Anulare act administrativ. Decizia nr. 3990/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3990/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 6755/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3990/2013
Ședința publică de la 25 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. E. P.
Judecător: M. C. P.
Judecător: D. R. G. Ș.
Grefier: M. G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Iași în contradictoriu cu intimatul S. L. având ca obiect anulare act administrativ – recurs împotriva sentinței civile nr. 1451/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința nr. 1451/ca/9.04.2013 Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași și a anulat în parte decizia de impunere nr_ din 31.10.2011 si Decizia nr 280_686 din 28.11.2011 emise de către pârâte cu privire la contribuția la asigurări de sănătate, penalitățile si majorările de întârziere pentru anii 2010-2011.
S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziilor contestate cu privire la contribuția la asigurări de sănătate, penalitățile si majorările de întârziere pentru anii_,2007,2008 si 2009.
În motivarea sentinței reține instanța că prin Decizia nr. 180_686 din 28.12.2011 emisă de Președintele Casei de A. de Sănătate Iași a fost respinsă contestația formulată de către reclamantul S. L. împotriva Deciziei de impunere nr._ din 31.10.2011 a CAS Iasi.
Prin Decizia de impunere nr._ din 31.10.2011 C.A.S. Iași a stabilit în sarcina reclamantului contribuțiile și accesoriile datorate la FNUASS pentru perioada mai 2006 – sept 2011.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate a fost stabilită în cuantum de 2020 lei, dobânzile în cuantum de 1278 lei și penalitățile de întârziere în sumă de 286 lei; în total suma de 3584 lei.
Sumele de plată au fost individualizate având în vedere nota de calcul din anexa la decizia de impunere care a fost comunicată de către ANAF.
Contribuția de asigurări de sănătate a fost calculată conform art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, accesoriile au fost calculate conform art. 119-120 ind. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Instanța reține că reclamantul a adus următoarele critici deciziei de impunere:
că legiuitorul nu a conferit paratei dreptul de a stabili contributia la asigurari sociale, iar intre reclamant si parata nu exista incheiat nici un contract de asigurare, nu a fost informat de catre parata cel putin o data pe an.
Cat priveste accesoriile, reclamantul a precizat ca acestea pot fi calculate doar dupa comunicarea deciziei.
Reclamantul are calitatea de persoană fizică impozabilă, cât timp desfășoară activități independente. Art. 257 alin. 2 lit b din L. nr. 95/2006 impunând obligația acestor persoane de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate și de a achita trimestrial contribuțiile datorate în baza acestor declarații.
Calitatea de persoană impozabilă decurge ope legis, independent de încheierea ori neîncheierea, din inițiativa asiguratului, a unui contract de asigurare de sănătate, sistemul asigurărilor de sănătate fiind guvernat de principiul asigurării obligatorii.
Reclamantul are, așa cum el însusi a învederat, dreptul de a încheia un contract cu orice casă de asigurări de sănătate, însă obligatia legală de asigurare de sănătate obligatorie subzistă în orice situatie.
Au natura juridică a impozitelor și taxelor, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, fiind astfel reglementate atât de Codul de procedură fiscală, cât și de Legea nr. 95/2006.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.1 alin.2 și art.21 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscala, precum și cele ale art. 256 alin.2 și art.261 alin.1 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulteriore.
De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006 referitoare la termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, în sensul că acest termen este de 5 ani ca și în situația altor obligații de natură fiscală.
Obligația de plată a persoanelor care realizează venituri este prevăzută de art. 51 alin. 2 lit. b. din OUG nr. 150/2002. În același sens sunt și prevederile art. 1 alin. 3 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de încasare a contribuției, care prevede: „Încasarea contribuțiilor de la persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se realizează de către ANAF, se face în contul unic deschis pe seama CNAS prin CAS”.
Reclamantul a realizat venituri impozabile doar pentru perioada 2006-2009 conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal.
În aceste condiții, apare ca legală stabilirea în sarcina reclamantului a obligativității plății contribuțiilor la sănătate, în condițiile în care acesta a realizat venituri impozabile din activități independente în perioada mentionata mai sus.
Reclamantul nu a probat că nu ar fi corect calculul pârâtei privind debitul principal, pârâta având în vedere sumele achitate cu titlu de contribuție de către reclamant. De asemenea, reclamantul nu a respectat prevederile legale privind declararea venitului, astfel încât pârâta a stabilit obligațiile de plată, potrivit bazei de impunere comunicată acesteia de către ANAF.
În ceea ce privește obligația la plata majorărilor de întârziere și a penalităților datorate, instanța constata că și aceasta este legală, având în vedere dispozițiile incidente în cauză, inclusiv cele din Codul de procedură fiscala, decizia de impunere fiind emisă în termenul de prescripție special de 5 ani.
Astfel, în mod succesiv art.56 din Legea nr.145/1997 se refera numai la majorări de întârziere, tot asemenea art. 55 alin.1 din O.U.G.nr.150/2002 care a abrogat Legea nr.145/1997 si in fine, art. 261 din Legea nr.95/2006 care a abrogat O.U.G.nr.150/2002 precizează ca pentru perioada de întârziere se datorează majorări de întârziere, calculate in condițiile Codului de procedura fiscala.
In conformitate cu art. 261 alin.1 din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "angajatorii si asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile legii si care nu o respecta datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedura fiscala".
Cuantumul acestora pentru perioada arătată este corect, prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit contrariul.
Cât privește punerea în întârziere a reclamantului pentru debit și pentru accesorii, instanța reține că această contribuție de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal, iar potrivit art. 110 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de către organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Totodată, art. 23 din Codul de procedură fiscală, cu privire la nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale, prevede că: „(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. (2) Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.”
Calcularea accesoriilor creanței financiar bugetare de către CAS Iași se face din momentul scadenței obligației fiscal principale, nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului.
În dreptul fiscal, (ca de altfel și în dreptul comercial) punerea în întârziere se face de drept, prin ajungerea obligației la scadență. Neexecutarea voluntară și la termen a obligației generează un prejudiciu, care se cere a fi acoperit prin plata de daune-interese – majorări, respectiv penalități de întîrziere, după distincția făcută anterior.
Pentru perioada 2010-2011 instanta va admite actiunea reclamantului cu privire la contributia la asigurari de sanatate, penalitatile si majorarile de intarziere motivat de faptul ca reclamantul nu a realizat venituri, iar calcul este nelegal efectuat la nivelul salariului minim pe economie.
Pentru această perioadă reclamantul nu datorează plata contribuției bănești pentru asigurări de sănătate prevăzute de art. 257 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 95/2006, această contribuție calculându-se în raport de salariul lunar de bază minim brut pe țară doar dacă asiguratul realizează un venit impozabil din activități independente mai mic decât acest salariu și dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția respectivă.
Prevederile art. 257 alin.1 lit. b teza finală din Legea nr. 95/2006 nu sunt aplicabile reclamantului pentru perioada 2010- 2011 întrucât în acest an acesta nu a obținut niciun venit din activități independente.
C.A.S. Iași ar fi obligat legal pe reclamant la plata contribuției de asigurări de sănătate pentru anii 2010, 2011 în raport de salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății doar în cazul în care acesta ar fi solicitat obținerea calității de asigurat în condițiile art. 259 alin.7 lit. c din Legea nr. 95/2006, însă o asemenea cererea nu a fost formulată.
Împotriva sentinței nr. 1451/ca/9.04.2013 a declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Arată recurenta că sentința a fost pronunțată ca urmare a unei interpretări greșite a legii.
Persoanele fără venit sunt o categorie separată de cea a persoanelor fizice autorizate care nu realizează venit deși au declarat deschisă desfășurarea unei activități independente.
În cadrul Anexei calcul atașata deciziei de impunere și care face parte integranta din aceasta se regăsesc expres evidențiate veniturile comunicate (atât venitul estimat, cât și cel realizat) în format electronic și raportat la care instituția noastră a calculat contribuția datorată și accesoriile fiscale, fiind indicate si alte aspecte fiscale de care s-a ținut cont la individualizarea creanțelor datorate.
În conformitate cu Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția persoanelor care desfășoară activități independente se stabilește sub forma unei cote procentuale stabilite prin legea bugetului anual.
În cazul în care o persoană este autorizată să desfășoare activități independente nu mai poate fi încadrată în categoria persoanelor fără venituri și care se prezintă la CAS Iași pentru a încheia o asigurare facultativă. Acest aspect este cu atât mai mult justificat datorită obligativității depunerii declarațiilor anuale (cu veniturile estimate și realizate) și datorită prevederilor exprese din Legea nr. 95/2006 referitoare la raportarea la salariul minim pe economie în cazul în care venitul este sub cuantumul acestui salariu sau zero.
În conformitate cu art. 257 alin.4 din lege dacă o persoană deține simultan atât calitatea de salariat sau pensionar și pe cea de persoană autorizată să desfășoare activități independente atunci contribuția se va calcula asupra tuturor veniturilor realizate. Altfel spus, deținerea statutului de pensionar sau salariat concomitent cu calitatea de persoană care desfășoară activități independente nu este exoneratoare de la plata contribuțiilor datorate în această din urmă calitate.
În conformitate cu ar. 259 alin. 9 din lege în cazul în care orice persoană fizică autorizată să desfășoare activități independente realizează venituri mai mici decât salariu! minim pe economie sau cuantumul lor este zero, în condiția în care acesta este singura sursă de venit, contribuția față de FNUASS se calculează raportat la cuantumul salariului minim pe economie. Mai precis, în acest caz, contribuția minimă trimestrială este stabilită sub forma unei sume fixe, de exemplu pentru anul 2012 contribuția trimestrială a fost în cuantum de 117 lei.
Prin urmare, instituția a calculat în mod corect contribuțiile înscrise în decizia de impunere emisă. Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
În cazul în care un contribuabil are venituri efectiv realizate la sfârșitul anului fiscal într-un cuantum mai mic sau mai mare decât cel înscris în declarațiile estimative depuse la începutul anului fiscal, în urma prezentării înscrisurilor doveditoare se procedează la stabilirea de diferențe (în plus sau în minus) de către organele fiscale. Aceasta este rațiunea pentru care și pe toate Anexele-calcul la decizia de impunere apare după fiecare an fiscal mențiunea: „diferența 2008" sau „diferența 2009".
Astfel, atâta vreme cât o persoană este autorizată să desfășoare activități independente nu mai poate fi încadrată în categoria persoanelor fără venit dacă nu realizează nici un venit în cadrul activității independente. Categoria fiscală de încadrare este în conformitate cu art. 259 alin. 9 din lege și dacă realizează venituri mai mici decât salariul minim pe economie sau cuantumul lor este zero, contribuția fată de FNUASS se calculează raportat la cuantumul salariului minim pe economie. Pentru ca o persoană să poată solicita și obține încadrarea în categoria persoanelor fără venit trebuie să completeze o declarație pe propria răspundere că nu realizează nici un tip de venit și nu desfășoară nici o activitate independentă.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat.
În România este instituit, prin lege, principiul obligativității și solidarității asigurărilor sociale de sănătate, fiind expres determinate categoriile asigurate fără plata contribuției, condiții în care toate celelalte categorii de persoane care realizează venituri au această obligație independent de existența sau inexistența unui contract scris de asigurări de sănătate.
Potrivit art. 208 al. 3 din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 211 al. 1 și 218 al. 1 din același act normativ, în România calitatea de asigurat se dobândește prin lege și încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau a dreptului de ședere în România.
Ca atare, asigurarea socială de sănătate are caracter obligatoriu, dobândirea calității de asigurat și încetarea acesteia nefiind condiționate de încheierea contractului de asigurare în formă scrisă.
În ceea ce-l privește pe intimatul S. L., din calculul–anexă atașat deciziei de impunere rezultă că au fost evidențiate veniturile comunicate în format electronic de către ANAF-AFP Iași (venit estimat – venit realizat) raportat la care au fost calculate contribuția de asigurări de sănătate și accesoriile fiscale, cu mențiunea inserată în act, în sensul că „contribuția calculată nu poate fi mai mică decât cea calculată asupra salariului minim brut pe economie, dacă venitul din activități independente este singurul asupra căruia se calculează contribuția”.
Depunerea declarațiilor anuale privind veniturile estimate și realizate este o obligație a persoanei autorizată să desfășoare activități independente, persoana aflată în această situație nemaiputând fi încadrată în categoria persoanelor fără venituri.
Din interpretarea dispozițiilor art. 259 alin. 9 din legea nr. 95/2006 rezultă că, atunci când persoana autorizată să desfășoare activități independente (autorizare care, în cazul de față, nu a încetat) realizează venituri mai mici decât salariul minim pe economie sau venituri zero (situația intimatului la momentul efectuării calcului, conform celor comunicate de AFP), contribuția datorată la FNUASS se calculează raportat la salariul minim brut pe economie, în fapt contribuția minimă trimestrială stabilindu-se în sumă fixă.
În situația în care contribuabilul are venituri efectiv realizate la sfârșitul anului fiscal într-un cuantum mai mic decât cel declarat estimativ, organul fiscal stabilește diferențele pe baza documentelor prezentate.
Pentru intimat, în actele trimise în format electronic de AFP era completat câmpul 0 la rubrica venit efectiv realizat pe anii 2010 – 2011 ca urmare a nedepunerii declarației fiscale de către acesta în ceea ce privește veniturile realizate, condiții în care calculul efectuat de către recurentă privind contribuția de asigurări de sănătate și pentru această perioadă apare ca fiind corect, întrucât neîndeplinirea obligației de depunere a declarațiilor fiscale nu poate exonera persoana de obligațiile legate de plata contribuției de asigurări de sănătate.
În consecință, raportat la aspectele reținute, Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței nr. 1451/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în totalitate.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. în contradictoriu cu pârâtul Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.10.2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, M. G. A. |
Red.P.V.E.
Tehnored.A.M.
2 ex./29.11.2013
Jud.fond:Tribunalul Iași – E. P..-
| ← Pretentii. Decizia nr. 4753/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4652/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
