Anulare act administrativ. Decizia nr. 2008/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2008/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 1083/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2008/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: P. V. E.
Judecător P.: M. C.
Judecător: Ș. D. R. G.
Grefier: A. V.-E.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta C. de Asigurări de Sănătate Iași și pe intimatul C. P. N., având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 2871/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași:
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. I. pentru intimat. Lipsește reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței aflate la fila 14 dosar.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința nr. 2871/4.12.2012 Tribunalul Iași a admis exceptia prescripției dreptului la actiune invocata de contestatorul C. P. N. pentru contribuțiile din 15 martie 2006 si 15 iunie 2006 si in consecința.
A admis contestația formulata de C. P. N. domiciliat in Iași ., ., . in contradictoriu cu C. de Asigurări de Sănătate Iași
A dispus anularea Deciziei de impunere nr.8569/31.10.2011 emisa de CAS si a Deciziei de soluționare a contestației nr.180_322/28.12.2011 in ce privește sumele scadente la 15 martie 2006 si 15 iunie 2006, constatând ca acestea sunt prescrise.
A dispus anularea Deciziei de impunere nr.8569/31.10.2011 si a Deciziei de soluționare a contestației nr.180_322/28.12.2011 emise de CAS in ce privește perioada 15.sept_11.
A fost obligată intimata la plata catre contestator a sumei de 342 lei cheltuieli de judecata.
În motivarea sentinței reține instanța că la data de 31.10.2011 pârâta C. de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia de impunere nr. 8569 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F.
A calculat pârâta, în sarcina reclamantului C. P. N., o contribuție de asigurări de sănătate de 1126 lei, dobânzi de 903 lei și penalități de întârziere de 162 lei.
Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de impunere a fost respinsă prin decizia nr.180_322/28.12.2011.
Analizând cu priorate exceptia prescrierii Tribunalul retine din economia dispozițiilor art 91 din C.pr.fiscala ca termenul general de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale este de 5 ani si începe sa curgă de la data de 1 ian a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscala așa cum rezulta din dispozițiile art 23 din aceeași lege.
Astfel, conform acestui din urma text legal, dreptul de creanța fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează si se naște dreptul organului fiscal de a stabili si determina obligatia fiscala datorata.
Raportat la data emiterii deciziei de impunere 31.10.2011 dreptul de a emite decizia pentru creanțele din 15.03.2006 si 15.06.2006 apare ca prescris, fapt pentru care Tribunalul admițând exceptia prescripției invocata de reclamant va dispune anularea deciziei de impunere si a deciziei de soluționare a contestației pentru aceste sume, constatând ca acestea sunt prescrise.
Analizând fondul cererii, instanța consideră a fi neîntemeiată critica reclamantului referitoare la necesitatea existentei unui contract pentru a se putea solicita contribuțiile datorate.
Tribunalul constată că reclamantului îi este conferită calitatea de asigurat prin lege ( asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art. 208 alin. 3 din Legea 95/2006 ) și, în această calitate, îi incumbă și sarcina de a contribui la F.N.U.A.S.S., fără a avea relevanță inexistența vreunei convenții încheiate cu CAS IAȘI ori cu una dintre restul caselor de asigurări.
In ceea ce privește obligativitatea emiterii deciziilor de impunere in fiecare an tribunalul constata ca normele de procedură fiscală nu impun organului fiscal să emită câte o decizie de impunere pentru fiecare trimestru pentru care a stabilit obligațiile fiscale.
Instanța constată, insa, analizând actele depuse că, pentru mare parte din perioada avută în vedere la întocmirea deciziei de impunere, reclamantul a fost angajat cu contract individual de munca, Asociatiiile la care era angajat reținându-i pe statul de plata toate contribuțiile necesare, deci si cea catre CAS.
Pe de alta parte, conform art. 213 alin. 4 din Legea 95/2006, categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alineatele 1 și 2 au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările de sănătate în condițiile legii.
Iar obligația virării acestei contribuții revine și persoanelor care exercită profesii libere ( art. 215 alin. 3 din aceeași lege).
Instanta, desi a solicitat intimatei sa precizeze baza calculului contribuțiilor datorate de reclamant, in conditiile in care acesta a depus acte prin care face dovada existentei contractului individual de munca pentru perioada 15.01.2007 si pana in prezent, in conditiile in care acesta contesta desfășurarea vreunei profesii liberale, intimata fara a face nici o alta precizare indica baza de date comunicata de la ANAF in baza protocolului încheiat cu aceasta instituție, baza considerata insuficienta de instanta pentru clarificarea situației de fata.
De asemenea, instanta a solicitat depunerea întregii documentații care a stat la baza emiterii deciziei, dar intimata anexează doar un calcul detaliat al contribuțiilor datorate, fara ca instanta sa poată analiza fundamentul si corectitudinea calculului realizat, atat timp cat reclamantul a depus la dosar acte prin care face dovada existentei contractelor individuale de munca, in baza cărora s-au plătit contribuțiile datorate statului.
Împotriva sentinței nr. 2871/4.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași a declarat recurs C. de Asigurări de Sănătate Iași.
Arată recurenta că pentru a admite contestația la executare formulată de către C. N. instanța de fond a reținut faptul că instituția a calculat în mod eronat creanța datorată întrucât s-a raportat la salariul minim pe economie și nu la veniturile efective realizate de reclamant care au avut un cuantum neînsemnat, reținând totodată și faptul că s-au achitat contribuțiile față de FNUASS ca urmare a calității de salariat.
Solicită să se modifice în tot sentința Tribunalului Iași întrucât aceasta a fost pronunțată ca urmare a unei greșite interpretări a legii.
În cadrul Anexei calcul atașata deciziei de impunere și care face parte integranta din aceasta se regăsesc expres evidențiate veniturile comunicate (atât venitul estimat, cât și cel realizat) în format electronic și raportat la care instituția a calculat contribuția datorată și accesoriile fiscale, fiind indicate si alte aspecte fiscale de care s-a ținut cont la individualizarea creanțelor datorate.
Solicită, de asemenea să se aibă în vedere faptul că în conformitate cu Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția persoanelor care desfășoară activități independente se stabilește sub forma unei cote procentuale stabilite prin legea bugetului anual, urmând a se observa următoarele aspecte:
In conformitate cu art. 257 alin.4 din lege dacă o persoană deține simultan atât calitatea de salariat sau pensionar și pe cea de persoană autorizată să desfășoare activități independente atunci contribuția se va calcula asupra tuturor veniturilor realizate. Altfel spus, deținerea statutului de pensionar sau salariat concomitent cu calitatea de persoană care desfășoară activități independente nu este exoneratoare de la plata contribuțiilor datorate în această din urmă calitate
În conformitate cu art. 259 alin. 9 din lege în cazul în care orice persoană fizică autorizată să desfășoare activități independente realizează venituri mai mici decât salariul minim pe economie sau cuantumul lor este zero, contribuția față de FNUASS se calculează raportat la cuantumul salariului minim pe economie. Mai precis, în acest caz, contribuția minimă trimestrială este stabilită sub forma unei sume fixe, aceasta urmând a fi achitată chiar și de către persoanele fără venit care doresc să se asigure, de exemplu pentru anul 2012 contribuția trimestrială a fost în cuantum de 117 lei.
Prin urmare, instituția a calculat în mod corect contribuțiile înscrise în decizia de impunere emisă.
Cât privește prescrierea creanțelor din 15.03.2006 și 15.06.2006 solicită a se avea în vedere faptul că Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Prin urmare dreptul CAS Iași de a calcula creanța datorată pentru anul 2006 debutează după 01 ianuarie 2007, moment aflat fără echivoc în cadrul intervalului de prescripție fiscală la data emiterii deciziei de impunere.
.Intimatul C. P. N. a depus întâmpinare, susținând că nu sunt întemeiate criticile recurentei.
Arată intimatul că din înscrisurile depuse de el la dosar in fata instanței de fond rezulta faptul ca a fost încadrat cu carte de munca. Astfel, a depus copia cărții de muncă, precum si adeverințe eliberate de Asociația de proprietari PT 20 - nr. 191/20.11.2012, din care rezulta faptul are contract de munca din 16.06.2008 si pana in prezent, fiind încadrat ca administrator ;
Asociația de Proprietari V. L. nr. 114 - 116, - adeverința nr. 590/23.11.2012. din care rezulta ca am fost încadrat la aceasta asociație in funcția de administrator in perioada 01.10.2010 si pana la data de 30.09.2011.
Din ambele adeverințe depuse la dosar rezulta faptul ca pe toata perioada i-au fost făcute rețineri pentru CAS, acestea fiind virate la unitatea intimata.
La fel, si pentru perioada anterioara anului 2008, a fost încadrat cu carte de munca, condiții in care i s-au făcut reținerile aferente si virate sumele de bani către intimata.
Decizia de impunere pe care am contestat-o cuprinde debite stabilite pentru un interval de timp la limita termenului prescripție de 5 ani care este aplicabil în domeniul creanțelor fiscale. Astfel, pentru perioada 15.03._06 a invocat prescrierea având in vedere ca au trecut mai mult de 5 ani, Tribunalul Iași constatând în mod corect ca se impune anularea deciziei de impunere nr. 8569/31.10.2001 emisa de CAS Iași si a deciziei de soluționare a contestației nr. 180-322/28.12.2011 in ceea ce privește sumele scadente la 15 martie 2006 si 15 iunie 2006, constatând ca aceste sume sunt prescrise.
Recurenta face trimiteri in recursul promovat la anexa atașata deciziei de impunere in care se regăsesc evidențiate veniturile comunicate ( atât venitul estimat, cat si venitul realizat) raportat la care a fost calculata contribuția datorata si accesoriile fiscale.
Alăturat întâmpinării intimatul a depus la dosar înscrisuri doveditoare.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, conform dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința pronunțată instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, dispunând, pe acest motiv, anularea, deciziei de impunere nr. 8569/31.10.2011 emisă de CAS și a deciziei de soluționare a contestației, în ceea ce privește sumele scadente la 15.03.2006 și 15.06.2006, apreciate ca fiind prescrise. S-a reținut, ca motivare, că din economia dispozițiilor art. 91 Cod procedură fiscală, rezultă că termenul general de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale este de 5 ani și începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, conform art. 23 din același act normativ.
Ori, raționamentul instanței de fond și argumentele legale sunt corecte, în acord și cu dispozițiile art. 16 Cod fiscal potrivit căruia „anul fiscal este anul calendaristic” însă calculul matematic al termenului de prescripție s-a făcut în mod greșit. Astfel, pentru obligațiile fiscale scadente în cursul anului 2006, termenul de prescripție se calculează luând în considerare, ca punct de plecare, data de 1.01. a anului 2007, condiții în care, pentru sumele scadente la 15.03.2006 și 15.06.2006 nu era împlinit termenul de prescripție pentru emiterea deciziei de impunere 8569/31.10.2011.
Cum sub acest aspect instanța a soluționat cauza pe excepția prescripției, fără a fi abordat fondul litigiului și cu privire la aceste obligații fiscale, Curtea va admite recursul conform art. 312 al.3 Cod procedură civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, prilej cu care se va avea în vedere și toate celelalte înscrisuri depuse în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței 2871/4.12.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în tot:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31 mai 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, V.-E. A. |
Red.P.V.E.
Tehnored.A.M. - 2 ex./04.07.2013
Jud. fond: Tribunalul Iași - C. B..-
| ← Pretentii. Decizia nr. 4651/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3632/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
