Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3692/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3692/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 6148/108/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.3692
Ședința publică din 16 mai 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: D. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: O. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Pecica reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr.4971/15.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat B. R. P. și chemat în garanție – intimat Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat S. P. I. în reprezentarea reclamantului intimat B. R. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosarul cauzei concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4971/15.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul B. R. P. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pecica și în consecință a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 1123 lei, achitată prin chitanța . nr._ din 13.08.2008, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-21.08.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei. S-a admis cererea pârâtei AFP Pecica de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, și în consecință a obligat chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de 1123 lei, achitată de reclamant în favoarea ei, împreună cu dobânda. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că pentru înmatricularea în România a unui autoturism achiziționat dintr-un stat U.E.. unde a și avut prima înmatriculare, reclamantul a plătit o taxă în temeiul O.U.G. nr.50/2008, ce a instituit cadrul legal pentru aceasta, însă s-a apreciat că această taxă de poluare este discriminatorie întrucât descurajează punerea în circulație pe piața internă a unor vehicule de ocazie cumpăare din alte state membre, fără a avea același efect și cu privire la vehiculelor de pe piața națională, ceea ce contravine dispozițiilor art.110 din T.F.U.E.
Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Pecica reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Consideră că s-a pronunța o soluție cu interpretarea greșită a legii, întrucât la adoptarea ordonanței s-a avut în vedere respectarea legislației europene și aplicarea politicilor de mediu pe principiul poluatorul plătește, iar criticile Comisiei Europene au vizat doar cuantumul ridicat al taxei, astfel că prin coroborare și cu jurisprudența comunitară, pe care recurenta a reiterat-o în motive, apreciază că toate cerințele comunitare au fost respectate prin adoptarea O.U.G. nr.50/2008 începând cu sistemul unitare de impozitare și taxare și până la modul și modalitățile de contestare a acestora stabilite de organele statului.
Reclamantul intimat prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de pârâtă, conform motivelor invocate în scris și văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Solicitând restituirea taxei, reclamantul nu a pus în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008; într-adevăr, din punct de vedere formal regimul de impozitare instituit prin O.U.G. nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea că este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T.. Litigiul pune însă în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene.
Or, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Considerentele se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009, fiind precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul achitând taxa pe poluare calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma în vigoare la acea dată, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.
În temeiul art. 274 alin.1 C.proc.civ., va fi obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului Pecica reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr.4971/15.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. L. D. I. Ț. Dr. M. B.
GREFIER,
O. D.
Red.D.I.Ț.03.06.2013
Tehnored D.O. 2 ex.03.06.2013
Instanță fond: Tribunalul A.
Jud. M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 06/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 782/2013.... → |
|---|
