Pretentii. Decizia nr. 2366/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2366/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 7368/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2366/2013
Ședința publică de la 14 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. E. P.
Judecător: D. R. G. Ș.
Judecător: M. C.
Grefier: V.-E. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. F., în contradictoriu cu intimații A. C. și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu având ca obiect pretenții restituire taxă auto – recurs împotriva sentinței civile nr. 1331/CA/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Se referă de către grefierul de ședință și asupra faptului că, în conformitate cu art. 98 pct. 6 și art. 99 pct. 1 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a încheiat procesul verbal nr. 7 din 11 iunie 2013, prin care s-a procedat la înlocuirea d-nei judecător P. M. C., membru al completului de judecată Recurs RP”, care este în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență pentru termenul din 14.06.2013, respectiv, judecător C. M..
Se solicită judecata cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, instanța apreciază că nu se impune amânarea judecării cauzei și, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE A P E L,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1331/CA/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. F. și a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantului taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 7799 lei .
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism, pentru care a achitat taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 7799 lei.
Cu privire la legalitatea taxei, potrivit art. 1 coroborat cu art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, așa cum a fost modificată și completată, taxa de poluare pentru autovehicule se constituie în venituri din care se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, obligația de plată a acestei taxe revenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Totodată, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant, „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Între principiile dreptului comunitar, instanța reține supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat, apreciind că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, prima instanța constată dispozițiile din OUG nr. 50/2008 în baza căreia s-a perceput taxă încalcă Tratatul .
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE cazul 68/79 I. K. I/S contre Ministere danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 B. O. și J. O. paragraf 61-70).
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. F. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că în sarcina reclamantului a fost impusă obligația legală de achitare a taxei pe poluare pentru autovehicule, rațiunea introduceri taxei fiind strâns legată de măsurile necesare asigurării protecției mediului. Prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane. Principiul poluatorul plătește este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, astfel că această taxă este în concordanță cu dispozițiile comunitare. Pe cale de consecință acțiunea este nefondată și se impunea respingerea ei inclusiv în ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. În plus în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu în condițiile în care taxa constituie venit la bugetul acesteia.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. F. și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 7799 lei.
Susținerile pârâtei în sensul că prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe speciale în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane nu pot fi primite. Este adevărat că statele se bucură de autonomie în ce privește stabilirea taxelor și impozitelor fiscale, fiind admis în dreptul comunitar Principiul poluatorul plătește, însă este necesar ca respectiva taxă să fie în concordanță cu dispozițiile comunitare, respectiv cu Art.110 ( fost 90 (1) din Tratatul CE .În acest caz Curtea reține că art. 90 impunea asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe întreg spațiul comunitar iar potrivit art. 28 sunt interzise taxele cu efect echivalent taxelor vamale ce au același efect. Or, prin modul în care este reglementată în dreptul intern taxa pe poluare, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă.
Interpretarea pe care a dat-o în mod constant curtea a fost confirmată în prezent și de hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu în care s-a statuat că „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Ca urmare a reținerii în mod corect a caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare pentru autovehicule, Tribunalul în mod just a înlăturat aplicarea dispozițiilor contare dreptului comunitar potrivit principiilor supremației și aplicării directe a dreptului comunitar întrucât judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. ( A se vedea: CJCE, cazul Simmenthal -1976).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a taxei pe poluare pentru autovehicule iar persoanei vătămate trebuie să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiile fundamentale ale liberei circulații a bunurilor pe întreg spațiul UE și a priorității dreptului comunitar.
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații vizează si regimul de impozitare prevăzut de modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. Curtea retine ca obiectivul privind protecția mediului s-ar realiza mai complet si mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul care corespunde normelor Euro 1 si Euro 2, care a fost pus in circulație in România. Cu privire la limitarea in timp a efectelor hotărârii sale, Curtea a respins cererea guvernului roman, constatând ca acesta nu a făcut dovada criteriului privind existenta unor perturbări grave a economiei romanești ca urmare a pronunțării prezentei hotărâri.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat( actual 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, în mod corect a reținut prima instanță că între cele două organe fiscale nu există un raport juridic distinct, condiție impusă de art 60 c.pr.civ. În plus obligația de restituire revine organului colector, care administrează fiscal contribuabilul, în speță Administrația Finanțelor Publice Tg. F..
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. F. împotriva sentinței civile nr. 1331/ca/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 1331/CA din 02.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 iunie 2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, D. R. G. Ș. | Judecător, M. C. |
Grefier, V.-E. A. |
Red.C.M.
Tehnored.A.M.2 ex./26.06.2013
Jud.fond: Tribunalul Iași – B. D. G..-
| ← Pretentii. Decizia nr. 1833/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 889/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
