Pretentii. Hotărâre din 06-12-2013, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 4030/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal |
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DOSAR NR._ /CA/2012 – R |
DECIZIA NR. 4569/CA/2013 – R
Ședința publică din 6 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: | B. G. | JUDECĂTOR |
JUDECĂTOR: | G. I. | |
JUDECĂTOR: | T. I. | |
GREFIER: | P. V. |
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. A. cu domiciliul în Cordău, nr. 102A, . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 5146 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul reclamant avocat substituent C. D. în baza împuternicirii avocațiale de substituire din data de 06.12.2013, în substituire avocat B. Antița, lipsind celelalte părți ale litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Instanța constată că nu mai sunt excepții de invocat, probe de solicitat ori alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate cu acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la dosar.
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 5146 din 17 septembrie 2013, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6556 lei, reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantului sumă de 43,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei a reținut că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamant.
Referitor la momentul de la care începe calculul dobânzii fiscale aferente taxei de poluare achitată, instanța a constatat că prin Decizia preliminară pronunțata de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-565/2011 I. vs. AFP Sibiu, s-a statuat că dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în art. 124 cod procedură fiscală care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare s-a statua că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art. 110, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe, cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil. Față de aceste prevederi, Tribunalul Bihor a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor calculată de la data achitării, respectiv 27.06.2011.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, a admis-o și pe cale de consecință a obligat chemata în garanție, să plătească pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei de poluare precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. prin AJFP Bihor, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Conform prevederilor art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, autovehiculul reclamantului intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscală au emis decizia de calcul a taxei pe poluare având la bază documentele anexate de reclamant. Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, niciun stat membru nu supune, direct sau indirect produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Ori taxa de poluare nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România le utilizează pe teritoriul României, poluând mediul
De asemenea, arată că potrivit art. 12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule, achitată este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prevederilor privind timbrul de mediu, se pot restitui sumele reprezentând diferența de suma plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada menționată mai sus.
Totodată, învederează instanței de recurs că în mod neîntemeiat s-a dispus obligarea subscrisei la dobânda fiscală calculată de la data plății efective.
Precizează că acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele de restituit de la buget este reglementată de art. 124 raportat la art. 70 din codul de procedură fiscală. Potrivit acestor dispoziții legale, dobânda legală în materie fiscală se calculează din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența organului fiscal a cererii de restituire și nu cu începere de la data plății taxei pe poluare.
Dobânda legală pentru obligații bănești este reglementată de Ordonanța nr. 9/2000 iar începând cu 1 septembrie 2011 de Ordonanța nr. 13/2011 și se acordă de la data achitării sumei. Totodată, arată că taxa pe poluare instituită de OUG nr. 50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de codul fiscal. În consecință, nu i se pot aplica prevederile codului de procedură fiscală referitoare la dobânda fiscală (aplicabile exclusiv creanțelor fiscale).
Ca urmare, apreciază că în mod nejustificat s-a dispus actualizarea sumei reprezentând taxa pe poluare cu dobânda fiscală calculată de la data plății, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 3 alin. 3 din Ordonanța nr. 9/2000, respectiv Ordonanța nr. 13/2011.
În privința eventualelor cheltuielilor de judecată solicitate de către intimat în recurs, solicită aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat să sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimata chemată în garanție, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală ( OG. 92/2003 ), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. De asemenea, instanța de control judiciar constată că este neîntemeiată și critica formulată de recurentă privind acordarea de instanța de fond a mai mult decât s-a cerut prin faptul că recurenta a fost obligată la plata dobânzii de la data plății taxei de poluare. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că instanța de fond nu a depășit limitele investirii având în vedere că prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea recurentei pârâte la plata dobânzii fiscale de la data plății și până la data plății efective. Prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii acordând ceea ce s-a cerut.
În ceea ce privește motivul de recurs privind prevederile art.12 alin.1 din OUG 9/2013, instanța de recurs apreciază că nu este aplicabil speței, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost introdusă anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Pe fondul cauzei, criticile aduse de recurente modului în care instanța de fond a examinat conformitatea taxei pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 din TFUE sunt infirmate de Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene dată în cauza C-402/09, prin care, la cererea Tribunalului Sibiu, Curtea a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură.
Reamintește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în considerentele Hotărârii prin care a răspuns întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu în Cauza anterior menționată, că articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota, ori baza impozabilă a impozitelor existente, astfel că taxa aplicată după . noii legi poate fi diferită de taxa fiscală percepută până la acel moment, fără ca această împrejurare să fie considerată, prin ea însăși ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
În nici un caz însă competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe nu este nelimitată, art. 110 TFUE fiind încălcat de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
A mai subliniat Curtea de Justiție că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate, întrucât în acest fel li s-ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne având regimul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
De asemenea, Curtea a reamintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE, iar, atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a respectivului stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate, de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Ca atare, în opinia Curții, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața unui statului membru și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.
Pornind de la aceste principiile, Curtea de Justiție a concluzionat că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Or, în condițiile în care, după . OUG nr. 50/2008, doar vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, Curtea a apreciat că prevederile OUG nr. 50/2008 au drept efect descurajarea importului si punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, context în care, s-a concluzionat că prin adoptarea de către România a OUG nr. 50/2008, aceasta a încălcat interdicția prevăzută de art. 110 TFUE.
În plus, Curtea a mai apreciat că obiectivul protecției mediului, invocat de guvernul român pentru a justifica adoptarea OUG nr. 50/2008, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul considerat deosebit de poluant, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Având în vedere că interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE în Cauza C-402/09 este obligatorie pentru instanțele naționale sesizate cu acțiuni care au ca obiect restituirea taxei pe poluare percepută în temeiul prevederilor art. OUG nr. 50/2008, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantei a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismul de ocazie cumpărat dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând pe cale de consecința restituirea acesteia.
Cât privește cererea recurentei de cenzurarea a onorariului avocațial al reprezentantului reclamantului acordat cu ocazia judecării cauzei în recurs, se apreciază că suma acordată cu acest titlu nu este disproporționată în raport de natura și complexitatea cauzei, împrejurare în raport de care și această solicitare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 300 lei în favoarea intimatului cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice BIHOR cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant M. I. A. cu domiciliul în Cordău, nr. 102A, . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 5146 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER |
B. G. | G. I. | T. I. | P. V. |
Red. jud. B.G. – 09.12.2013
Jud. fond. B.D.
Tehnored. P.V. – 2 exe. – 09.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3358/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2355/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
