Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1231/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 4078/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1231
Ședința publică din 19 martie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3957/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații . A. și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimata . A., av. B. F., lipsă pârâtele recurente Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și intimata Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 27.02.2013 întâmpinare de către intimata reclamantă.
Reprezentantul intimatei a depus la dosar împuternicire avocațială, ordin de plată și chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursurillor și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul A. la data de 13.06.2012, reclamanta . a cerut în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală A Finanțelor Publice a Județului A., anularea Deciziei de calcul privind stabilirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule nr. 22.384/ad/08.03.2012 emisă de pîrîta de ordinul I și Decizia nr. 343/29.05.2012 emisă de pîrîta Direcția Generală A Finanțelor Publice a Județului A. de respingere a contestației formulată în procedura prealabilă împotriva deciziei de calcul; obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 8.557 lei plătită la Trezoreria A. cu OP nr. 02/12.03.2012, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a plătit taxa pentru emisii poluante a cărei restituire o solicită, stabilită în baza Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru a putea înmatricula autovehiculul second hand marca Scania tip 124 L 470, Categoria auto N.3, norme poluare R.3, fabricat în anul 2003, înmatriculat pentru prima dată la 27.02.2003.
Considerând că a plătit o taxă nelegală și nedatorată a formulat o contestație în procedura prealabilă către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. înregistrată sub nr._/29.05.2012, respinsă prin Decizia nr. 343/29.05.2012 – f. 9-13 dosar, prin care a cerut restituirea taxei, plata dobânzii aferente calculată conform legii și anularea Deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 124 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, formulând o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului să fie admisă și cererea de chemare în garanție, cu consecința obligării chematei în garanție la suportarea despăgubirilor și a celorlalte cheltuieli, în locul pârâtei, deoarece taxa pentru emisiile poluante a intrat în patrimoniul acesteia, în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr. 9/2012.
Prin sentința civilă nr. 3957/04.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ 2012, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală A Finanțelor Publice a Județului A. și, în consecință, a anulat Decizia de calcul privind stabilirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule nr. 22.384/ad/08.03.2012 emisă de pârâta de ordinul I și Decizia nr. 343/29.05.2012 emisă de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice a Județului A. de respingere a contestației formulată în procedura prealabilă împotriva deciziei de calcul ;
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 8.557 lei plătită la Trezoreria A. cu OP nr. 02/12.03.2012, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordinul I. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe care a obligat-o să suporte toate cheltuielile stabilite în sarcina pârâtei prin prezenta hotărâre.
A obligat pârâta de ordinul I la 1.047,65 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul second hand marca Scania tip 124 L 470, Categoria auto N.3, norme poluare R.3, fabricat în anul 2003, înmatriculat pentru prima dată la 27.02.2003, pentru care a plătit taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule în sumă de 8557 lei.
Cu privire la taxa pentru emisiile poluante prezentate de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-402/2009 (T. împotriva României) din 07.04.2011, Curtea a reținut:
„Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, asupra interpretării aceluiași art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, investită cu soluționarea recursurilor în interesul legii cu privire la aplicarea art.4, art.7 și art.10 din OUG nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, raportat la prevederile art.7 al.2 din Legea nr.554/2004, a admis recursurile în interesul legii prin Decizia nr.24/14.11.2011, obligatorie în baza prevederilor art.3307 al.4 Cod procedură civilă, începând cu data pronunțării ei.
În esență, a concluzionat că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la prevederile art.205–218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiată pe prevederile art.117 al.1 lit.d din același cod.
Articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În cauza T. împotriva României, s-a reținut că datele statistice prezentate au confirmat scăderea considerabilă a înmatriculărilor vehiculelor de ocazie importate în România de la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Chiar dacă OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule a fost abrogată prin Legea nr.9/2012, văzând precedentul judiciar din cauza T. c.a. România, văzând cuantumul ridicat al taxei pentru emisiile poluante la plata căreia a fost obligat reclamantul pentru a-și putea înmatricula autoturismul achiziționat second hand din spațiul Uniunii Europene, prima instanță a reținut că taxa stabilită în sarcina sa este discriminatorie, încălcând cu evidență art.90 din Tratatul Convenției Europene, precum și principul liberei circulații a mărfurilor în spațiul Uniunii Europene consacrat în art.34-36 din același act normativ.
În consecință, în baza art.18 al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, art.117 al.1 lit.d și a art.124 Cod procedură fiscală, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . A. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 8557 lei, actualizată cu dobânda fiscală începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective în baza art.124 al.2 și art.120 al.7 Cod procedură fiscală.
În baza art.60 și următoarele Cod procedură civilă, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, pe care a obligat-o să suporte în locul pârâtei plata taxei pe poluare actualizată și celelalte cheltuieli ocazionate, având în vedere că taxa a intrat în patrimoniul acesteia, profitându-i în exclusivitate.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la 1.047,65 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 3957/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A., care a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, menținerea sentinței în ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru mediu București, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivare reiterează excepția invocată în primă instanță, respectiv că acțiunea este inadmisibilă ca fiind prematur introdusă.
Arată că reclamanta, nu a făcut dovada atacării Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule emisă de pârâtă, în sumă de 8.557 lei.
În aceste condiții, reclamanta nu a epuizat procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, întrucât nu există nici un document din care să rezulte faptul că Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost atacată.
Mai mult și doctrina în materie arată că instanțele de contencios administrativ au apreciat că procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art.109 C.proc. Civ.
Având în vedere cele arătate, consideră că acțiunea în contencios formulată de . apare ca fiind prematur introdusă deoarece nu a fost finalizată procedura prealabilă și în consecință solicită respingerea ei ca inadmisibilă, acestei acțiuni fiindu-i aplicabila Legea nr. 9/2012.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că România prin aprobarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționeză strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea si controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse. Acest principiu este de asemenea în acord cu Protocolul de la Kyoto al cărui semnatar este și România și care instituie obigativitatea respectării obiectivelor de protecție a mediului.
Astfel, pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare și pentru stoparea încălcării Protocolului de Aderare la UE de către România au fost abrogate dispozițiile Codului fiscal care reglementau taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și a fost adoptată Legea nr. 9/2012 care are la bază principiile pe care le-a enunțat mai sus.
Așa cum este reglementată de Legea nr. 9/2012, taxa pe emisiile poluante este temeinică si legală, drept pentru care solicită ca cererea reclamantei să fie respinsă ca neîntemeiată.
În drept, a invocat Legea nr. 9/2012, art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod pr. civ.
Împotriva aceleiași hotărâri, a declarat recurs și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A., care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate ]n sensul respingerii acțiunii.
Invocă dispozițiile Legii nr. 9/2012 și învederează că așa cum se arată în art. 1 al noii legi acesta taxă este o taxa de mediu, care vizează protecția mediului, fiind în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană: "Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.".
Mai arată că această taxă există în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc), chiar mai mult, desființarea ei ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, respectiv art. 1 alin. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată . A. a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile pârâtelor sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii și a prematurității acesteia invocată în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât la dosar există dovada că reclamanta a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, respectiv a atacat cu contestație decizia de stabilire a taxei de poluare (fila 15 dosar fond).
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că prin decizia nr. _/08.03.2012 a pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., reclamantei . A. i s-a impus în baza Legii nr.9/2012 achitarea taxei pentru emisiile poluante de 8557 lei, ca o condiție pentru a putea înmatricula în România autoturismul marca Scania achiziționat din Franța, unde a și fost înmatriculat pentru prima dată la 27.03.2003.
La data de 12.03.2012, reclamanta a achitat suma de 8,557 lei.
Art.4 din Legea nr.9/2012 prevede:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
OUG nr.1/2012 a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, aplicarea dispozițiilor art.2 lit.i), ale art.4 al.(2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 al.(1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013 (art.1).
Art.2 al.(2) prevede că sumele achitate se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În continuare deci această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă efecte discriminatorii. Autovehiculele din categoriile vizate de Legea nr.9/2012 fac parte din categoria bunuri și nu pot fi taxate numai pentru că au fost aduse dintr-un stat european.
Textul art.110 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) de aceeași categorie, cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Curtea constată că taxa pentru emisiile poluante prelevată în condițiile Legii nr.9/2012 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3957/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata către intimata . A. a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3957/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații . A. și Administrația F. pentru Mediu București.
Obligă recurenta la plata către intimata . A. a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./03.04.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./08.04.2013
Prima instanță: Tribunalul A., jud. L. J.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9535/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3224/2013.... → |
|---|
