Obligaţia de a face. Decizia nr. 4626/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4626/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 2819/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4626/2013
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. G. Ș.
Judecător I. O. M.
Judecător M. C. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași în contradictoriu cu intimatul N. M., având ca obiect anulare act administrativ, recurs declarat împotriva sentinței nr. 2994 din 16.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jur. C. R. pentru instituția recurentă și av. C. V. pentru intimat.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată.
Cons. jur. C. R. pentru instituția recurentă depune delegație de reprezentare a cesteia și delegația de reprezentare a cons. jur. D. R. care a fost prezent la precedentul termen de judecată, iar av. C. V. pentru intimat depune împuternicire avocațială.
Ambii apărători prezenți învederează instanței că nu au alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Cons. jur. C. R. pentru instituția recurentă solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea cererii de chemare în judecată pentru motivele expuse în cererea de recurs și apărările invocate în fața instanței de fond. Solicită, de asemenea, respingerea unei eventuale cereri formulată de către intimat privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Av. C. V. pentru intimat solicită respingerea recursului. Consideră că decizia emisă de către angajator încalcă dispozițiile exprese ale legii. Fără cheltuieli de judecată.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr. 2994 din 16.07.2013 a Tribunalului Iași s-a dispus anularea Deciziei nr. 13/04.01.2013 și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale către reclamant stabilite conform Deciziei nr. 81/26.10.2012, începând cu data de 1.01.2013. A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei contestate.
În motivare s-au reținut următoarele:
În cauză reclamantul N. M. a contestat decizia nr. 13/4.01.2013 emisă de pârâta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași, prin care, reclamantul, consilier superior gradația 4, clasa 58 începând cu data de 1.01.2013 a fost reîncadrat în funcția publică de execuție de consilier superior, gradația 5, clasa 59 prevăzută în Anexa 1, Cap. I, lit. A.c la Legea nr. 284/2010, stabilindu-se un salariu de 1866 lei (fila 6 dosar).
Anterior, prin decizia nr. 81/26.10.2012 emisă de pârâtă, aplicabilă reclamantului, s-a dispus ca începând cu data de 1.10.2012 salarizarea funcționarilor publici din cadrul DJADP să fie făcută la nivelul de salarizare pentru funcțiile publice locale din cadrul aparatului de specialitate al consiliilor județene și instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor județene, stabilite și avizate potrivit Legii nr. 284/2010 (fila 8 dosar).
Instanța a constatat din analiza actului atacat că acesta face trimitere la dispozițiile legale care reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și la nota de fundamentare nr. 16/4.01.2013.
Prin această notă depusă la fila 24 dosar și aprobată de conducerea pârâtei s-a propus revenirea funcționarilor publici ai pârâtei la cuantumul salariilor din luna octombrie 2010, având în vedere că începând cu data de 1.01.2013 ordonatorul principal de credite prin Serviciul Resurse Umane și Salarizare a solicitat revenirea salarizării funcționarilor publici ai pârâtei la cuantumul salariilor acordare în luna octombrie 2010 stabilite în baza Anexei 4 din OG nr. 9/2008.
De asemenea, prin răspunsul la procedura prealabilă pârâta a comunicat reclamantului faptul că revenirea la salarizarea din luna octombrie 2010 a fost determinată de faptul că ordonatorul principal de credite nu a fost de acord cu alinierea la grila de salarizare pentru funcțiile publice din cadrul aparatului propriu al consiliilor județene, existând riscul de a pierde bugetul pe anul 2013 (fila 25 dosar).
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că pârâta a adoptat o măsură de reîncadrare a reclamantului, cu efect vătămător în ce privește cuantumul drepturilor salariale cuvenite, având în vedere că potrivit relațiilor depuse la termenul de judecată din data de 9.07.2013 urmare a deciziei nr. 13/2013 reclamantul a suferit o diminuare a drepturilor salariale.
Sub acest aspect, instanța a reținut că drepturile de natură salarială intră în sfera drepturilor de proprietate garantate de art. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (De Santa c. Italia, Zapalorcia c. Italia, Abenavoli c. Italia, Nicodemo c. Italia.), existând posibilitatea privării de proprietate, în anumite condiții (intervenția unei legi naționale, accesibilă, previzibilă și precisă în privința condițiilor și modalităților măsurilor privative de proprietate, respectarea condițiilor prevăzute de principiile generale ale dreptului internațional, obligația de despăgubire, obligația de a nu aduce atingere substanței dreptului de proprietate, proporționalitatea măsurii), respectiv posibilitatea restrângerilor de proprietate, în prezența unor cauze justificative .
Aceste cauze nu au fost însă identificate în situația reclamantului, având în vedere că nu a intervenit nici o lege care să impună o nouă reîncadrare a funcționarilor din categoria cărora face parte reclamantul, iar măsura reîncadrării și modificarea cuantumului salariului nu au fost fundamentate de necesitatea stabilită prin acte normative ce reglementează salarizarea în sensul diminuării cheltuielilor bugetare.
Prin urmare, decizia atacată nu are la bază o justificare obiectivă, fiind emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 284/2010 și OG nr. 84/2012 care la art. 1 prevede că în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, dar și în considerarea Anexei 4 din OG nr. 9/2008 care nu mai produce efecte juridice, pârâta având obligația de a menține salarizarea reclamantului la nivelul stabilit pentru funcțiile publice teritoriale, respectiv pentru funcțiile publice locale din cadrul aparatului de specialitate al instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor județene, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 81/2012, fiind admisă în parte acțiunea, în sensul anulării Deciziei nr. 13/04.01.2013 și obligării pârâtei la plata drepturilor salariale către reclamant stabilite conform Deciziei nr. 81/26.10.2012 începând cu data de 1.01.2013.
Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei contestate, legea prevede posibilitatea luării măsurii suspendării numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente .
Existența cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 lit. t din Legea 554/2004 a fost dovedită, conform considerentele deja expuse, reclamantul invocând argumente juridice valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei administrative contestate.
Paguba iminentă reprezintă, conform art. 2 lit. ș „prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
În cauză, reclamantul nu a probat iminența producerii pagubei invocate, nu a dovedit un prejudiciu material viitor și previzibil, conform cerințelor legale care să motiveze cererea de suspendare.
Nu s-a indicat în concret modalitatea în care situația materială a reclamantului este afectată de decizia atacată, prin raportare la obligațiile civile care îi revin, iar dificultatea de a obține sumele cuvenite reprezintă un argument subiectiv, neexistând certitudinea că pârâta, la momentul executării, va amâna sau eșalona plata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs parata.
În motivare s-a arătat că instanța a făcut o interpretare confuză și eronată a textelor de lege incidente în materie, deoarece nu trebuia nici o lege noua care sa impună reîncadrarea personalului din administrația publica în anul 2013, pentru ca acesta sa fie reîncadrat corect, daca în decursul anului 2012 sau 2011 din eroare a fost reîncadrat greșit.
Actul administrativ contestat in prezenta cauză întrunește ca și fundament/suport juridic anumite prevederi legale in materie - salarizare,mai mult respectiva decizie a fost emisă având la baza Nota de fundamentare nr.16 din data de 04.01.2013, întocmita anterior, motivat din punct de vedere legal de C. Financiar contabil Salarizare Administrativ, prin care se propune pentru aprobare de către conducerea instituției - stabilirea drepturilor salariale ale personalului D.J.A.D.P. Iași, începând cu data de 01.01.2013,fiind in conformitate cu dispozițiile legale existente in domeniul salarizării personalului remunerat prin fonduri bănești publice. Așadar, s-au avut in vedere prevederile exprese ale Legii nr.285/28.12.2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2011,coroborate cu dispozițiile extinse in Legea nr.284/28.12.2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, salarizarea funcționarilor publici din cadrul D.J.A.D.P. Iași s-a aliniat ulterior concret la grila de salarizare pentru funcțiile publice existente din cadrul aparatului propriu al consiliilor județene (in speța - Consiliul Județean Iași), începând cu data de 01.10.2012.
Modul de stabilire începând cu data de 01.01.2013 este corect, întrucât acestea s-au modificat odată cu stabilirea bugetului pe anul 2013, respectiv proiectul de buget fundamentat prin veniturile si cheltuielile finanțate atât din bugetul local cat si din veniturile proprii, buget pentru salarii care trebuie avizat de către - Serviciul Resurse Umane si Salarizare din cadrul Consiliului Județean Iași.
S-au avut in vedere la emiterea Deciziei nr.l3/04.01.2013, pentru justificarea legala din preambulul acesteia, si prevederile specifice ale art. l alin.l si alin.2 din O.U.G. nr.19/16.05.2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale respective, aplicabile inclusiv în cazul reclamantului, respectând dispozițiile procedurale in materie.
Intimata nu a formulat întâmpinare solicitând prin concluziile orale ale reprezentantului său legal respingerea recursului și păstrarea sentinței Tribunalului ca legală și temeinică reluând susținerile și apărările formulate în fața primei instanțe.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Județene de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași, instituție aflată în subordinea Consiliului județean Iași. Prin Decizia nr. 13/04.01.2013, emisă de directorul executiv al pârâtei, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de consilier superior, gradația 5, clasa 59 prin micșorarea salariului la nivelul unui funcționar public local corespunzător funcțiilor specifice orașelor și comunelor, salariul fiind mai mic decât al unui funcționar public cu același nivel și grad profesional care lucrează în cadrul aparatului propriu al Consiliului Județean Iași, cu afectarea implicită și a drepturilor salariale aferente funcției publice exercitate.
Susținerile recurentei în sensul că nu era necesară o lege nouă care să impună reîncadrarea personalului din administrația publică, în situația în care reîncadrarea s-a făcut în mod greșit, sunt corecte, însă, reclamantul nu se găsește în această ipoteză, iar reîncadrarea sa nu s-a făcut ca urmare a unei erori în stabilirea încadrării inițiale.
Sub acest aspect, Curtea de Apel constată că inițial, prin Decizia nr. 81/26.10.2012, directorul instituției pârâte a recunoscut dreptul funcționarilor publici din cadrul acesteia, de a fi remunerați în raport de funcția publică teritorială ce o exercită și nu în raport de salarizarea funcției publice locale, dispunând reîncadrarea acestora.
Măsura reîncadrării în funcția publică teritorială luată în luna octombrie, inclusiv în ceea ce îl privește pe reclamant, reflectă noile dispoziții legislative în materie, respectiv prevederile Anexei nr. 1 lit. A la Legea nr. 284/2010 potrivit căreia „Funcții publice teritoriale stabilite și avizate potrivit legii din cadrul instituției prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și pentru funcțiile publice locale stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al consiliilor județene, al primarului general al municipiului București, al primarilor sectoarelor municipiului București, al primarilor municipiilor reședință de județ, precum și al instituțiilor înființate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor județene ori Consiliului General al Municipiului București sau a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, respectiv municipiilor reședință de județ.” În atare condiții, având în vedere subordonarea instituției pârâte Consiliului Județean Iași, în mod corect s-a dispus prin Decizia nr. 81/26.10.2012 reîncadrarea reclamantei într-o funcție publică teritorială și nu locală.
Prin Decizia nr. 13/04.01.2013 s-a revenit asupra reîncadrării reclamantei dispusă în luna octombrie a anului 2012. Această reîncadrare într-o funcție publică locală nu este în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie, ci are scopul de a reduce cheltuielile bugetare, cum de altfel recunoaște expres recurenta în cuprinsul notei de fundamentare nr. 2775/26.10.2012 și al adresei nr._/07.12.2011.
Întrucât drepturile de natură salarială nu pot fi stabilite decât potrivit legii, nu în funcție de bugetul de salarizare impus de ordonatorul principal de credite, în mod corect a statuat prima instanță că reîncadrarea funcționarului public într-o funcție publică de grad ierarhic inferior celei exercitate în scopul încadrării în bugetul de salarizare alocat este vădit nelegală.
Față de considerente arătate mai sus, în baza dispozițiilor art. 496 din codul de procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004, considerând că soluția primei instanțe este legală și temeinică și că Tribunalul a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași împotriva sentinței civile nr. 3994/2013, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor Iași împotriva sentinței nr. 2994/16.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.11.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, I. O. M. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, C. A. |
Red.ȘD / Tehnored. AC
2 ex. – 29.01.2014
Tribunalul Iași – Judecător C. A.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2437/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2605/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
