Pretentii. Hotărâre din 08-11-2013, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 5904/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal |
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DOSAR NR._ /CA/2012 – R |
DECIZIA NR. 4183/CA/2013 – R
Ședința publică din 8 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: | T. I. | JUDECĂTOR |
JUDECĂTOR: | B. G. | |
JUDECĂTOR: | G. I. | |
GREFIER: | P. V. |
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București cu sediul în Sector 5 București, . în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul ales în Oradea, .. 12, ., jud. Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 4502 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata pârâtă, avocat M. V., în baza împuternicirii avocațiale nr. 1 din data de 08.11.2013 emisă de Baroul Bihor, lipsind celelalte părți ale litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că ambele recursuri formulate în cauză sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, cauza se află la primul termen înaintea instanței de recurs, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, după care:
Instanța constată că nu mai sunt excepții de invocat, probe de solicitat ori alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4502 din 11 iunie 2013, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 25.619 lei, reprezentând taxa pe poluare încasată nelegal, achitată de Unicredit Leasing Corporation S.R.L. prin ordinul de plată nr.9 din 02.04.2009, precum și la plata dobânzii prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanța a constatat că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 aprilie 2013 dată în cauza C-565/11 M. I., s-a stabilit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (dobânda). În raport de aceste considerente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa percepută nelegal cu dobânda prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, a admis-o și pe cale de consecință a obligat chemata în garanție, să restituie pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală prevăzută de OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a tribunalului și respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă iar în subsidiar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În susținerea excepției necompetentei materiale a Tribunalului Bihor in soluționarea cauzei, precizează, că:
Potrivit dispozițiilor art.3 alin. l din Codul de procedura civila, curțile de apel judeca in prima instanța, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autorităților si instituțiilor centrale.
Conform art.8 alin. l din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, republicata, cu modificările si completările ulterioare, persoana vătămata . de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit nici un răspuns in termenul prevăzut la art.2 alin. l lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale.
În temeiul prevederilor art. 10 alin. l din legea menționata, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale si județene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se soluționează in fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
Învederează instanței că, reclamanta înțelege sa se judece in contradictoriu cu Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili - București, iar aceasta, așa cum se arătă, este direcție in cadrul AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALA. Ca atare, în considerarea celor mai sus expuse, și având in vedere ca reclamanta solicita anularea unui act administrativ emis de o autoritate publica centrala competenta de soluționare aparține nu tribunalului, ci curții de apel, motiv pentru care solicită instanței sa admită excepția invocata, sa caseze sentința atacata, si sa rejudece cauza in fond.
Pe cale de excepție, invocă totodată și lipsa calității procesuale active a persoanei care a formulat cererea de chemare in judecata, și anume a reclamantei ., cu sediul fiscal in Oradea ., jud. Bihor, întrucât, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule a fost emisa de către Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili pentru . IFN SA cu sediul în București, societate de leasing care a achitat taxa de poluare in suma de_ lei cu O.P. nr.9/02.04.2009, singura îndreptățită la restituirea acestei sume, iar reclamanta în cauză nu este proprietara autoturismului marca Land Cruiser, ci . IFN SA cu sediul în București.
În condițiile in care reclamanta din prezenta cauza solicită restituirea de către ANAF -D.G.A.M.C. București a unei sume pe care aceasta din urma instituție nu i-a reținut-o niciodată, in mod direct, recurenta consideră ca nu are capacitate procesuala activă.
Mai arată că în prezenta cauza, reclamanta a formulat acțiunea in nume propriu, si nu in numele societății de leasing, care a achitat taxa de poluare si ar fi îndreptățita la a solicita restituirea acesteia. Totodată, precizează ca la momentul formulării acțiunii reclamata ., nu a avut împuternicire legala din partea societății de leasing sa promoveze acțiunea.
Chiar daca reclamanta este parte in contractul de leasing, in calitate de utilizator, iar . IFN SA in calitate de finanțator, este cealaltă parte din contractul de leasing, apreciază ca aceasta calitate nu este suficienta pentru a avea si calitatea de reprezentant, astfel că nu se poate retine nici incidența unei reprezentări legale in sensul art.70 din Codul de procedura civila.
În concluzie, ținând seama de considerentele mai sus prezentate, solicită instanței sa retina ca reclamanta la momentul formulării acțiunii nu a avut calitate procesuala activa, si pe cale de consecință sa se respingă acțiunea pentru excepția invocata.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Așa cum reiese din actele dosarului, autoturismul achiziționat de reclamanta ., si anume marca Land Cruiser - an fabricație 2008, având număr de identificare JTMCV05J_ a fost achiziționat din Ungaria conform facturii nr._ din 16.12.2008 si evident fiind un autoturism nou. De altfel, reclamanta nu face nici dovada înmatriculării autoturismului marca Land Cruiser într-un alt Stat membru U.E., anterior înmatriculării acestuia in România .
Ori, așa cum se arătat mai sus, prin O.U.G. nr.50/2008, taxa se datorează pentru toate autoturismele noi ce sunt înmatriculate pentru prima dată în România, fără distincție dacă este produs în țară sau în străinătate, astfel că nu se poate reține caracterul protecționist al taxei, iar comparația cu autovehiculele second hand plasate deja în circulație este lipsită de relevanță, pentru că ar însemna să se interzică statelor membre să aplice noi taxe sau să modifice taxele existente.
F. de motivele in fapt si in drept invocate, solicită respectuos respingerea acțiunii ca neîntemeiată .
Arată că potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percep atât pentru autovehiculele second-hand provenite dintr-un stat membru U.E., cât și pentru autovehiculele second-hand rulate din România în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
În speță sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1, art.3 alin.1, art.4 lit. a) si b) și art.6 alin.4 din OUG nr.50/2008 completate cu cele ale art.1 alin.1 din N-le metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) si N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Astfel, conform prevederilor art. 4 lit.a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează in funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Potrivit art.12 alin.1 din OUG 9/2013 privind timbrul de mediul pentru autovehicule, în cazul în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată, este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prevederi ordonanței privind timbrul de mediu, calculat în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, se pot restitui sumele reprezentând diferența de sumă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada de mai sus.
În privința capătului de cerere privind „acordarea dobânzii fiscale de la data achitării taxei” solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, pentru următoarele aspecte: așa cum a precizat și instanța de fond, în materie fiscală dreptul contribuabilului de a instanța se acorda dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, este reglementat de art. 124, coroborat cu art. 117 și art. 70 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală
Deci dobânda legală în materie fiscală este stabilită la nivelul majorării de întârziere prevăzute de codul de procedură fiscală și se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 (de la data formulării cererii de restituire) potrivit articolelor invocate mai sus.
Dobânda legală pentru obligații bănești se calculează potrivit art. 2 alin. 2 OG nr. 9/2000 și este stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR, diminuat cu 20 %, aceasta din urmă acordându-se de la data achitării sumei.
Consideră că speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 9/2000 și arată că, pe cale de consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Mai mult, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul de dobândă iar acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Ori potrivit art. 1 din OG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și de gestionează de Administrația F. pentru Mediu, nefiind un venit la bugetul de stat, nefiind prevăzută/instituită de dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, nu instanța se poate aplica prevederile OG nr. 92/2003 referitor la dobânda fiscală prevăzut de codul de procedură fiscală (aplicabile exclusiv creanțelor fiscale), așa cum în mod temeinic și legal a dispus Tribunalul Maramureș potrivit sentinței nr. 6453/23.11.2011.
Totodată, recurenta pârâtă solicită instanței modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea sa să restituie reclamantului taxa de poluare și a dobânzii aferente pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din O.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pe cale de consecință, pe cale de excepție, instituția Administrația Finanțelor Publice Oradea nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare. În acest sens invocă lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, această instituție nefiind beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
În concluzie, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr.50/2008, nefiind o taxă de natură fiscală, are un alt mod de calcul și o altă destinație, pârâta nu poate fi obligată „la restituirea taxei de poluare și a dobânzilor aferente".
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr.50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai arată și că, această instituție nu poate dispune restituirea unor sume reprezentând " taxa de poluare pentru autovehicule" instituită de O.U.G. nr.50/ 2008, întrucât aceste sume (taxă) constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu București, taxa urmând a fi plătită de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, instituție centrală cu personalitate juridică proprie.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând " taxa de poluare " este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. "taxa de poluare" constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul" distinct" al Administrației F. pentru Mediu București.
În consecință se impune modificarea în parte a sentinței recurate în sensul celor menționate mai sus.
Arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție AFM la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
Intimata chemată în garanție, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat constată că este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Excepția necompetentei materiale a Tribunalului Bihor in soluționarea cauzei este neîntemeiată și va fi respinsă având în vedere că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența în soluționarea litigiilor privind taxe și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei ( forma în vigoare la data înregistrării acțiunii), aparține tribunalului, nefiind incident în cauză criteriul rangului autorității așa cum se afirmă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea acțiunii, instanța constată că este întemeiată și o va admite.
Reclamanta . a solicitat restituirea sumei de 25.619 lei reprezentând taxa pe poluare achitata pentru autoturismul Toyota Landcruiser.
Instanța de recurs constată însă că suma pretinsă prin acțiune a fost achitată de Unicredit Leasing Corporation prin Ordinul de plată nr. 9/02.10.2009 și nu de către reclamantă.
Prin urmare titularul acțiunii în restituire nu poate fi . atâta timp cât decizia de calcul a taxei a fost emisă în sarcina societății de leasing Unicredit Leasing Corporation care a și făcut dovada achitării sumei respective.
Prin urmare nu există raporturi juridice directe între intimata reclamantă și organul fiscal, suma fiind prelevată de la o altă societate ce nu este parte în cauză. Pe de altă parte, raporturile dintre societatea de leasing și societatea reclamantă nu pot fi valorificate în prezentul cadru procesual, ci separat printr-o acțiune de drept comun.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. pr civ.va admite recursul, va modifica în întregime hotărârea și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pe cale de consecință va fi respinsă și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor.
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București cu sediul în Sector 5 București, . în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul ales în Oradea, .. 12, ., . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 4502 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . Oradea în contradictoriu cu pârâta ANAF – DGAMC București ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea de chemare în garanție a AFM București formulată de pârâta ANAF București.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER |
T. I. | B. G. | G. I. | P. V. |
Red. jud. G.I. – 21.11.2012
Jud. fond. E.D.V.
Tehnored. P.V. – 2 exe. – 21.11.2012
| ← Pretentii. Decizia nr. 403/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 663/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
