Obligaţia de a face. Decizia nr. 1081/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1081/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 15361/99/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1081/2013
Ședința publică din 1 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte – T. D. M.
Judecător – G. A.
Judecător – C. M.
Grefier – R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice P., împotriva sentinței nr. 2608/CA din 20.11.2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face – restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. A., pentru intimatul C. V., lipsă fiind recurenta Administrația Finanțelor Publice P. și intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată, se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, că la dosarul cauzei prin serviciul de registratură, intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Iași a depus, întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare.
Instanța apreciază întâmpinarea drept concluzii scrise și, considerând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat A. A., pentru intimatul C. V., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța privind plata onorariului de avocat.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2608/CA din 20.11.2012, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P., obligând pârâta să-i restituie reclamantului suma de 3.360 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și să-i achite dobânda legală calculată conform art 124 din codul de procedură fiscală pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire și până la restituirea integrală a taxei, plus suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință, Tribunalul Iași și a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de către reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule contravin prevederilor Tratatului instituind Comunitatea Europeană.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice P., care apreciază că în mod greșit prima instanță a considerat că reglementările interne, referitoare la taxa pe poluare pentru autovehicule, nu sunt conforme Tratatului și jurisprudenței Curții Europene de Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general, a statuat că „Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedura fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare, întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. l lit. d) din același cod”.
În raport de aceasta situație, Curtea, constatând că, din punct de vedere al dreptului material, hotărârea primei instanțe respectă hotărârea Curții Europene de Justiție, pronunțată în cauza C-402/09, privind pe I. T. și Statul român, prin care s-a stabilit că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație, în România, a unor vehicule cumpărate în alte state membre ale Uniunii, fiind contrară art. 110 din TFUE, și că, din punct de vedere procedural, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare, este, conform dispozițiilor art. 330 ind. 7 din Codul de procedură civilă, obligatorie pentru instanțe, apreciază că în mod justificat instanța de fond a dat prioritate dreptului comunitar, motive pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul promovat de pârâtă urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedura civila instanța urmează să oblige recurenta ca parte căzută în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces constând în onorariu avocat, onorariu ce va fi redus de la suma de 840 lei la suma de 500 de lei potrivit art. 274 alin 3 considerând că este nepotrivit de mare în raport cu obiectul cauzei și munca îndeplinită de apărător și că partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora în acord cu jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice P. împotriva sentinței civile nr. 2608/CA/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă intimata A.F.P. P. să plătească intimatului C. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, urmare a reducerii onorariului de avocat de la suma de 840 lei la suma de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
T. D. M. G. A. C. M.
Grefier
R. G.
Red. T.D.M.
Tehnored. R.G.
2 ex./05.04.2012
Tribunalul Iași – jud. P. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4471/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 2825/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
