Pretentii. Decizia nr. 4644/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4644/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 7487/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4644/2013
Ședința publică de la 29 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. R. G. Ș.
Judecător: I. O. M.
Judecător: M. C. P.
Grefier: M. G. A.
S-au luat spre examinare cererile de recurs formulate de recurentul – intimat D. V. D. și de intimata– recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, împotriva sentinței civile nr. 1619/CA/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Drian G. E. care depune împuternicire avocațială pentru recurentul – intimat D. V. D., constatându-se lipsa reprezentantului intimatei – recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Se solicită judecata cauzei și în lipsă.
Prin serviciul de registratură al instanței s-a primit recursul, ca urmare, formulat de D. D..
Avocat Drian G. E. pentru recurentul – intimat D. V. D. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20.00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul – intimat D. V. D. instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității recursului.
Față de excepția invocată, avocat Drian G. E. susține că la data de 17.04.2013 Tribunalul Iași s-a pronunțat, iar hotărârea a fost comunicată la o altă adresă decât cea indicată ca domiciliu procedural ales prin concluziile scrise depuse la instanța de fond, fila 35.
Astfel, a aflat despre faptul că sentința fusese comunicată deja prin intermediul studierii dosarului la registratura Curții de Apel Iași, de unde a ridicat și copie după aceasta la data de 17.09.2013.
În consecință, în temeiul art. 103 Cod procedură civilă, solicită a se constata că motivul nelegalei comunicări a sentinței civile, la o altă adresă decât cea indicată, reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții și solicită să se dispună favorabil asupra repunerii în termenul de recurs.
Pe fond solicită admiterea recursului formulat de D. V. D., așa cum a fost formulat, cu consecința modificării sentinței instanței de fond în privința datei de la care începe să curgă dobânda aferentă taxei de poluare.
În ceea ce privește recursul formulat de Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Iași - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași solicită respingerea, cu cheltuieli de judecată.
Depune note de concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariul de avocat.
Instanța, constatând dezbaterile închise, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE A P E L,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1619/2013, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul D. D., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a mun.Iași, dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 2196 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, precum și să plătească dobânda aferentă acestei sume calculată conform art. 124 Cod pr.fiscală, de la expirarea termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire.
A fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu AFM.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule contravin prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice Iași, care apreciază că în mod greșit prima instanță a considerat că reglementările interne, referitoare la taxa pe poluare pentru autovehicule, nu sunt conforme Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Recurs a formulat și D. D., în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civ, pentru că nu i s-au acordat dobânzile de la data achitării taxei.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
D. D. a invocat tardivitatea recursului formulat de AFP.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține:
Referitor la recursul declarat de AFP Iași:
Recursul este formulat în termen, având în vedere că sentința primei instanțe a fost comunicată la 16.07.2013, iar calea de atac a fost promovată la 30.07.2013(data poștei), deci respectându-se disp art. 301 Cod pr.civ.
Pe fond, Curtea reține că reclamantul a achiziționat un autoturism ce fusese anterior înmatriculat într-o tara comunitara, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa pe poluare auto, introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, și, la cererea de restituire, pârâta – recurentă i-a făcut cunoscut că nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 din actul normativ menționat și că obligația de plată este legală.
Chiar dacă taxa a fost încasată în baza unui act normativ cu putere de lege, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană au prioritate față de dreptul intern și că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod judicios faptul că taxa pe poluare, introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, urmărește restrângerea posibilității introducerii în România a autoturismelor second-hand, ce erau deja înmatriculate în alte state membre ale Comunității Europene, și protejarea producției interne de autoturisme, situație ce nu poate fi justificată prin apelarea la principiul „poluatorul plătește”, din moment ce taxa nu a fost extinsă pentru toți cei implicați în traficul rutier intern, taxa reprezentând în realitate o taxă deghizată cu efect echivalent, ce nu poate fi încadrată în nici una dintre excepțiile de la regula stabilită de art. 110 paragraf I din Tratatul Comunității Europene.
Ca atare, constatând că în mod corect prima instanță a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât urmărește diminuarea introducerii în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, conduită considerată inadmisibilă după data aderării României la U.E., Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de Administratia Finantelor Publice Iași.
Cererea de chemare în garanție a fost corect respinsă, întrucât între AFP și AFM nu există un raport juridic distinct, o transmisiune de drepturi sau obligații care să justifice o obligație de garanție sau despăgubire.
Cu privire la recursul lui D. V. D., acesta va fi admis. Astfel, referitor la criticile privind acordarea dobânzilor, reține Curtea că în cauza I. contra AFP SIBIU, CJUE a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua următoare datei formulării cererii de restituire a taxei. Ca atare, dobânzile se datorează de la data plății, însă, în cauză, prima instanță le-a acordat cf 124 Cod pr.fiscala. Pentru acestea, în baza art. 304 pct.9 raportat la art. 312 Cod pr.civ, Curtea va modifica în parte sentința primei instanțe, prin acordarea dobânzilor fiscale ce se vor acorda de la data plății, până la restituirea integrală a sumei. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei.
Văzând și art. 274 Cod pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului formulat de recurentul D. V. D..
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Iași – Direcția G. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței nr. 1619/ca/2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
Admite recursul declarat de D. V. D. împotriva acestei sentințe pe care o modifică în parte.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Iași să achite reclamantului D. V. D. dobânda corespunzătoare taxei pe emisii poluante calculată de la data plății acesteia și până la momentul restituirii integrale.
Obligă recurenta – intimată Administrația Finanțelor Publice Iași la plata către intimatul – recurent a sumei de 519.15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.11.2013.
Președinte, D. R. G. Ș. | Judecător, I. O. M. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, M. G. A. |
Jud.fond: D. I
Red si tehnored 2 ex.PMC/17.12.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2171/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1726/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
