Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 1145/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 341/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. C.
Judecător D. M. T.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta B. S. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, având ca obiect contestație la executare, recurs declarat împotriva sentinței nr. 2508/ca din 13.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată iar intimata a depus întâmpinare, cu duplicat, ambele părți solicitând judecata cauzei în lipsă.
Instanța apreciază că întâmpinarea depusă de către intimată are caracterul unor concluzii scrise, în consecință neimpunându-se comunicarea duplicatului acesteia, și invocă, din oficiu, excepția netimbrării și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2508/13.11.2012 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, având ca obiect anularea deciziilor 7967/31.10.2011 și_ din 28.12.2011 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. S. în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta B. S. a solicitat anularea deciziei de respingere a contestației nr._ din 28.12.2011 și a deciziei de impunere nr. 7967/31.10.2011, actele atacate fiind emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Instanța mai constată că prin decizia de impunere, menținută în urma soluționării contestației, s-au stabilit în sarcina reclamantului contribuția de asigurări de sănătate în cuantum de 632 lei, dobânzi de 835 lei și penalități de întârziere de 94 lei .
Potrivit art. 211 alin.1 din Legea nr. 95/2006 sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, iar conform art. 215 alin. 3 persoanele fizice care realizează venituri din activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fondul de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, astfel cum este reglementat de Legea nr. 95/2006, sistemul asigurărilor sociale de sănătate include toți cetățenii români, indiferent de ocupație sau statut juridic care dobândesc, prin efectul legii, calitatea de asigurat, independent de manifestarea lor de voință, calitate care încetează odată cu pierderea dreptului la domiciliu sau reședință în România.
La stabilirea contribuției pârâta a avut în vedere faptul că reclamantul a realizat venituri din activități independente .
Sub acest aspect, instanța constată că asupra veniturilor respective reclamantul datorează contribuția lunară în baza art. 257 alin.2 lit. b din Legea nr. 95/2006, având totodată obligația de a le declara la pârâtă în vederea calculării contribuției.
Urmare a omisiunii reclamantului de a proceda conform prevederilor art. 215 alin.3 și 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 este evident că nu s-a putut încheia un contract de asigurare, deși după cum s-a arătat, acesta are obligația legală de a cotiza la FNASS.
Obligația respectivă, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa prin deciziile nr. 127/2012, 243/17.02.2011, 935/2006 este impusă de necesitatea respectării principiilor obligativității și solidarității sociale.
Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal recurs reclamanta B. S. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a soluționat greșit cauza. Astfel invoca reclamantul faptul ca la data de 01.07.2010 a intrat în vigoare OUG 39/2010 potrivit căreia nu mai datora penalități, contribuțiile fiind greșit calculate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea a invocat din oficiu excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului corespunzător, excepție a cărei soluționare primează oricăror altor cereri sau excepții ale părților, inclusiv cereri pentru lipsa apărării, instanța neputând soluționa nici o cerere dacă nu este legal investită printr-o cerere legal timbrată.
Analizând cu prioritate această excepție conf. art.137 c.pr.civ,, Curtea constată că recursul este netimbrat, impunându-se anularea acestuia pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.20 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanța. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în O.G. nr. 32 din 18 august 1997, cu modificările ulterioare, referitoare la timbrul judiciar.
Mai mult, așa cum statuează și art.35 alin.2 din Ordinul ministrului justiției nr.760/C/1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997, instanțele judecătorești, cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
In cauza, deși cuantumul modic al taxei de timbru nu justifica în nici un fel neachitarea acesteia la introducerea recursului, cu toate că, recurentului i s-a pus in vedere că are obligația de a timbra recursul fiind citată cu această mențiune pe citație, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale enunțate anterior.
Față de aceste considerente, instanța având în vedere că recurentul nu a achitat taxa de timbru de 2 lei si 0,15 lei timbru judiciar urmează să admită excepția nulității și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. S. împotriva sentinței nr. 2508/13.11.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul introdus de B. S. împotriva sentinței 2508/ca/13.11.2012, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2013.
Președinte, A. G. | Judecător, M. C. | Judecător, D. M. T. |
Grefier, C. A. |
Red/Tehnored MC
2ex/ 07. 02.2013
Jud fond:A.P
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2638/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3083/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
