Pretentii. Hotărâre din 22-11-2013, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 2831/111/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal |
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DOSAR NR._ /CA/2012 – R |
DECIZIA NR. 4408/CA/2013 – R
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: | B. L. | JUDECĂTOR |
JUDECĂTOR: | R. C. | |
JUDECĂTOR: | T. A. | |
GREFIER: | P. V. |
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. P. cu domiciliul ales în Oradea, .. 6, . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 4476 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul reclamant avocat H. M. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din data de 23.09.2013 emisă de Baroul Bihor, lipsind celelalte părți ale litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, precum și faptul că la data de 01.11.2013 prin serviciul Registratură, intimatul reclamant a depus la dosarul cauzei note de ședință la care a anexat dovada achitării onorariului de avocat, după care:
Instanța constată că nu mai sunt excepții de invocat, probe de solicitat ori alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate cu acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la dosar.
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4476 din 11 iunie 2013, Tribunalul Bihor a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5178 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante și dobânda prevăzută de OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia.
A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 543,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei a reținut că taxa pentru emisiile poluante are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pentru emisiile poluante achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamant.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanța a constatat că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 aprilie 2013 dată în cauza C-565/11 M. I., s-a stabilit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a pierderilor reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (dobânda). În raport de aceste considerente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa percepută nelegal cu dobânda prevăzută de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, a admis-o și pe cale de consecință a obligat chemata în garanție, să restituie pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante, precum și dobânda prevăzută de OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, calculată de la data plății fără temei a taxei și până la data restituirii acesteia, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 9/2012 pentru emisiile poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs AJFP Bihor solicitând admiterea recursului promovat în sensul respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Arată că potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percep atât pentru autovehiculele second-hand provenite dintr-un stat membru U.E., cât și pentru autovehiculele second-hand rulate din România în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
De asemenea, aceste prevederi legale sunt stabilite și în noua reglementare în vigoare, și anume art. 4 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, act normativ care a abrogat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin urmare, s-a cum s-a arătat mai sus taxa se datorează pentru toate autoturismele noi și/sau second-hand ce sunt înmatriculate în România, fără distincție dacă este produs/provenit din țară sau din străinătate.
Față de argumentele invocate în apărare, arată că în speță sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 și 2, art. 2 lit. b), art.3 alin.1, art.4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 1, 2 și 3 și art.6 alin.6 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Astfel, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada menționată.
În privința capătului de cerere privind „acordarea dobânzii fiscale de la data achitării taxei” solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, pentru următoarele aspecte: așa cum a precizat și instanța de fond, în materie fiscală dreptul contribuabilului de a instanța se acorda dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, este reglementat de art. 124, coroborat cu art. 117 și art. 70 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală
Deci dobânda legală în materie fiscală este stabilită la nivelul majorării de întârziere prevăzute de codul de procedură fiscală și se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 (de la data formulării cererii de restituire) potrivit articolelor invocate mai sus.
Dobânda legală pentru obligații bănești se calculează potrivit art. 2 alin. 2 OG nr. 9/2000 și este stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR, diminuat cu 20 %, aceasta din urmă acordându-se de la data achitării sumei.
Consideră că speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 9/2000 și arată că, pe cale de consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Mai mult, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul de dobândă iar acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Ori potrivit art. 1 din OG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și de gestionează de Administrația F. pentru Mediu, nefiind un venit la bugetul de stat, nefiind prevăzută/instituită de dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, nu instanța se poate aplica prevederile OG nr. 92/2003 referitor la dobânda fiscală prevăzut de codul de procedură fiscală (aplicabile exclusiv creanțelor fiscale), așa cum în mod temeinic și legal a dispus Tribunalul Maramureș potrivit sentinței nr. 6453/23.11.2011.
Totodată, recurenta pârâtă solicită instanței modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea sa să restituie reclamantului taxa de poluare și a dobânzii aferente pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din O.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pe cale de consecință, pe cale de excepție, instituția Administrația Finanțelor Publice Oradea nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare. În acest sens invocă lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, această instituție nefiind beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
În concluzie, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr.50/2008, nefiind o taxă de natură fiscală, are un alt mod de calcul și o altă destinație, pârâta nu poate fi obligată „la restituirea taxei de poluare și a dobânzilor aferente".
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr.50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai arată și că, această instituție nu poate dispune restituirea unor sume reprezentând " taxa de poluare pentru autovehicule" instituită de O.U.G. nr.50/ 2008, întrucât aceste sume (taxă) constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu București, taxa urmând a fi plătită de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, instituție centrală cu personalitate juridică proprie.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând " taxa de poluare " este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. "taxa de poluare" constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul" distinct" al Administrației F. pentru Mediu București.
În consecință se impune modificarea în parte a sentinței recurate în sensul celor menționate mai sus.
Arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție AFM la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul reclamantei în fond și în recurs, solicită aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat să sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimații, deși legal citați, nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală ( OG. 92/2003 ), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. De asemenea, instanța de control judiciar constată că este neîntemeiată și critica formulată de recurentă privind acordarea de instanța de fond a mai mult decât s-a cerut prin faptul că recurenta a fost obligată la plata dobânzii de la data plății taxei de poluare. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că instanța de fond nu a depășit limitele investirii având în vedere că prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea recurentei pârâte la plata dobânzii fiscale de la data plății și până la data plății efective. Prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii acordând ceea ce s-a cerut.
În ceea ce privește motivul de recurs privind prevederile art.12 alin.1 din OUG 9/2013, instanța de recurs apreciază că nu este aplicabil speței, având în vedere că acțiunea reclamantei a fost introdusă anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive în cauză a Administrației Finanțelor Publice Oradea, pe considerentul că nu ea este beneficiara de fapt și de drept a taxei pe poluare, este apreciată ca neîntemeiată, întrucât raportul fiscal care a generat formularea cererii de restituire s-a stabilit între recurentă prin Administrația Finanțelor Publice Oradea și reclamant, decizia de calcul a taxei de poluare fiind emisă de Administrația Finanțelor Publice Oradea, tot aceasta fiind și cea care a respins cererea reclamantului de restituire a taxei.
Critica recurentei pârâte referitoare la înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei de poluare și a dobânzii aferente este neîntemeiată, față de prevederile art.117 Cod procedură fiscală, conform cărora restituirea taxei se face tot de către autoritatea fiscală.
În privința fondului, cauzei instanța reține că prin suspendarea aplicării prevederilor alin.2 al art.4 din Legea nr.9/2012 prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), și în privința taxei pe emisii poluante subzistă elementele în raport de care CJUE a statuat că taxe pe poluare prevăzută de OG nr. 50/2008 contravine art. 110 din TFUE. În consecință, în mod corect, prima instanță a concluzionat că taxa contravine prevederilor Tratatului și a dispus restituirea acesteia.
Referitor la omisiunea instanței de fond de obligare și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că această critică nu poate fi reținută, deoarece pârâta recurentă nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată față de chemata în garanție, în legătură cu cererea de chemare în garanție formulată împotriva celei din urmă. În plus, nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina chematei în garanție, în temeiul art. 274 C.p.c., cererea de chemare în garanție fiind admisă pe considerentul că suma de bani încasată de pârâta recurentă a fost ulterior virată fondului de mediu, fără a exista o acțiune culpabilă din partea chematei în garanție.
Cât privește cererea recurentei de cenzurarea a onorariului avocațial al reprezentantului reclamantului acordat cu ocazia judecării cauzei în primă instanță și în recurs, se apreciază că suma acordată cu acest titlu de instanța de fond nu este disproporționată în raport de natura și complexitatea cauzei, împrejurare în raport de care și această solicitare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 250 lei în favoarea intimatului cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice BIHOR cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. P. cu domiciliul ales în Oradea, .. 6, . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, Sector 6 împotriva Sentinței nr. 4476 din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER |
B. L. | R. C. | T. A. | P. V. |
Red. jud. B.L. – 04.12.2013
Jud. fond. E.D.V.
Tehnored. P.V. – 2 exe. – 04.12.2013
| ← Pretentii. Hotărâre din 08-11-2013, Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 659/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
