Pretentii. Sentința nr. 15/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 1491/89/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4498/2013
Ședința publică din 18 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - G. A.
Judecător - C. M.
Judecător - T. D. M.
Grefier - R. G.
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul L. C., împotriva sentinței nr. 1593/CA din 12.06.2013 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – obligare înmatriculare fără taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată, că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, și faptul că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură, precizări scrise formulate de recurent, la care este anexată dovada timbrării cererii de recurs cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 1,50 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E A P E L,
Asupra recursului de față;
Prin sentinței nr. 1593/CA din 12.06.2013, Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de reclamantul L. C., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului V. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule.
Pentru a sa pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand, ce fusese anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, că, la data de 08.03.2013, el a solicitat pârâtei să procedeze la înmatricularea acestuia în România, fără a mai fi obligat să facă dovada plății taxei pentru emisiile poluante, și că acestei solicitări nu i s-a dat curs favorabil, astfel cum rezultă din adresa nr._/18.03.2013.
Apreciind că, în raport de data la care petentului i s-a adus la cunoștința răspunsul dat de pârâtă la cererea ce a formulat, nu au existat temeiuri de fapt sau de drept pentru a se reține că refuzul de înmatriculare a fost unul nejustificat și că solicitantului îi revenea în mod legal obligația de a face dovada plății taxei menționate, de a cărei achitare era condiționată finalizarea operațiunii administrative, prima, instanță, constatând că nu mai subzistă, în noile condiții de reglementare, regimul fiscal discriminatoriu ce a funcționat sub imperiul OUG nr. 50/2008, a respins acțiunea reclamantului, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a introdus recursul reclamantul L. C., care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a apreciat că reglementările ce au succedat OUG nr. 50/2008 au înlăturat, de deplin, din legislația națională, prevederile contrare T.F.U.E., astfel cum s-a stabilit prin hotărârile pronunțate de C.J.U.E. în această materie.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că în mod justificat acțiunea reclamantului a fost cercetată prin prisma prevederilor art. l alin. l și respectiv ale art. 2 alin. l lit. i) din Legea nr. 554/2004, care definesc refuzul nejustificat de a soluționa cererea unei persoane ca fiind o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva respectiva cerere.
Din această perspectivă, Curtea constată că în mod justificat s-a reținut că procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie nu poate fi alta decât cea stabilită prin Ordinul nr. 1501/2006, emis de Ministerul Administrației și Internelor, act administrativ cu caracter normativ care stabilește că orice persoană care solicită înmatricularea unui vehicul este obligată să depună la serviciul public specializat, odată cu cererea de înmatriculare, un număr determinat de înscrisuri, și că nerespectarea acestei condiții îndreptățește structura administrativă sesizată să nu examineze și să nu soluționeze cererea ce i-a fost adresată.
În aceste condiții, Curtea consideră că atâta timp cât prevederile ordinului menționat nu au fost revocate sau anulate, ele vor continua să producă efecte juridice depline și să fie opozabile, atât solicitanților, cât și structurii administrative chemată să efectueze operațiunea administrativă a înmatriculării.
Întrucât petentului nu i s-a cerut altceva decât să se conformeze reglementărilor pe baza căreia se poate realiza operațiunea administrativă vizată, reglementări după care pârâta este obligată să-și desfășoare activitatea, nu exista temei pentru a se reține că răspunsul ce s-a dat cererii reclamantului echivalează cu „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”, cu un „refuz nejustificat de a soluționa cererea” sau cu un „exces de putere”, conduita entității administrative implicate neputând fi judecată decât prin raportare la reglementările potrivit cărora aceasta este organizată și funcționează.
În acest context, Curtea apreciază că jurisprudența instanțelor naționale și a C.J.U.E. nu poate fi extrapolată la alte reglementări decât cele ce au fost examinate prin hotărârile pronunțate în cauzele T. și N. contra României, în condițiile în care legiuitorul național a procedat ulterior la înlăturarea regimului fiscal discriminatoriu, ce urmarea descurajarea achiziționării din spațiul comunitar, a autovehiculelor second-hand și protejarea pieții interne, prevederile OUG nr. 50/2008 încetându-și aplicabilitatea pe data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012.
Ca atare constatând că în mod temeinic și legal prima instanță a considerat că cererea de înmatriculare nu putea fi soluționată în lipsa dovezii plății taxei fiscale corespunzătoare, taxă care la acea dată era legal datorată, Curtea, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamant, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L. C. împotriva sentinței civile
nr.1593/CA/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțata în ședință publică, azi 18.11.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. C. M. T. D. M.
Grefier
R. G.
Red. G.A.
Tehnored. R.G.
4 ex./13.12.2013
Tribunalul V. – jud. S. D. E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2072/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
