Anulare act administrativ. Decizia nr. 3097/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3097/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 13980/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR. 3097/CA/2013 – R
Ședința publică din 11 septembrie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă L. E., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 2212/CA din 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța aflată la fila 6 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, intimata a formulat întâmpinare în cauză, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 2212/CA din 15.03.2013 Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta L. E. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură cu sediul în Oradea, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul dedus judecății îl reprezintă plângerea formulata de reclamanta împotriva Deciziei de soluționare a contestației administrative si a procesului verbal de constatare 6929 din data de 10.02.2011, prin care s-a reținut ca reclamanta a beneficiat de o suma necuvenita întrucât a solicitat acordarea unei subvenții de agricultor pentru o suprafața de teren declarata, care s-a dovedit a nu fi confirmata, sens in care i s-a imputat plata sumei de 1387,8 lei.
Împotriva acestui act constatator reclamanta a formulat plângere prealabila care i-a fost respinsa, prin Decizia de soluționare a contestației, rămânând valabile concluziile procesului verbal contestat. Din dosarul administrativ care a stat la baza acordării subvenției pentru agricultura aflat la dosarul cauzei, se constata ca reclamanta a solicitat in anul 2009 acordarea unei subvenții pentru suprafața de 2,7 ha. In urma controlului prin teledetecție s-au constatat anumite erori, după cum rezulta din Solicitarea de clarificare nr.49/05.01.2010 adresate reclamantei (f. 23), de a se prezenta la sediul pârâtei în scopul clarificării cererii de sprijin depuse.
S-a solicitat reclamantei sa prezinte acte doveditoare utilizării terenului declarat. Din declarația data de reclamanta la data de 14.01.2010 (f.24), rezulta ca aceasta a luat la cunoștință de faptul ca parcelele agricole înscrise în cererea de sprijin nr. 2969 fac obiectul controlului prin teledetecție si ca a primit solicitarea de clarificări nr.49/05.01.2010 la data de 08.01.2010. Din declarația acesteia reiese ca . reamplasata. La dosar s-a depus dovada efectuării controlului cu teledetecția (f.25).
In acest context în care s-a purtat o adevărata corespondenta între pârâta si reclamanta, referitoare la controlul efectuat, nu se pot retine ca întemeiate susținerile reclamantei ca nu i s-au adus la cunoștință faptul ca se fac verificări în ceea ce privește cererea sa de alocare de plăți si ca nu i s-au cerut lămuriri sau acte suplimentare.
Conform art. 51 alin. 1,2 din Regulamentul CE nr. 796/2004, în cazul în care suprafața declarata în cadrul uneia din schemele de ajutor pe suprafața, este mai mare decât suprafața determinata în conformitate cu art. 50 alin. 3, 4 si 5 din prezentul Regulament, suma ajutorului se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul suprafeței constatate, în cazul în care aceasta depășește 3% sau 2 ha, fără a depăși însă 20% din suprafața determinata.
In cazul în care diferența constatata este mai mare de 20% din suprafața determinata, nu se acorda niciun ajutor pe suprafața pentru grupa de culturi in cauza. In cazul în care suprafața declarata depășește cu mai mult de 30% suprafața determinata în conformitate cu art. 50 alin. 3, 4, 5 din prezentul Regulament, agricultorului i se refuza accesul la schemele de ajutor de care ar fi putut beneficia în conformitate cu art. 50 alin 3, 4, 5 din prezentul Regulament pentru anul calendaristic în cauză.
Referitor la cuantumul debitului imputat, instanța urmează să constate că în anexa la HG. 1211/2009 este menționat cuantumul maxim al plăților acordate în sectorul vegetal în cadrul schemelor de plata pentru anul 2009. De asemenea, instanța urmează sa constate ca în conformitate cu art. 71 alin. 1 lit. a din Regulamentul CE nr.796/2004, daca se constata ca valoarea suprafețelor declarate ligibile pentru care se va acorda sprijin comunitar este mai mare decât valoarea care a fost stabilita pentru România, se aplica o reducere liniara proporționala a sumelor rezultate după aplicarea sancțiunilor de supradeclarare, întârziere si nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toți fermierii eligibili la plata pentru schema de sprijin respectiva.
Față de aceste dispoziții legale si ținând cont de constatările reținute de către pârâta prin controlul de teledetecție, coroborate cu declarațiile reclamantei dar si a martorilor audiați în fața instanței, s-a constatat temeinicia si legalitatea masurilor dispuse prin actele administrative atacate si ca urmare, nefondata acțiunea formulata de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamantă L. E., solicitând admiterea recursului, casarea acesteia si rejudecarea cauzei, cu consecința anulării procesului verbal de constatare nr. 6790 din data de 10.02.2011, emis de APIA, prin care a fost obligata la plata sumei de 1387,8 lei, reprezentând "plata totala datorata" si anularea Deciziei de soluționare a contestației formulata împotriva procesului-verbal menționat, ca act subsecvent.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca, prin procesul verbal atacat, a fost obligata la plata sumei de 1387,8 lei, reprezentând "plata totala datorata" pentru "nerespectarea obligațiilor si îndatoririlor din cererea de plata nr. RO_, depusa la APIA si in urma căreia a obținut plata unor sume, in cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața aferenta anului 2009. In susținerea sa, parata a arătat ca si-a modificat declarația inițiala prin declarații de modificare a suprafețelor si culturilor, in speța Declarația data la 8.01.2010, fila 24 dosar fond. In aceasta declarație insa, modificarea înscrisa "reamplasare . . una generatoare de penalități.
Nici din Raportul de teledetecție si clarificare cu fermierul nu rezulta modificări ale suprafețelor sau ale culturilor declarate. Astfel, nu este indicata nici o diferența de cultura, in dreptul fiecărei parcele existând mențiunea "COK" = cultura OK = conform declarației inițiale. In ceea ce privește suprafețele declarate si suprafețele constatate, acestea din urma sunt cel puțin egale si în câteva cazuri mai mari decât prima coloana (suprafața declarata). In aceasta situație, nu rezulta nici din acest act diferențele invocate de parata in întâmpinare.
Declarațiile celor doi martori audiați confirma susținerile sale, în sensul ca a cultivat întocmai suprafețele declarate inițial. In plus, aceștia au arătat modul deficitar de comunicare cu reprezentanții APIA, care le-au solicitat sa semneze acele declarații de modificare fără a explica exact consecințele. Astfel, arata recurenta, nu i s-a dat posibilitatea de a explica sau de a confrunta rezultatele.
Conform Regulamentului CE 794/2004 invocat de către parata in apărare, fermierul are dreptul de a i se aduce la cunoștința neregulile constate si de a fi convocat la fata locului pentru explicații si clarificări. Ori, apreciază recurenta, in ianuarie 2010 oricum nu se puteau aduce clarificări sau dovezi ferme referitoare la culturile anului 2009. Martorii au arătat ca în situația reclamantei se afla sute de persoane (aproape toata . la teledetecție au fost adesea greșite ori nu s-au găsit efectiv anumite parcele, ceea ce nu corespunde cu adeverințele din registrul agricol.
Din lucrările dosarului, actele depuse la dosar si adeverința de suprafața eliberata de către Primăria Comunei Olcea, rezulta ca susținerile pârâtei sunt eronate. Astfel, in cursul anului 2009 reclamanta a cultivat suprafețele declarate inițial in cererea de ajutor SAPS, conform cu angajamentele luate prin aceasta. Nu a dat si nu a semnat o declarație de modificare aducătoare de penalități așa cum susține pârâta. Modificarea indicata de reclamanta este de reamplasare a unei singure parcele în același . nu atrage penalități.
Singurele dovezi edificatoare ar fi fost hărțile si fotografiile obținute prin teledetecție, precum si confruntarea acestora cu hărțile inițiale pe care fermierii si-au indicat parcelele cultivate la începutul anului 2009, aceste acte nefiind însă furnizate niciodată de către parata. Cu toate acestea, pârâta susține ca si-a modificat declarația inițiala, arătând diferențe pe care recurenta nu le-a indicat, nu le-a cunoscut si nu sunt reale.
Parata susține ca "în urma controlului prin teledetecție s-a constatat o diferența de 0,26 ha între suprafața declarata si cea confirmata, însă nu se specifica alte aspecte esențiale, cum ar fi: în ce a constat controlul, locul si data efectuării, care a fost temeiul efectuării acestuia, care au fost obiectivele dispuse, care a fost executantul si în baza cărui contract, care sunt aparatele de măsura utilizate si care dovada omologării lor metrologice. Pârâta nu face nici o referire la modul în care au fost măsurate terenurile în cauza în momentul înscrierii lor în cererea unica de ajutor pentru agricultura (SAPS); de asemenea, nu indica posibilele neconcordante sau erori de măsurare, având în vedere cele doua sisteme total diferite ca tehnica, dar si ca aplicare, nu indica posibilele erori acceptate, marje de eroare scuzabile/ explicabile, toleranta etc.
Foarte important este faptul ca plata SAPS aferenta anului 2009 s-a efectuat în vara anului 2010, adică mult după solicitarea de clarificare si declarațiile de modificare invocate. Astfel, chiar daca ar fi existat o declarație de modificare în ianuarie 2010, față de cererea inițiala de plata, aceasta nu ar fi depășit data plații efective, adică vara anului 2010.
Art. 51 din Regulamentul CE 794/2004 la care pârâta face referire, precizează ca modificările pot fi făcute pana cel târziu la data emiterii deciziei de plata. Astfel, perioada 5-13.01.2010 este cu mult anterioara emiterii deciziei de plata si a plății efective, care a avut loc în vara anului 2010. Legat de prevederile actului invocat, în art. 51 paragraful M7, al 2 a) se stipulează ca "în cazul în care un agricultor declara o suprafața mai mare decât drepturile la plata iar suprafața îndeplinește toate celelalte criterii de admisibilitate, reducerile sau excluderile prevăzute la alin. 1 si 2 nu se aplica.
Conform art. 19 din același act invocat, pentru corectarea erorilor evidente constatate de către autoritatea competenta o cerere poate fi rectificată. Mai mult, agricultorul beneficiază de posibilitatea de a cunoaște si semna raportul de control, inclusiv prin teledetecție (art. 26), iar în cazul său, acest raport nu conține asemenea neconcordante.
Referitor la "motivarea" sancțiunii, pârâta invocă măsurătorile prin teledetecție, pe care însă nu dovedește ca le-a întreprins ori ca acestea s-au efectuat cu respectarea riguroasa a legii, pârâta nu a prezentat hărțile invocate, pentru a constata suprapunerea parcelelor indicate inițial cu parcelele rezultate la teledetecție, deși a solicitat acest lucru. Perioada în care s-a efectuat controlul prin teledetecție este, de asemenea, foarte importanta, având în vedere ciclul de dezvoltare al diferitelor culturi, însă nici acest aspect nu a fost lămurit de către pârâtă.
In aceste condiții, apreciază recurenta, este evident ca identificarea inițiala a parcelelor, centralizarea datelor precum si acuratețea lor, dar si comunicarea aspectelor esențiale privind drepturile si obligațiile solicitanților (agricultorii) au fost deficitare la nivelul APIA, iar in aceste condiții, pârâta trebuie sa-si asume răspunderea si sa suporte consecințele.
In concluzie, apreciază ca sancționarea sa este netemeinica, nu au fost dovedite în cazul său diferențe de teren în minus sau diferențe de cultura față de declarațiile inițiale, motiv pentru care solicita admiterea recursului si anularea actelor arătate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
In apărare se arata că, în realitate, contrar celor susținute de recurenta, acesteia i s-au adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea Raportului de teledetecție și clarificare cu fermierul din data de 14.01.2010, recurenta asumându-și constatările cuprinse în acest raport prin semnarea lui.
In urma raportului de teledetecție și clarificare cu fermierul, recurenta a completat Anexa 6 – Declarație, prin care a arătat că a efectuat în cunoștință de cauză modificări de amplasare.
De asemenea, în cuprinsul Declarației a precizat că a înțeles că modificarea amplasamentului parcelei în alt . plus sau în minus a suprafeței parcelei și/sau culturii agricole, precum și modificarea culturii agricole poate duce la sancțiuni, de la reducerea procentuală până la reducerea totală a sprijinului sau chiar sancțiuni multianuale.
Invocă în susținerea recursului, Decizia nr. 4331 din 05.12.2006 prin care I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în sensul că „în conformitate cu principiul transparenței administrației publice, consacrat în art. 31 alin.(1) și (2) din Constituția României dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Suplinește condiția motivării actului administrativ existența unei corespondente anterioare între autoritatea emitentă și reclamantă, în care acesteia din urmă, i-au fost prezentate consecințele unei eventuale neconformări la cerințele legale."
Apreciază că existența unei corespondențe anterioare între intimată si recurentă, precum solicitarea de clarificare nr. 49/05.01.2010, raportul de teledetecție și clarificare cu fermierul, anexa 6 - Declarație din data de 14.01.2010, prin care recurenta a specificat erorile proprii comise în ceea ce privește amplasarea și suprafața parcelelor de teren care au făcut obiectul cererii sale de sprijin financiar, suplinește condiția motivării.
Faptul că, în corespondență, s-au utilizat formulare tipizate, asumate prin semnătură de către recurentă, pe care aceasta nu le-ar fi citit, nu poate fi invocat în favoarea sa, întrucât ar echivala cu invocarea propriei culpe.
Mai mult, potrivit art. 46 din O.G. nr. 92/2003 numai lipsa anumitor elemente atrage nulitatea actului administrativ - titlu de creanța si anume lipsa referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, care în speță se observă că sunt prezente în cuprinsul actului atacat.
Pe fondul cauzei, arată că recurenta a solicitat la plată în anul 2009 suprafața de 2,97 ha, iar cererea de plată a acesteia a fost selectată potrivit art. 32 al Regulamentului (CE.) nr.796/2004 la controlul prin teledetecție, control efectuat de firma contractoare .., conform contractului de servicii de control prin teledetecție a cererilor de plată pe suprafață, încheiat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Aparat Central.
În urma controlului prin teledetecție s-a constatat că există o diferență între suprafața declarată 2,97 ha a parcelelor SAPS și cea confirmată 2,71 ha mai mare decât cea permisă 3% sau 2 ha și mai mică sau egală cu 20% din suprafața determinată, diferență care aduce un procent de sancțiune de 9,59 % din suprafața determinată
Prin Solicitarea de clarificare nr.49/05.01.2010 i s-a adus la cunoștință faptul că în urma controlului prin teledetecție s-au constatat anumite erori în solicitarea de plată pe suprafață pentru anul 2009.
În urma solicitării de clarificare, recurenta a dat o declarație prin care a modificat amplasamentul parcelei 2, deși prin cererea unică de plată s-a angajat să declare date reale, complete, corecte și valabile în formularul de cerere și în documentele anexate, precum și să comunice, în scris, subscrisei în termen de 10 zile orice modificare a informațiilor declarate privitoare la suprafața agricolă utilizată, precum și schimbări ale datelor din formularul de solicitare (pct.III.1. Angajamente și declarații), obligații prevăzute și la art.7 din OUG nr.125/2006.
La parcelele 2 și 3 s-a constatat existența codului C3+C2 care reprezintă o cultivare comună, fiind emise solicitări pentru clarificarea situației, tuturor fermierilor implicați în cultivarea comună. Cultivarea comună presupune existența pe mai multe parcele adiacente din același . tip de cultură, parcele aparținând unor fermieri diferiți. în urma rezolvării cultivării comune situația celor două parcele cu probleme a fost următoarea:
- . la plată cu suprafața corectată 0,30 ha;
- . la plată cu suprafața corectată 0,68 ha;
Întrucât diferența între suprafața declarată 2,97 ha a parcelelor SAPS și cea confirmată 2,71 ha este 0,26 ha și procentul de sancțiune 9,59 %, s-a impus aplicarea art.51 din Regulamentul CE nr.796/2004, astfel procesul verbal de constatare a cărei anulare s-a solicitat este întocmit corect, fiind menținut debitul în cuantum de 1387,8 ron.
În drept, a invocat dispozițiile art. 308 Cod proc.civ, art.50-51 din Regulamentul nr.796/2004, O.U.G. nr. 125/2006.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este fondat, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii sunt fondate.
Astfel, recurenta invocă în principal faptul că actele sancționatoare nu sunt motivate.
Intimata pârâtă admite implicit faptul nemotivării, dar invocă Decizia nr. 4331 din 05.12.2005 a ICCJ, care s-a pronunțat în sensul că existența unei corespondențe anterioare între autoritatea emitentă și reclamant suplinește condiția motivării actului administrativ.
Curtea reține că, pentru ca actul administrativ să fie valabil și să producă efecte juridice trebuie să îndeplinească o . condiții și anume: să fie emis de organul competent în limitele competenței sale; să fie emis în forma și cu procedura prevăzută de lege; să fie conform cu legile în vigoare și să fie emis conform interesului public urmărit de lege.
În practica instanțelor de contencios administrativ și în doctrină s-a reținut că motivarea în fapt și în drept constituie o condiție de legalitate a actului administrativ și o garanție a respectării drepturilor legitime ale cetățenilor, aspect confirmat și de art. 17 din Codul bunei administrații adoptat prin Recomandarea CM/R.(2007)7 a Comitetului Miniștrilor din statele membre ale Consiliului Europei care prevede necesitatea motivării într-o manieră corespunzătoare a actelor administrative, mai ales atunci când acestea aduc atingere drepturilor individuale.
Sub aspectul motivării actului administrativ, și Curtea Europeana de Justiție a reținut ca motivarea trebuie sa fie adecvată actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacata, astfel încât sa permită instanței efectuarea revizuirii actului.
In același sens, in Cauza C 509/1993 s-a reținut că o detaliere a motivelor este necesara si atunci când instituția emitenta dispune de o larga putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparenta, putându-se verifica in acest fel daca actul este corect fundamentat.
În speță, intimata se prevalează de faptul că reclamantei i s-a adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea raportului de teledetecție în urma căruia acesta a completat Anexa 6 prin care a arătat că a efectuat în cunoștință de cauză modificările de suprafață și cultură.
Sub aspectul celor reținute, instanța constată că prin solicitarea de clarificări din data de 05.01.2010 (fila 23 dosar fond), reclamanta a fost convocată, pentru data de 14.01.2010, la sediul Primăriei Olcea, întrucât la controlul pe teren prin teledetecție, APIA a identificat „anumite erori” în solicitarea de plată pe suprafață pentru anul 2009.
Intimata invocă faptul că, din cuprinsul declarației - anexa 6 - rezultă că acesta ar fi declarat că a efectuat în cunoștință de cauză modificări ale parcelelor agricole. Însă, instanța constată că această declarație este în realitate un formular tipizat, pretipărit și nu poate conduce la concluzia pertinentă că fermierul a fost în măsură să își exprime liber opinia sa.
Pe de altă parte, probele testimoniale administrate în cauză infirmă susținerea intimatei în sensul că recurenta reclamantă împreună cu ceilalți fermieri din comună care au fost convocați cu același prilej la sediul Primăriei au fost în mod efectiv informați cu privire la rezultatele teledetecției si a consecințelor neregulilor constatate.
Prin urmare, emiterea unui act administrativ în baza acestor înscrisuri, care nasc suspiciuni prin ele însele, nu poate fi apreciată ca o împrejurare de natură a suplini motivarea actului.
Curtea reține că, procesul-verbal nr. 6790 din 10.02.2011 este nemotivat, singurul indiciu referitor la motivul sancționării fiind inserarea lapidară a faptului că: APIA „a procedat la efectuarea unei verificări documentare și faptice ce a avut drept scop stabilirea corectitudinii autorizării cererilor de plată”, reținându-se în aceeași manieră la cap. VII– Titlul prevederi legale și contractuale încălcate: nerespectarea obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată.
În același mod, fără a supune analizei în nici un fel cele invocate, intimatul pârât a emis decizia nr. 7998 – 26/13.07.2011 dată în soluționarea contestației, reținând că debitul aferent campaniei 2009 este constituit corect, aspect ce rezultă din „documentele probante existente”, împrejurare ce echivalează de asemenea cu o nemotivare a deciziei adoptate.
Curtea mai reține că, garanția respectării legalității și a drepturilor cetățenilor derivă tocmai din emiterea actelor administrative astfel încât acestea să permită cetățeanului, cu un nivel mediu de pregătire să înțeleagă aspectele ce i se impută prin acestea, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, autoritatea intimată derogând de la obligațiile sale.
Pentru aceste considerente, văzând că actele astfel emise sunt nule, va înlătura ca nefondate apărările intimatei și va dispune admiterea recursului, modificarea hotărârii, admiterea acțiunii și anularea actelor administrative anterior evocate, împrejurare față de care instanța nu va mai intra în analiza celorlalte aspecte invocate, nulitatea constatată făcând de prisos o atare cercetare.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta-reclamantă L. E., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 2212/CA din 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta L. E. împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și, în consecință, dispune anularea procesului-verbal de constatare nr. 6790 din 10.02.2011 și a Deciziei dată în soluționarea contestației formulate împotriva procesului-verbal, înregistrată sub nr. 7998-26/13.07.2011, emise de intimata-pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. G. M. M.
Red.dec.-B.L.- 10.10.2013
Jud. fond-C. A.
Dact.M.M-2ex.- 10.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1840/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 907/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
