Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința nr. 27/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 949/45/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 27/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. E. P.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant S. Gh. T. și pe pârât C. Județeană de Pensii Iași, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 01.02.2013, când:
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ și declinată în favoarea Curții de Apel Iași prin sentința nr. 2592/20.11.2012, reclamantul S. T. a contestat Hotărârea nr. 5015/29.06.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Iași, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prin legea nr. 189/2000, ca persecutat din motive etnice.
Reclamantul a arătat că solicitarea sa a fost incorect respinsă întrucât martorul A. G. a spus că reclamantul, împreună cu sora sa A. și mama sa M., au fost refugiați, tatăl său aflându-se deja pe front.
Prin întâmpinare, pârâta casa județeană de Pensii Iași a arătat că prin cererea înregistrată prin cererea înregistrata la nr._/10.05.2012 S. T. solicita stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, deoarece a fost refugiat.
In susținerea cererii sale, contestatorul a anexat următoarele înscrisuri:
- declarația autentificata a martorilor A. G. si C. G. nr.968/24.04.2012;
- extras din tabelul de refugiați întocmit de Prefectura Județului Bacău eliberat de Arhivele Naționale - Serviciul Județean Bacău;
- adresa nr.264/22.03..2012 eliberata de Arhivele Naționale - Serviciul Județean Bacău;
- adeverința nr.5198/02.05.2012 eliberata de Consiliul Local al Comunei Costești - Primăria Comunei Costesti;
- certificatul de naștere, ..v., Nr._ - copie xerox;
- CI. ..X. Nr._ - copie xerox;
- certificat de căsătorie, ..3, nr._ - copie xerox;
- cupon pensie.
Potrivit declarațiilor martorilor, contestatorul a fost evacuat împreuna cu părinții săi din ., in localitatea Luncani, corn. Gârleni, jud. Bacău începând cu luna aprilie 1944 pana la jumătatea lunii septembrie a anului 1944.
Analizând înscrisurile depuse, prin adresa nr._/01.06.2012 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Iași a solicitat reclamantului completarea dosarului. Acesta a depus Hotărârea nr.4476/30.11.2010 referitoare la d-nul A. G. si extras din tabelul de refugiați întocmit de Prefectura județului Bacău in anul 1944.
Urmare a examinării înscrisurilor depuse, prin Hotărârea nr.5015/29.06.2012 a fost respinsa cererea formulata si nu s-a stabilit solicitantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificata si completata.
Prin prezenta acțiune, contestatorul este nemulțumit de hotărârea Comisiei, motivat de faptul ca deși a fost refugiat nu i-a fost stabilita calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
F. de aceasta nemulțumire, precizam următoarele:
Prin persoana care a fost strămutată in alta localitate, in sensul O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutata sau care a fost obligata sa isi schimbe domiciliul in alta localitate din motive etnice.
Dovada încadrării in situațiile prevăzute de lege se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum ar fi:
- adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Romane sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții, etc.;
- acte eliberate de primăria orașelor respective;
- certificate sau adeverințe eliberate de autoritățile militare ori civile romanești;
- alte asemenea acte oficiale.
În lipsa unor documente oficiale, persoana interesata poate face dovada persecuției din motive etnice prin declarații cu martori, autentificate prin notariate. Având in vedere ca legea nu prevede modalitatea administrării probei cu martori, si in scopul evitării eventualelor abuzuri in stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar ca cel puțin unul din martori sa dovedească cu acte ca s-a aflat in aceeași situație cu solicitantul. De asemenea mărturia martorilor trebuie sa fie verosimila, sa tinda la dovedirea unor fapte reale, sa fie pertinenta si concludenta.
Din înscrisurile existente la dosar contestatorul nu dovedește ca in perioada 1940 - 1945 si-a schimbat domiciliul din motive etnice.
In urma ocupării de către trupele sovietice, prin înaintarea frontului, statul roman a evacuat o mare parte a populației având drept scop protejarea ei si nicidecum persecuția din motive etnice. In aceste condiții a fost refugiat contestatorul in anul 1944.
Pentru dovedirea situației de fapt, respectiv a refugiului, contestatorul depune un extras eliberat de Serviciul Județean Bacău al Arhivelor Naționale din care rezulta ca mama acestuia Sacara M. a fost refugiata împreuna cu doi membri de familie.
Adeverința nr.5198/02.05.2012 eliberata de Consiliul Local al Comunei Costești - Starea civila atesta faptul ca pana in anul 1944 in familia Sacara G. si M. s-au născut doi copii A. si T..
La dosar exista si declarațiile autentificate a doi martori, A. G. si Caileanu G. care declara ca d-nul Sacara T. a fost evacuat împreuna cu părinții in luna aprilie 1944, din . in localitatea Luncani, ., fără să facă nici o referire la celalalt copil.
Exista așadar inadvertențe intre cele dovedite cu acte si cele susținute de martori.
Pentru ca mărturia sa fie valabila, cel puțin unul din martori trebuia sa facă dovada persecuției etnice cu documente oficiale in care sa fie nominalizat ca refugiat. Pentru nici unul din martori nu se prezintă un astfel de document.
Pentru martorul A. G. a fost depus un extras eliberat de Arhivele Naționale - Serviciul Județean Bacău însa acesta face dovada refugiului familiei loan A. cu 4 membri de familie. Nu figurează indicat nominal martorul ca persoana refugiata.
Având in vedere condițiile în care este admisibila proba cu martori si faptul ca declarațiile martorilor nu completează începutul de dovada ci atesta o alta situație de fapt, in mod corect, prin Hotărârea nr.5015/29.06.2012 a fost respinsa cererea contestatorului pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
In acțiunea formulata, contestatorul susține ca tatăl era pe front fiind refugiați doar mama si cei doi copii. In situația in care declarația martorilor nu corespunde situației de fapt, nu se justifică depunerea sa în dovedirea calității de refugiat. Comisia retine situația de fapt așa cum rezulta din înscrisurile care însoțesc cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificata si completata.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că acțiunea este întemeiată.
Prin Hotărârea nr. 5015/29.06.2012, contestată în prezenta cauză, C. județeană de Pensii Iași – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins solicitarea petentului S. T. privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată, apreciind că acesta nu dovedește cu acte valabile persecuția etnică și refugiul, întrucât apar neconcordanțe între adresa eliberată de Arhivele Naționale Bacău, adeverința nr. 5198/2.05.2012 eliberată de Primăria Costești privind membrii familiei S. și declarațiile autentificate ale martorilor.
Examinând înscrisurile depuse de către reclamant în dovedirea situației sale, instanța reține următoarele:
Din adeverința nr. 5198/2.05.2012 eliberată de Primăria Costești (fila 26 dosar) rezultă că părinții reclamantului sunt S. G. și C. M., a căror căsătorie a fost oficiată în anul 1937, iar din această căsătorie au rezultat copii S. A., născută la 21.02.1939 în ., și S. T. (reclamantul), născut la data de 14.11.1942 în aceeași localitate.
Din extrasul legalizat al Tabelului de refugiați eliberat de Serviciul Județean Bacău al Arhivelor Naționale rezultă că mama reclamantului, M. S., a fost notată în tabelul de refugiați întocmit de Prefectura județului Bacău în anul 1944, împreună cu doi membri ai familiei, refugiindu-se din . și stabilindu-se în ..
Din declarația autentificată a martorilor A. G. și C. G. rezultă că reclamantul “a fost evacuat împreună cu părinții săi G. și M. începând cu luna aprilie 1944, din .”, în aceeași situație aflându-se și cei doi martori.
Mai mult, așa precum rezultă din Hotărârea 4476/30.11.2010 C.J.P. Iași, însuși martorul A. I. G. este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, fiind astfel complinită exigența impusă de C. Județeană de Penii în sensul ca cel puțin unul dintre martori să fi avut el însuși calitatea de refugiat. Este de menționat că această cerință, însă, nu izvorăște din prevederile legii, ci este stabilită intern de către C. de Pensii, astfel încât susținerea pârâtei în sensul că pentru martorul A. G. este făcută doar dovada refugiului fam. A. I. cu 4 membri ai familiei este irelevantă, atât timp cât martorul A. I. G., născut la data de 24.01.1930 este beneficiat al Legii 189/2000 conform Hotărârii 4476/30.11.2010.
Prin analiza coroborată a înscrisurilor depuse de către reclamant rezultă că acesta a fost refugiat împreună cu mama sa M. și sora A., neexistând nici un motiv logic și de bun – simț juridic să se considere că, în anul 1944 acesta, în vârstă de 2 ani, nu ar fi plecat împreună cu mama sa.
Afirmația martorului în sensul că reclamantul a fost evacuat împreună cu părinții nu este de natură să creeze suspiciuni în privința numărului de membri ai familiei S. care s-au refugiat fiind mult mai plauzibilă susținerea reclamantului în sensul că tatăl său era deja pe front, iar evacuați au fost mama și cei doi copii.
Raportat la aspectele reținute, instanța apreciază că reclamantul, prin înscrisurile depuse, a făcut dovada calității sale de refugiat, iar solicitarea sa de a i se acorda drepturile prevăzute de Legea 189/200 se impunea a fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamantul S. Gh. T. în contradictoriu cu pârâta C. Teritorială de Pensii Iași.
Anulează Hotărârea nr. 5015/29.06.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Iași și obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Lg. nr. 189/2000.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2013.
Președinte,
P. V. E.
Grefier,
A. C.
Red. P.V.E.
Tehnored. A.C.
2 ex. – 26.02.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 345/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretentii. Decizia nr. 2905/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
