Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 4128/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 302/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – F. O.
S-a luat în examinare recursul introdus de Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței nr. 2005/25.09.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 31 ianuarie 2013.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2005 din 25 septembrie 2012, Tribunalul Iași a admis contestația formulată de Balașca P., în contradictoriu cu Casa de A. de Sănătate Iași, în sensul că a dispus anularea deciziei nr.180-254/28.12.2011 și a deciziei de impunere nr.7759/31.10.2011, emise de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia de impunere nr.7759/31.10.2011, menținută prin decizia nr.180-254/28.12.2011, pârâta C.A.S. Iași a stabilit în sarcina reclamantului o contribuție de asigurări sociale de sănătate și accesorii aferente, în cuantum de 1.454 lei, pentru perioada ianuarie 2006-septembrie 2011, și că cel în cauză are calitatea de pensionar.
Raportându-se la prevederile Legii nr.145/1997, ale O.U.G. nr. 51/2002 și ale Legii nr.95/2006, prima instanță a apreciat ca fiind nefondate apărările reclamantului, conform cărora, în perioada vizată, el nu avea obligația de a depune declarațiile de venituri la pârâtă, întrucât era pensionar, întrucât contribuția nu se calculează la aceste venituri, ci la veniturile obținute din alte surse, neonorarea obligațiilor de plată conducând la diminuarea dreptului acestuia la pachetul de servicii medicale de bază, conform art.258 din Legea 95/2006.
S-a mai reținut că reclamantul a fost autorizat să desfășoare activități de natură comercială, că el a fost radiat din registrul comerțului în baza rezoluției nr.7014 din 29.05.2009, și că, de la această dată, a încetat orice obligație de a informa sau de a plăti contribuțiile către C.A.S. Iași, apreciindu-se că ulteriorul calcul al contribuției datorate, din mai 2009 și până în septembrie 2011 trebuia să fie considerat eronat, neavând baza legală necesară.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nedepunerea calculului detaliat al modalității de stabilire a sumei datorate, de către pârâtă, în contextul situației expuse, conduce spre concluzia nelegalității deciziilor emise, în condițiile în care pârâta recunoaște și imposibilitatea comunicării actelor administrativ-fiscale contestate, până în anul 2010, pentru obligații calculate din anul 2006, considerente pentru care acțiunea reclamantului a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Case de Asigurări de Sănătate Iași, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu există o bază legală pentru a se considera că ulteriorul calcul al contribuțiilor datorate, din luna mai 2009 și până în luna septembrie 2011, a fost eronat, atâta timp cât a avut în vedere momentul radierii PFA, pentru intervalul următor nefiind calculată, nici o sumă cu titlu de contribuție, astfel cum rezultă din Anexa-calcul care face parte integrantă din decizia de impunere, în condițiile în care obligația a fost stabilită înlăuntrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, și se calculează de la data de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că nu a fost informat de către recurentă cu privire la obligațiile ce-i revin, „deși, ca instituție colectoare, de taxe, trebuia să o facă”.
Din examinarea actelor, și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că este dovedit faptul că, la data de 19 ianuarie 2006, Balașca P. a solicitat să-i fie eliberată autorizația prevăzută de Legea nr.300/2004, pentru a desfășura activități economice (comerț cu amănuntul), că, în baza autorizării primite, el a fost înregistrat în registrul comerțului, ca persoană fizică autorizată, sub nr. F_, că, în această calitate, a realizat venituri, pe care le-a declarat organului fisca1 care-1 administrează, că, în baza rezoluției directorului O.R.C. Iași nr.7014 din 29 mai 2009, comerciantul a fost radiat din registrul comerțului, și că, pe perioada cuprinsă între data autorizării și data radierii, nu au fost depuse declarații de venituri la Casa de Asigurări de Sănătate Iași, la emiterea deciziei de impunere avându-se în vedere exclusiv datele înscrise în evidențele fiscale, potrivit Protocolului încheiat de A.N.A.F. cu C.N.A.S.,în anul 2007.
În raport de această situație de fapt, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal s-a reținut că raportul dintre părțile aflate în litigiu este un raport de drept fiscal, că el este guvernat de prevederile O.G. nr. 92/2003, și că, în calitatea sa de contribuabil și de asigurat prin efectul legii, reclamantul-intimat avea obligația de a depune la Casa de Asigurări de Sănătate declarații periodice, cu privire la venituri realizate din alte activități decât cele din pensii, respectiv din activitățile comerciale desfășurate în baza autorizației ce i s-a eliberat.
În lipsa acestor declarații, pârâta-recurentă, în calitatea sa de administrator, la nivel județean, a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, a fost îndreptățită, de art.85 alin. l lit. b) din Codul de procedura fiscală, să stabilească, din oficiu, nivelul contribuției datorate de reclamant, pentru veniturile obținute din activitățile de natură comercială desfășurate de acesta, înlăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art.91 alin. l din același cod, care este de 5 ani.
Obligația de plată a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate operează independent de faptul dacă contribuabilul a încheiat sau nu un contract de asigurare, cu C.A.S. Iași, ori dacă el a fost sau nu informat despre obligațiile ce-i revin, eventuala omisiune a recurentei de a-1 informa, periodic, pe cel în cauzat despre faptul că trebuie să declare veniturile obținute din activitățile economice desfășurate și să plătească contribuția corespunzătoare acestora, nefiind de natură să înlăture obligația contribuabilului și nici să-l exonereze de răspundere, pentru faptul de a nu și-o fi îndeplinit, atâta timp cât obligația asiguratului derivă din lege și are prioritate în raport cu orice alte obligații ale recurentei.
Chiar dacă reclamantul a încetat să mai desfășoare activități economice, generatoare de venituri, iar persoana fizică autorizată a fost radiată din registru comerțului, pierderea calității de comerciant a celui în cauză, nu echivalează cu o stingere a obligațiilor ce-i reveneau contribuabilului în perioada ce a premers momentului încetării activității lucrative.
Curtea apreciază că, în raportul de asigurare de sănătate nu are nici o relevanță situația juridică a comerciantului persoană fizică, întrucât C.A.S. este considerat a fi un terț în raport cu orice obligație asumată de către comerciant, ceea ce interesează fiind doar faptul că cel în cauză a obținut venituri, din alte surse decât din pensie, și că, corespunzător acestor venituri, chiar având un caracter temporar și nesemnificative valoric, se datorează, prin efectul legii, contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația de plată dăinuie până la stingerea ei, existența acesteia nefiind legată de modul în care a încetat activitatea generatoare de venituri, supusă plății contribuției, sau de omisiunea ori imposibilitatea de a se comunica celui obligat actul administrativ-fiscal prin care a fost stabilit cuantumul datoriei principale și a accesoriilor, ce au fost evidențiate în anexa la decizia contestată, obligații de a căror existentă se face vorbire în cuprinsul contestației pe care reclamantul a formulat-o la data de 21.11.2011.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, confundându-se calitatea de comerciant cu drepturile și obligațiile ce reveneau persoanei fizice care a realizat venituri din alte surse decât cea din pensie, și exonerându-se reclamantul de consecințele ce decurg lin faptul neîndeplinirii obligațiilor stabilite prin Legea nr.95/2006, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de către pârâtă, în sensul că, modificând în tot hotărârea atacată va respinge acțiunea reclamantului, care rămâne singur răspunzător de toate urmările ce decurg din faptul de a nu fi depus declarațiile de venituri obținute din activitatea de comerciant ce a desfășurat, în perioada anilor 2006-2009, și de a nu fi achitat cota de contribuție, aferenta acestor venituri, la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, el neputându-se deroba de aceste responsabilități pe motiv că nu ar fi fost informat de conținutul obligațiilor ce-i reveneau sau pentru că acestea nu au fost stabilite până la data la care persoana fizică autorizată a fost radiată din registrul comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței nr. 2005 din 25.09.2012, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul Balașca P., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
F. O.
Red.T.D.M.
Tehnored.F.O.
2 ex./01.02.2013
Tribunalul Iași – jud. B. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4264/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 3411/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
