Despăgubire. Decizia nr. 10/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 7373/111/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2011*
DECIZIA NR.10/CA/2013 - R
Ședința publică din 14 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: G. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă G. F. domiciliată în Oradea, ., .. 49, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. - MINISTERUL FINAN ȚELOR PUBLICE cu sediul în sector 1, București, ., împotriva sentinței nr.4151/CA din 5.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă G. F. cu reprezentantul său, avocat H. Ș., lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că recurenta este îndreptățită și la daune morale.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.4151/CA din 5.09.2012 Tribunalul Bihor a admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ.
A respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta G. F. domiciliată în Oradea, ., .. 49, jud. Bihor împotriva pârâtului S. R. - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 1.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Actul administrativ este acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice, care constă într-o manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în realizarea puterii publice, sub controlul principial de legalitate al instanțelor judecătorești.
Definiția legală a actului administrativ și care surprinde trăsăturile acestuia se regăsește la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizări executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Prin urmare, în analiza naturii juridice a unui act emis de către o autoritate publică, esențiale sunt efectele juridice pe care acesta le produce, natura măsurilor dispuse, iar nu forma sau denumirea.
De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 554/2004, este îndreptățită la despăgubiri persoana care a fost vătămată printr-un act administrativ. Aceasta poate solicita acordarea de despăgubiri și pe cale separată, condiționat însă de existența unei hotărâri judecătorești prin care a fost admisă acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal tipic sau asimilat.
În speță însă, astfel cum arată și reprezentantul reclamantei, nu există nici un act administrativ vătămător, reclamanta urmând nici procedura prevăzută de Decretul Lege nr. 118/1990, în urma căruia a obținut hotărârea nr. 686/12.03.1991 prin care Comisia pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 a constatat că în perioada 11.03.1958 – 10.03.1961, tatăl său a fost deținut politic. Această hotărâre nu a fost contestată și nu face obiectul prezentei cauze.
Astfel, constatând că pretențiile în despăgubiri formulate de reclamantă nu au rezultat în urma vătămării drepturilor sau intereselor acesteia printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, emis de o autoritate publică, astfel cum a fost definit mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată este inadmisibilă. Pentru aceste motive, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins ca inadmisibile pretențiile formulate în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta reclamantă G. F., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor la plata unor daune având în vedere calitatea de condamnat politic a antecesorului recurentei. Cu ocazia dezbaterilor a învederat instanței că nu atacă nici o decizie, ci solicită acordarea sumelor ca dezdăunare. A introdus acțiunea la secția de contencios administrativ pentru că instanța are practica de a da toate aceste acțiuni la secția contencios administrativ deși în opinia sa acțiunea are caracter civil.
Mai arată că instanța a motivat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe motivul că nu există act administrativ atacat. Ori actul normativ care stă la baza pretențiilor sale nici nu putea prevedea contenciosul administrativ care a apărut ca și instituție juridică ulterior adoptării Decretului lege 118/1990.
În consecință, instanța constatând că nu este competentă, trebuia să transpună cauza la secția civilă a tribunalului și nu să respingă acțiunea.
În drept a invocat disp.art.304 pct.3, 8 și 9, respectiv 312 pct.4 Cod procedură civilă.
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza art._ Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Reclamanta a formulată acțiune întemeiată pe prevederile Decretului Lege 118/1990 și ale art.998 – 999 cod civil fiind înregistrată inițial ca și litigiu civil pe rolul Secției I –a civilă a Tribunalului Bihor.
La termenul de judecată din data de 8.02.2013 (fila 43) reprezentantul reclamantei a învederat instanței că temeiul de drept al acțiunii îl constituie prevederile Decretului Lege 118/1990, că acțiunea este una de contencios administrativ, sens în care a solicitat transpunerea ei la Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Ca urmare dosarul a fost transpus la un complet din cadrul Secției a II-a a Tribunalului Bihor, situație în care, față de temeiul de drept invocat și precizat expres în fața instanței de judecată, în mod legal a fost soluționată cauza de Secția a II-a civilă și de contencios administrativ.
Referitor la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, instanța de recurs constată că hotărârea este legală, deoarece, conform prevederilor art.10 din Decretul Lege 118/1990 împotriva deciziei emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului Lege 118/1990, se formulează contestație la instanța de contencios administrativ.
În speță, recurenta nu a formulat cerere întemeiată pe prevederile Decretului Lege 118/1990 la această comisie, prin urmare în speță nu s-a atacat un act administrativ, nefiind emisă o decizie în acest sens de către Comisia de aplicare a Decretului Lege 118/1990.
Prima instanță a reținut în mod legal că în speță nu există nici un act administrativ vătămător, iar hotărârea nr.686/12.03.1991, prin care comisia a constatat că în perioada 11.03.1958 – 10.03.1961 tatăl reclamantei a fost deținut politic, nu a fost contestată și nu face obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste aspecte, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă G. F. domiciliată în Oradea, ., .. 49, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. - MINISTERUL FINAN ȚELOR PUBLICE cu sediul în sector 1, București, ., împotriva sentinței nr.4151/CA din 5.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER :
G. C. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond C.O.
Dact.A.C.,2 exemplare/16.01.2013.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3800/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1251/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
