțiunii, efectuate anterior cu 9 luni față de data depunerii declarațiilor menționate, respectiv 26.05.2010, au stins obligații fiscale exigibile la momentul plății, respectiv obligații scadente la data de 21.10.2009 și 24.11.2009, distribuirea plăților realizându-se prin aplicația informatică SACF, care ă urmat întocmai ordinea de stingere prevăzută la art. 115 din Codul de procedură fiscală, aplicabilă la acea dată.
Prin întâmpinare, intimata C. de A. Iași a răspuns punctual criticilor formulate, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, C. reține următoarele:
Critica formulată de către recurentă în sensul că s-a formulat tardiv contestație de către C. de A. Iași, împotriva deciziei nr._/12.08.2011 este nefondată.
Așa precum s-a dovedit în cauză și rezultă în mod neechivoc din înscrisurile depuse la dosar, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/12.08.2011 a fost comunicată Curții de A. Iași la data de 8.05.2012, ca anexă la adresa nr._/27.04.2011 a Administrației Finanțelor Publice a mun. Iași. C. de A. Iași a depus contestația la data de 9.05.2012, fiind înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași sub nr._, calculul matematic evidențiind faptul că a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 207 alin. 1 din OUG 92/2003.
Potrivit art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal se comunică în următoarele modalități:
a)prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea sub semnătură a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului. […]
Organul fiscal, respectiv Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași, nu a respectat această procedură impusă imperativ de textele de lege enunțate. Decizia de calcul privind obligațiile accesorii nr._/12.09.2011 a fost remisă salariatei Curții de A. Iași, B. I., persoană care nu a fost împuternicită de către C. de A. Iași să semneze de primire pentru actul administrativ. Acestei salariate, prin împuternicirea nr. 3255/A/12.08.2011 emisă de către C. de A. Iași i s-a delegat doar atribuția de a obține un certificat de atestare fiscală, fără a putea ca, în baza acestui mandat limitat și expres, dat pentru o anumită operațiune, să primească și alte înscrisuri sau să efectueze alte operațiuni în numele instituției. De altfel, pentru faptul că a ridicat Decizia nr._/12.08.2011 de la organul fiscal, fără a avea mandat, salariata a și fost sancționată disciplinar prin decizia nr. 511/3.07.2012 a Curții de A. Iași.
În consecință, este evident că organul fiscal este el însuți în culpă, pentru faptul de a fi predat actul administrativ-fiscal cu nerespectarea dispozițiilor art. 44 lit. a și b din Codul de procedură fiscală, unei persoane care nu avea împuternicire, condiții în care singura comunicare valabilă către C. de A. Iași este cea din data de 8 mai 2012, în raport cu care contestația a fost formulată în termen, la 9.05.2012 (a doua zi după primire).
Nu sunt fondate susținerile recurentei în sensul că salariata Curții de A. Iași, fiind împuternicită să ridice un certificat de atestare fiscală, mandatul său era valabil și pentru a ridica decizia de calcul accesorii, salariata neavând cunoștință de existența acestei decizii și neputând emite personal alte aprecieri cu privire la întinderea mandatului său, în afara celor rezultate explicit din împuternicire. În ceea ce privește Ordinele 752/2006 și 2144/2008 emise de Ministerul Finanțelor Publice, acestea conțin norme ce reglementează procedura de eliberare a certificatului de atestare fiscală și deciziilor de plată a obligațiilor accesorii, însă procedura de comunicare a acestor acte rămâne cea reglementată de art. 44 din Codul de procedură fiscală.
În al doilea rând, instanța apreciază că nu este fondată critica recurentei referitoare la pretinsa lipsă de obiect a contestației formulată împotriva deciziei_/12.08.2011.
Prin decizia de soluționare a contestației organul fiscal a constatat că intimata C. de A. Iași nu înregistrează datorii la bugetul general consolidat al statului însă această mențiune nu este suficientă pentru a se considera contestația ca lipsită de obiect, dată fiind soluția finală dată de către organul fiscal, de respingere ca tardivă, decizia nefiind însă anulată, ceea ce ar însemna că ar putea produce în continuare efecte juridice.
Dacă instituția în cauză C. de A. Iași, nu înregistrează obligații fiscale neachitate – fie prin achitarea înainte de scadență și stabilirea eronată de accesorii (opinia Curții de A. Iași), fie în temeiul unor corecții de erori (opinia AFP Iași), conform art. 47 alin. 3 Cod procedură fiscală se impunea anularea actului fiscal prin care s-au stabilit, în mod eronat creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor principale, însă Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași nu a procedat în acest mod.
Soluția adoptată de către instanța de fond este corectă și în ceea ce privește interpretarea dată pe fondul cauzei.
Prin ordine de plată emise la datele de 10.07.2009 și 10.08.2009, C. de A. Iași a efectuat plăți la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat și fonduri speciale, în valoare totală de 476.520 lei, achitându-și toate obligațiile fiscale înainte de scadență.
Faptul că declarațiile 100 și 102 aferente lunii iulie 2009 au fost depuse tardiv nu afectează valabilitatea plăților efectuate, momentul nașterii dreptului de creanță fiscală și a obligației fiscale corelative fiind diferit de cel al determinării obligației fiscale datorate.
Plătind înainte de scadență obligațiile fiscale aferente veniturilor salariale acordate în lumile iunie și iulie 2009, C. de A. Iași s-a situat în ipoteza reglementată de art. 81 alin. 3 lit. a Cod procedură fiscală.
„Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care:
a)a fost efectuată plata obligației fiscale […], iar depunerea cu întârziere a declarațiilor 100 și 102 nu afectează materialitatea plăților efectuate.
Din înscrisurile cauzei rezultă că intimata C. de A. Iași a plătit înainte de scadență obligațiile fiscale principale pentru care au fost calculate accesorii prin decizia nr._/12.08.2011, condiții în care nu sunt incidente dispozițiile art. 119 Cod procedură fiscală, iar organul fiscal a stabilit în mod nelegal, în sarcina Curții de A. Iași, obligații fiscale accesorii. Toate ordinele de plată depuse la dosar confirmă situația susținută de către C. de A. Iași și reținută în detaliu de către instanța de fond, sumele achitate prin ordine de plată indicate fiind aceleași cu cele consemnate în borderourile nr. 5127/2.12.2011și 5409/20.12.2011, prin plățile efectuate nefiind stinse obligații accesorii, așa cum susține recurenta, ci obligații principale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2011.
Cum intimata nu s-a aflat niciodată în situația de a nu achita obligațiile fiscale până la scadență, obligația de plată a accesoriilor a fost în mod eronat stabilită.
Raportat la ansamblul aspectelor reținute, instanța va respinge recursul ca nefondat, conform art. 3121 Cod procedură civilă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței nr. 2322 din 25.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 Aprilie 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, D. M. T. |
Grefier, V.-E. A. |
Redactat PVE
Tehnoredactat AVE
2 ex. – 29.04.2013
Tribunalul Iași
P. M. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2883/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3098/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
