Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4893/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4893/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 7122/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4893
Ședința publică din 3 iunie 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER: I. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamantul recurent F. V. și pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Oțelu R., împotriva sentinței civile nr. 175/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, d-nul avocat B. M. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamatului recurent a depus concluzii scrise și chitanță fiscală ce atestă achitarea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea în fond a recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost promovat de către reclamantul recurent, și respingerea recursului declarat de către pârâta recurentă, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 175/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul F. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R..
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. la restituirea sumei de 5.148 lei, cu titlu de taxă de poluare.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. la plata dobânzilor legale, conform considerentelor prezentei hotărâri.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. la plata sumei de 343,50 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul recurent F. V. și pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Oțelu R., au declarat recurs.
În recursul reclamantului recurent, se invocă nelegalitatea hotărârii, prin faptul că instanța de fond, în mod eronat, a dispus reducerea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
În recursul pârâtei recurente se invocă nelegalitatea hotărârii, prin aceea că instanța a ignorat calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice C. – S., în condițiile în care, potrivit Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, are atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată iar, potrivit art. 3 lit. k din R., Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată, Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. neavând personalitate juridică, fiind subordonată Direcției Generale a Finanțelor Publice C. – S..
De altfel, în recursul pârâtei, hotărârea este criticată sub aspectul excepției inadmisibilității/tardivității acțiunii reclamantului, care nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată de art. 205 Cod procedură fiscală, art. 41 Cod procedură fiscală.
În acest context, se invocă tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative, în raport cu dispozițiile art. 207 (1) Cod procedură fiscală, termenul vizat de normă, de 30 de zile, fiind depășit, cu consecința sancțiunii decăderii.
Pe fondul cauzei, se susține compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu art. 110 din TFUE, actul normativ fiind emis tocmai pentru a asigura conformitatea dreptului intern cu dreptul U.E.
În cauză, reclamantul recurent a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta recurentă.
Verificând recursul declarat de reclamantul recurent, Curtea constată nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, cât privește acordarea cheltuielilor de judecată, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului, cu consecința modificării în parte a sentinței și acordarea de cheltuieli către reclamant, în sumă de 1043,3 lei, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cât privește acordarea cheltuielilor de judecată, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Cu referire la recursul pârâtei, Curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins, în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la calitatea procesuală pasivă, Curtea constată că recurenta confundă calitatea procesuală cu reprezentarea procesuală, conferită prin Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală menționat, cele două instituții fiind diferite în D., instanța de fond soluționând temeinic și legal disputa juridică, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, întrucât, în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține organului emitent al actului atacat, independent de împrejurarea că acesta are sau nu personalitate juridică, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În speță, capacitatea administrativă aparține Administrației Finanțelor Publice Oțelu R., care a emis actul atacat.
Astfel, cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul Deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală, nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În același sens, în jurisprudența CJUE - cauza Metallgesellschaft și Hoechst, s-a statuat că restituirea taxelor prevalate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării în momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă este în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ipoteză identificată în prezenta cauză.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul reclamantului declarat împotriva sentinței civile nr. 175/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Obligă pe pârâtă la plata sumei de 1043, 3 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest hotărârea.
Respinge recursul pârâtei.
Obligă pe pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2013.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. L. B. E. N. Ș. L.
- aflată în concediu de odihnă -
semnează d-na președinte
a Curții de Apel Timișoara
Prof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
I. B.
Red. L.B/2.07.2013
Tehnored. I.B. 2 ex./2.07.2013
Primă instanță: G.Ș. – Tribunalul C. - S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6646/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7531/2013.... → |
|---|
