Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6078/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6078/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 870/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 18.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 6078
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.06.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta T. D. împotriva sentinței civile nr. 3552/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate A. Națională a Vămilor, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, Biroul Vamal Lugoj, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este lipsă reclamanta recurentă reprezentată de avocat V. M. F., lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei recurente depune în completare taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, învederând instanței că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, admiterea acțiunii, pentru motivele arătate în acțiune și pe care le susține oral, iar în subsidiar, solicită casarea sentinței civile nr. 3552/2012 pronunțată în dosar nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu actualul proces, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat în fața instanței de fond și în fața instanței de recurs. Învederează instanței că acțiunea promovată nu este inadmisibilă deoarece a formulat la organul fiscal cerere pentru radierea debitului și a accesoriilor în anul 2011, și față de răspunsul primit a promovat prezenta acțiune.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3552 din data de 14 Noiembrie 2012, Tribunalul T. a respins excepția autorității de lucru judecat; a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta T. D., împotriva pârâților A. Națională a Vămilor București, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și Biroul Vamal Lugoj, luând act de renunțarea la judecată față de pârâtul Biroul Vamal Lugoj.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 11.01.2006 reclamanta a prezentat, spre vămuire, la Vama Lugoj, autoturismul proprietate personala, marca OPEL ASTRA, identificat cu . șasiu nr. WOLOAHL_, capacitate cilindrică 1686 cmc, an de fabricație 2005 .
Ulterior prin procesului verbal nr. 1907 din 28.12.2009 intimata a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în valoare totală de 8.430,00 lei, sumă ce reprezintă majorări de întârziere aferente importului unui autoturism care a avut loc la data de 11.01.2006.
La data de 17.05.2010 reclamanta a formulat o acțiune in contencios administrativ împotriva Procesului Verbal nr. 1907/28.12.2009, emis de Biroul Vamal Lugoj cu titlu de impunere fiscala reprezentând obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent si a Deciziei nr.827/54/03.03.2010, emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice T. in procedura administrativa prealabilă .acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
Prin Sentința Civila nr.110/26.01.2011 pronunțata in dosar nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta Tîrrziu D., menținând ca temeinice si legale actele administrative fiscale emise de autoritatea vamala si D.G.F.P.Timis - Timișoara la data de 24.11.2011.
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la radierea sumei în valoare de 8.430,00 lei din evidențele fiscale ale D.R.A.O.V. Timișoara, stabilită în sarcina acesteia de către Biroul vamal Lugoj, prin Procesul Verbal nr. 1907 din 28.12.2009 cu titlu de impunere fiscală reprezentând majorări de întârziere calculate la suma de 6.717,00 lei stabilită prin actul constatator nr. 304 din 25.06.2006.
Conform art. 137 Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Tribunalul a reținut că există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceiași calitate.
Tribunalul a apreciat că cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.
Se arată că există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același.
Se mai arată că lucrul judecat are ca efecte, exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceiași cauză, să nu mai fie cu putință, astfel că partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt proces și obligativitatea, în sensul că, părțile sunt obligate să se supună hotărârii judecătorești pronunțate ce nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre
În speță însă, tribunalul a constatat că a doua cerere are ca si obiect radierea unei creanțe bugetare, care deșii are același scop cu anularea actului administrativ prin care a fost stabilită are totuși o altă cauză juridică motiv pentru care tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat invocată.
Pe de altă parte însă, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei privind radierea creanței bugetare apare ca fiind inadmisibilă dat fiind procedura obligatorie prevăzută de art. 205 și următoarele din codul de procedură fiscală care reglementează modalitate de formulare a contestațiilor împotriva actelor administrative prin care se stabilesc creanțe bugetare.
Față de considerentele mai sus arătate Tribunalul în temeiul art.18 din legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 205 și următoarele din codul de procedură fiscală a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea formulată, luând act de renunțarea la judecată față de pârâtul Biroul Vamal Lugoj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta T. D., solicitând admiterea recursului; casarea sentinței civile nr. 3552/2012 pronunțată în dosar nr._, și trimiterea cauzei, spre rejudecarea la instanța de fond; cu obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu actualul proces, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat în fața instanței de fond și în fața instanței de recurs.
În motivare invocă prevederile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 din codul de procedură civilă apreciind că hotărârea judecătorească atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Menționează că la data de 30.12.2009, Biroul Vamal Lugoj i-a comunicat și actul administrativ de dispoziție identificat sub forma Procesului Verbal nr. 1907 din 28.12.2009 din al cărui conținut a aflat că autoritatea administrativă mai sus menționată are împotriva sa o creanță bugetară în valoare totală de 8.430,00 lei, sumă ce reprezintă majorări de întârziere aferente importului unui autoturism care a avut loc la data de 11.01.2006.
In acest context menționează faptul că la data de 11.01.2006 a prezentat, spre vămuire, la Vama Lugoj, autoturismul proprietate personala, marca OPEL ASTRA, identificat cu . șasiu nr. WOLOAHL_, capacitate cilindrică 1686 cmc, an de fabricație 2005 depunând totodată și documentele necesare în vederea definitivării importului și stabilirii taxelor vamale aferente acestui import în conformitate cu Tariful Vamal de Import al României.
Datorită faptului că autoturismul importat a fost fabricat în Comunitatea Europeană acesta a fost exceptat de la plata taxelor vamale, achitând doar cuantumul accizelor și TVA - ului.
Pe aceste considerente Vama Lugoj a stabilit în sarcina sa suma de 6.716 lei, calculate la valoare de 26.193 lei, respectiv 27.739 lei, sumă pe care a achitat-o la data importului, fapt evidențiat de Chitanța vamală nr. 11 din data de 11.01.2006, după care i s-a acordat liberul de vamă iar autoturismul importat a fost omologat și înmatriculat în circulație.
La data de 30.12.2009, i s-a comunicat actul administrativ menționat mai sus prin care Biroul Vamal LUGOJ i-a adus la cunoștință faptul că trebuie să achite în plus față de suma achitată la data importului, o diferență în valoare de 8.430,00 lei, drepturi vamale care în opinia organului vamal de control ulterior reprezintă majorări de întârziere calculate în perioada 25.06._09
Menționează faptul că impunerea fiscală stabilită prin Actul constatator nr. 304 din 25.06.2006 în sumă de 6.717,00 lei a fost achitată la data de 27.11.2009 cu chitanța vamală nr. 128 din 27.11.2009, motiv pentru care apreciează că beneficiază de prevederile art. XI aliniat (3) din O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal în sensul că suma de 8.430,00 lei, reprezentând majorări de întârziere, trebuie radiată din evidențele autorității administrative pârâte întrucât este nedatorată.
In acest sens a formulat o cerere pe care a adresat-o Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, prin care a solicitat radierea sumei de 8.430,00 lei din evidențele fiscale ale autorității administrative vamale pârâte, demers înregistrat la autoritatea vamală sub nr._ din 19.10.2011.
Prin adresa nr._ din 30.11.2011, comunicată la data de 02.12.2012 autoritatea vamală mai sus menționată i-a comunicat faptul că, întrucât nu beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 2 din Ordinul 2604/2011 potrivit cărora facilitățile fiscale se acordă numai pentru obligațiile fiscale aferente obligațiilor fiscale principale restante la data de 31.08.2011, nu poate beneficia de facilitățile invocate și, pe cale de consecință, nu se va radia impunerea fiscală menționată din evidențele fiscale ale autorității vamale.
Aprecieză că măsurile dispuse de autoritățile vamale pârâte sunt nelegale și neconstituționale, întrucât Conform prevederilor art. XI, aliniat (3) din O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M. Of. nr. 627 din 02.09.2011 "se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanța fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit aliniat (1) ".
Față de această împrejurare nu poate fi ignorat un act normativ numai pentru faptul că un funcționar public din cadrul A.N.V. București emite un ordin circular prin care își exprimă gândirea în legătură cu ceea ce a înțeles el din conținutul O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M. Of. nr. 627 din 02.09.2011.
Pe de altă parte fiecare act normativ emis în condițiile legii produce efecte juridice pentru toți cetățenii României, aplicarea discriminatorie a acestuia fiind combătută de prevederile constituționale.
Apreciază de asemenea faptul că Tribunalul T. a acordat o interpretare eronată acțiunii sale întrucât, în cauza de față nu era necesară nici o plângere prealabilă formulată în condițiile art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003, modificată și completată, privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, acțiunea sa a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din legea nr. 554 /02.12.2004, modificată și completată, privind Contenciosul administrativ și anume, a sesizat instanța de contencios administrativ datorită nesoluționării cererii formulate către Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, drept recunoscut de dispozițiile art. XI, aliniat (3) din O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M. Of. nr. 627 din 02.09.2011 "se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanța fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit aliniat (1).
Totodată apreciază faptul că procedura prealabilă a fost epuizată prin aceea că a formulat o cerere pe care a adresat-o Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, prin care a solicitat radierea sumei de 8.430,00 lei din evidențele fiscale ale autorității administrative vamale pârâte, demers înregistrat la autoritatea vamală sub nr._ din 19.10.2011.
Față de această împrejurare motivele avute în vedere de către Tribunalul T. cu ocazia soluționării acțiunii în contencios formulate, potrivit cărora înregistrarea acțiunii pe rolul acestei instanțe s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, sunt nelegale întrucât înregistrarea cererii pe rolul instanței de contencios administrativ nu era condiționată de epuizarea procedurii prevăzute de art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului formulat ca fiind fondat, casarea hotărârii judecătorești atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare. la Tribunalul T. pentru continuarea judecării cauzei în fond.
În drept, în susținerea recursului invocă prevederile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 și 312 aliniat (5) din Codul de procedură civilă, prevederile Legii nr. 554 / 02.12.2004 privind Contenciosul administrativ.
Pârâtele intimate, deși legal citate, nu au depus întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Critica recurentei reclamante în ceea ce privește respingerea în mod greșit de către instanța de fond ca inadmisibilă a acțiunii promovate este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta T. D. a solicitat obligarea autorităților pârâte să procedeze la radierea sumei de 8430 lei din evidențele fiscale ale DRAOV Timișoara, întrucât este nedatorată, invocând refuzul nejustificat al pârâtei DRAOV Timișoara de a soluționa favorabil cererea sa înregistrată sub nr._/19.10.2011 prin care a solicitat radierea acestei sume. Astfel, a arătat că în mod nelegal și neconstituțional, cu ignorarea actelor normative incidente, prin adresa nr._ din 30.11.2011, comunicată la data de 02.12.2012 autoritatea vamală mai sus menționată i-a comunicat faptul că, întrucât nu beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 2 din Ordinul 2604/2011 potrivit cărora facilitățile fiscale se acordă numai pentru obligațiile fiscale aferente obligațiilor fiscale principale restante la data de 31.08.2011, nu poate beneficia de facilitățile invocate și, pe cale de consecință, nu se va radia impunerea fiscală menționată din evidențele fiscale ale autorității vamale.
Față de cele expuse, Curtea reține că reclamanta prin acțiunea promovată în termenul legal prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr. 554/2004 rep., a invocat refuzul nejustificat al pârâtei în soluționarea favorabilă a cererii, motivat de excesul de putere, prevăzut de art. 2 alin.1 lit. i din L.554/2004, refuz nejustificat concretizat în răspunsul prin care autoritatea pârâtă a comunicat reclamantei la data de 02.12.2012 prin adresa nr._ din 30.11.2011 aflată la fila 8 a dosarului de fond, că nu beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 2 din Ordinul 2604/2011 și în consecință nu se poate radia suma de 8430 lei.
Or, în această situație, raportat la obiectul acțiunii și la invocarea de către reclamantă a refuzului nejustificat al pârâților în soluționarea favorabilă a cererii, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, incidente fiind prevederile art.7 alin.5 din legea contenciosului administrativ potrivit cărora plângerea prealabilă nu este obligatorie în cazul prevăzut de art. 2 alin.2 din lege, respectiv în cazul refuzului nejustificat.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că instanța de fond a reținut că acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă, prin raportare la dispozițiile art.205 și următoarele C. proc. fisc, dispoziții care nu sunt incidente în cauză – se poate concluziona ca instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, în sensul dat de doctrina și jurisprudența în materie, situație care atrage soluția de admitere a recursului și de casare cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, respectiv, Tribunalului T., în temeiul art.312 alin.5 C. proc. civ., urmând ca prima instanță să analizeze în ce măsură refuzul autorităților pârâte de a soluționa favorabil cererea reclamantei de radiere a sumei de 8430 lei este sau nu justificat.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, de vreme ce în această etapă procesuală nici o parte nu poate fi considerată căzută în pretenții,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă T. D. împotriva sentinței civile nr. 3552/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații A. Națională a Vămilor, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, Biroul Vamal Lugoj.
Casează sentința civilă nr. 3552/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului T. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
Pentru GREFIER
D. C. aflat în C.O.
semnează Grefier șef secție
L. C.
RED.22.07.2013
TEHNORED/D.C./02.07.2013/2 ex.
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8764/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8255/2013.... → |
|---|
