Pretentii. Decizia nr. 3351/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3351/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 426/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3351/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. E. P.
Judecător M. C. P.
Judecător D. R. G. Ș.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice Huși în contradictoriu cu intimatul R. L., având ca obiect pretenții - restituire taxă auto, recurs declarat împotriva sentinței nr. 687/CA din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată este primul termen de judecată și s-a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA DE A P E L
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 687/CA din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R. L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Huși, care a fost obligată să-i restituie reclamantului taxa de emisii poluante pentru autovehicule în cuantum de 1511 lei, precum și să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 39,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat la data de 11.09.2012 un autovehicul la mâna a doua, marca Suzuki având . identificare JSAEMB81S00200065 autovehicul importat din Republica Federală Germania. Pentru a putea înmatricula autovehiculul în România reclamantul a achitat, în temeiul prevederilor legii 9/2012 o taxă pentru emisii poluante în cuantum de 1.511 lei. Această taxă, stabilită de către pârâtă prin Decizia nr._/ 20.12.2012 (fila 8), a fost plătită la aceeași dată prin chitanța . nr._/20.12.2012. (fila 7).
Pe fondul cauzei se impune a se analiza daca taxa achitată de reclamanta este comunitară sau nu raportat la art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ( intrat în vigoare ca urmare a Tratatului de la Lisabona) corespondentul art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
În art. 110 din Tratat se prevede ca nici un stat membru al UE nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altui stat membru impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Din conținutul deciziei T.( pronunțată în cauza 402/09) a Curții Europene de Justiție rezultă că art. 110 a TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare și că aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne din punctul de vedere al concurenței dintre produsele de pe piața națională și produsele importate din celelalte state membre.
În dispozitivul hotărârii T. se stabilește că art. 110 din TFUE interzice măsuri fiscale care descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie de aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
În același sens s-a pronunțat CEJ și în cauza N. -263/2010 în care se reține că același regim de impozitare prevăzut de OUG 50/2008 se menține și prin modificările ulterioare realizate prin OUG 208/2008, 218/2008, 7/2009 precum și prin OUG 117/2009.
Taxa instituită de legea 9/2012 are același caracter necomunitar pentru că pentru că taxa de emisii poluante nu se percepe vehiculelor aflate pe teritoriul tării, in cazul unei noi înmatriculări în caz de schimbare a proprietarului.
Prin OUG 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea 9/2012 pe perioada 31. 01. 2012-1. 01. 2013.
Art. 4 alin 2 din legea 9/2012 prevedea obligația de achitare a taxei de emisii poluante pentru vehicule cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule.
În consecință prin suspendarea dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea 9/2012 se menține diferența de tratament fiscal între vehiculele aflate in parcul auto, care nu au achitat nici o altă taxă, și vehicule importate. Astfel se menține discriminarea stabilită prin hotărârile CSJ T. și N..
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat că taxa de emisii poluante în forma în care era reglementată la data de 20.12.2012 este contrară dreptului comunitar, iar cum în caz de conflict cu normele naționale, norma de drept comunitar european are prioritate, s-a dispus admiterea acțiunii și restituirea taxei.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de taxă de emisii poluante, instanța a reținut că în temeiul prevederilor articolului 124 alineatul 2 din OUG 92/2003 cuantumul acesteia este dat de nivelul dobânzii fiscale. Conform prevederilor articolului 70 din OUG 92/2003, dobânda a fost acordată de la data expirării termenului de soluționare a cererii(45 de zile), adică începând cu a 46-a zi de la data formulării cererii de restituire. În cauză reclamantul nu a formulat cerere de restituire anterior introducerii acțiunii, astfel că dobânda va fi calculată de la expirarea termenului de 45 zile de la data primirii de către pârâtă a citației.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Huși criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că în sarcina reclamantului a fost impusă prin legea nr.9/2012 obligația legală de achitare a taxei pe emisii poluante pentru autovehicule, rațiunea introduceri taxei fiind strâns legată de măsurile necesare asigurării protecției mediului. Acest act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piață și care pot fi contestate de contribuabil dacă fac dovada că vehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grilă. Prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe pe emisii poluante în momentul înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane. Principiul poluatorul plătește este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, astfel că această taxă este în concordanță cu dispozițiile comunitare. Pe cale de consecință acțiunea este nefondată și se impunea respingerea ei inclusiv în ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Huși și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului taxa pe emisii poluante pentru autovehicule în cuantum de 1511 lei.
Susținerile pârâtei în sensul că prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe speciale în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru al UE, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniul în care satele membre sunt suverane nu pot fi primite. Este adevărat că statele se bucură de autonomie în ce privește stabilirea taxelor și impozitelor fiscale, fiind admis în dreptul comunitar Principiul poluatorul plătește, însă este necesar ca respectiva taxă să fie în concordanță cu dispozițiile comunitare, respectiv cu Art.110 ( fost 90 (1) din Tratatul CE .
În acest caz Curtea reține că art. 110 impunea asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe întreg spațiul comunitar iar potrivit art. 28 sunt interzise taxele cu efect echivalent taxelor vamale ce au același efect.
Analizând însă prevederile Legii nr. 9/2012 așa cum au fost modificate prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, se observă că acestea impun obligativitatea taxei pentru emisiile poluante numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale U.E. și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România până la data de 01.01.2013. Deși legiuitorul român a invocat principiul potrivit căruia „poluatorul plătește”, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor „poluatorilor”, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei prin modificările intervenite la Legea nr. 9/2012 prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, autovehiculele deja înmatriculate în România care sunt înstrăinate până la data de 01.01.2013. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Prin urmare curtea constată că prin modul în care este reglementată în dreptul intern taxa pe emisii poluante, aceasta încalcă principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor și creează o discriminare, fiind de natura a influența decizia cumpărătorilor, pentru care din punct de vedere fiscal este avantajos să achiziționeze autoturisme deja înmatriculate în țară pentru care nu se mai percepe această taxă până la 01.01.2013.
Interpretarea pe care a dat-o în mod constant curtea în cauze similare a fost confirmată și de hotărârea Curți de Justiție de la Luxemburg din7 aprilie 2011 dată în cauza C‑402/09 T. având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu în care s-a statuat că „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Ca urmare a reținerii în mod corect a caracterului discriminatoriu al taxei pe emisii poluante, Tribunalul în mod just a înlăturat aplicarea dispozițiilor contare dreptului comunitar potrivit principiilor supremației și aplicării directe a dreptului comunitar întrucât judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. ( A se vedea: CJCE, cazul Simmenthal -1976).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a taxei pe poluare pentru autovehicule iar persoanei vătămate trebuie să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiile fundamentale ale liberei circulații a bunurilor pe întreg spațiul UE și a priorității dreptului comunitar.
Curtea mai reține că și faptul că Curtea de Justiție de la Luxemburg prin hotărârea dată în cauza N. C263/2010 din 07 iulie 2011, se arata, așa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații vizează si regimul de impozitare prevăzut de modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. Curtea retine ca obiectivul privind protecția mediului s-ar realiza mai complet si mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul care corespunde normelor Euro 1 si Euro 2, care a fost pus in circulație in România. Cu privire la limitarea in timp a efectelor hotărârii sale, Curtea a respins cererea guvernului roman, constatând ca acesta nu a făcut dovada criteriului privind existenta unor perturbări grave a economiei romanești ca urmare a pronunțării prezentei hotărâri.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat( actual 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Față de considerente arătate mai sus, în baza art 312 c. pr.civ, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, și că aceasta a evaluat temeinic și complet situația de fapt dedusă judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă Administrația Finanțelor Publice Huși împotriva sentinței civile nr. 678/CA din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurent Administrația Finanțelor Publice Huși împotriva sentinței nr. 678/CA din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalului V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27.09.2013.
Președinte, V. E. P. | Judecător, M. C. P. | Judecător, D. R. G. Ș. |
Grefier, C. A. |
Red. ȘD
Tehnored. AC
2 ex. – 30.09.2013
Tribunalul V. – Judecător S. D. E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4249/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 4700/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
